„Maica acestui neam este Biserica Ortodoxă Română”. Petiție adresată sinodului BOR cu privire la vizita papei

Petiția „Maica acestui neam este Biserica Ortodoxă Română” a fost prezentată în lectură publică la 1 mai 2019, în cadrul Sinaxei interortodoxe de la Botoșani, fiind una dintre cele mai serioase luări de poziție din partea pliromei ortodoxe în fața evenimentului ecumenist desfășurat sub sloganul prozelitist „Să mergem împreună!”.
Petiția, semnată de aproximativ 300 de participanți la acea întâlnire, a fost depusă, alături de celelalte documente ale sinaxei, la Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și la cabinetele tuturor episcopilor membri ai sinodului BOR.
Ne așteptăm ca episcopii Bisericii noastre să adopte cel puțin comportamentul pe care l-au avut omologii din sudul Dunării, din Biserica Ortodoxă Bulgară.

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre,

Am luat notă cu deosebită îngrijorare de comunicatul Patriarhiei Române prilejuit de anunțul venirii papei Francisc în țara noastră, prin care purtătorul de cuvânt își exprima bucuria prilejuită de această vizită și făcea afirmații care plasează Biserica noastră într-o poziție de ecumenism militant: Iată textul comunicatului:

 

Ne bucurăm că vizita a fost confirmată şi în virtutea vechilor şi bunelor relaţii dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică, relaţii întărite de vizita Papei Ioan Paul al II-lea din anul 1999 şi reînnoite acum prin apropiata vizită a Papei Francisc. Acesta va fi primit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cadrul unei întâlniri al cărei program urmează să fie anunţat. Bunele relaţii dintre cele două Biserici au fost şi sunt manifestate inclusiv prin ospitalitatea de care se bucură comunităţile de români din multe ţări, mai ales din Italia, unde multe dintre parohiile româneşti îşi oficiază slujbele religioase în biserici puse la dispoziţie de comunitatea catolică locală…[1]

 

Comunicatul Patriarhiei Române vorbește despre „Biserica Romano-Catolică” și despre „bunele relații dintre cele două Biserici”, de parcă „Biserica Romano-Catolică” ar fi o Biserică locală a lumii ortodoxe, cu care Biserica Ortodoxă Română întreține relații frățești, când, în realitate, ceea ce comunicatul numește „Biserica Romano-Catolică” și „Biserică” este o erezie care s-a separat de Biserica Ortodoxă în urmă cu o mie de ani, din pricina unor grave greșeli dogmatice: Filioque, pretențiile de primat asupra întregii Biserici ale papei de la Roma, folosirea azimelor la liturghie etc.

De la momentul separării de Ortodoxie, papismul și-a continuat căderea, dezvoltând alte învățături eretice precum: purgatoriul, indulgențele, pretenția papei de a fi vicarius Filii Dei, adică înlocuitorul Fiului lui Dumnezeu pe pământ, „Imaculata Concepțiune” și altele, culminând cu căderea cea mai gravă, pe care Sfântul Iustin Popovici o numește „a treia cădere a omului”, după cea a lui Adam și Iuda, „reînvierea păgânismului și idolatriei” și „răzvrătire contra lui Dumnezeu”[2] – principiul infailibilității papale, prin care, același sfânt sârb spune că Dumnezeu a fost înlocuit în „Biserica Romano-Catolică” cu un om, căruia i s-au atribuit calitățile divinității.

Prin urmare, Biserica Ortodoxă Română nu poate considera „Biserica Romano-Catolică” egala sa, cu atât mai puțin superioara sa, și nu o poate trata ca o parte a Bisericii lui Hristos.

Afirmațiile purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române vin în contextul în care, în urmă cu trei ani, Patriarhia a făcut eforturi uriașe pentru a convinge populația ortodoxă de faptul că sinodul din Creta, la care tocmai participase, nu a acceptat în niciun fel caracterul eclesiologic al ereziilor și schismelor de inspirație creștină.

Pentru că zeci de preoți din toată Patriarhia s-au opus documentelor semnate în Creta, aceștia au fost caterisiți, prigoniți cumplit, batjocoriți, considerați „schismatici”, pentru ca acum să aflăm de la cea mai înaltă autoritate a Patriarhiei că papismul este „Biserică” și că Biserica Ortodoxă Română are „vechi și bune relații” cu această erezie antropolatră, pe care toată apologetica patristică a mileniului al II-lea creștin o respinge.

Unul dintre motivele invocate ale acestei prietenii cu papismul este cel al „ospitalității” de care au dat dovadă catolicii în Occident, unde i-au primit pe ortodocși să slujească în lăcașele lor de cult.

Argumentul este folosit de foarte mulți apărători ai minciunosinodului din Creta, care spun că acceptarea „denumirii istorice de biserici” este o formă de recunoștință față de „ospitalitatea” dovedită de către papiști în Occident.

O simplă analiză ne demonstrează că această „ospitalitate” invocată insistent a fost extrem de scump plătită de către ortodocși. Catolicii au oferit zidurile unor lăcașe pe care ei nu mai sunt în stare să le umple cu propriii credincioși, deoarece aceștia au priceput că acolo nu mai lucrează de mult Harul dumnezeiesc și le-au părăsit, preferând sectele, ateismul, consumerismul, masoneria, „meditația” extrem-orientală sau orice altă rătăcire teologică apărută în ultimele secole în acel spațiu odinioară creștin.

O nouă formă de unire cu Roma prin comunitățile românești din Italia găzduite de biserici romano-catolice

În schimb, ortodocșii le fac „ospitalierilor” „frați” din „Biserica-soră” concesii dogmatice grave: acceptarea denumirii de „biserică”, acceptarea primatului papal (documentele de la Ravenna și Chieti), primirea papei de la Roma ca și când ar fi un episcop ortodox, acceptarea ca el să conducă pelerinaje prin vetre ale Ortodoxiei etc.

În fața unui asemenea aranjament extrem de păgubos pentru sufletele ortodocșilor români, ne reamintim cuvintele Sfântului Vasile cel Mare, care spune: „să stai departe de comuniunea cu ereticii, căci, să știi, în aceste privințe nepăsarea nimicește libertatea de vorbire pe care trebuie să o avem în Hristos”[3].

Sfântul Vasile, al cărui tron de Cezareea Capadociei este ocupat în calitate de locțiitor de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, avertiza că nepăsarea față de comuniunea cu ereticii predispune tocmai către „ospitalitatea” pe care o propun catolicii, care, la un moment dat, se cere recompensată, iar cei ce au primit-o își pierd libertatea de vorbire pe care le-o dă rostirea adevărului în Hristos și încep să dea din colț în colț și să creeze scuze inacceptabile pentru comportamentul lor neortodox.

Din același motiv sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe interzic slujirea în lăcașurile eretice: can. 45, 64 ap., 6, 9, 33, 37 Laod., 9 Tim. Alex. Astfel,  „ospitalitatea” catolică s-a manifestat în primul rând ca o invitație la încălcarea Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe de către preoții și credincioșii care au acceptat-o.

Odată călcată porunca Sfinților Părinți, „ospitalitatea” a continuat cu ștergerea conștiinței dogmatice a credincioșilor ortodocși, aceștia fiind învățați să aprecieze „valorile” papismului și dezvoltând, în locul acriviei cu care au plecat de acasă, din satele lor ortodoxe, o (in)conștii(e)nță a „unității în diversitate”.

„Ospitalitatea” papistașă și-a atins scopul la Creta, unde erezia a fost recunoscută „biserică”, și, în teren, în atitudini ale unor ierarhi români, precum ÎPS Serafim Joantă, care a ajuns să sărute mâna[4] celui care se pregătește să viziteze teritoriul canonic al Bisericii noastre, pe care, prin gestul său, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din Germania îl recunoaște nu doar ca pe un episcop ortodox, ci ca pe un superior ierarhic.

Iată-ne astfel, printr-o politică bine calculată a pașilor mărunți, având „ospitalitatea” și „ecumenismul lucid” drept nave-amiral, în plină uniație, de data aceasta fără edictele împăraților habsburgi, fără tunurile generalului Bukov, fără temnița Kunfstein, unde martirii ardeleni au apărat cu viața Ortodoxia transilvană.

Sufletele ortodocșilor români alungați din țara lor de un regim politic antinațional au fost cumpărate pe nimic, iar acum „cumpărătorul” vine în țara de proveniență a lor să vadă dacă nu cumva ar putea încheia o tranzacție prin care să poată achiziționa, în regim de vrac, toate sufletele ortodoxe care s-au încăpățânat să nu își caute „fericirea” în „pământul făgăduinței” Occidentului apostat și au rămas să continue acest popor prin istorie, și, dacă se poată, să ia în stăpânire canonică și pământul sfânt al Ortodoxiei românești, în care își au rădăcina aceste suflete, la un preț la fel de modic: o vizită la catedrala mântuirii neamului, o vizită la Președinția României, o plimbare cu papamobilul prin inima Ortodoxiei Românești, capitala noastră culturală, Iașul nostru, al tuturor românilor, nu doar al primarului de acolo, însoțit de vreo 200.000 de pelerini catolici care „să arate lumii întregi că papa este la Iași”, o „beatificare” la Blaj…

Cu riscul de a fi acuzați din nou de contrazicere a poziției oficiale a Bisericii Ortodoxe Române suntem datori să respingem astfel de „ospitalitate”, întemeiată pe doctrina eretică a Conciliului II Vatican a „Bisericilor nedepline”, care spune că locul în care se află Biserica lui Hristos este „Biserica Romei”, dar că în afara ei se află alți creștini, care au taine valide, lucrare a Harului mântuitoare, dar nu sunt deplini creștini, pentru că nu sunt în uniune deplină cu papa, acesta din urmă fiind „motivul” și chiar „locul” însuși în care cred catolicii că se află Biserica deplină. Deplângem faptul că acestei erezii cumplite i-au căzut victime chiar și teologi de geniu din spațiul ortodox.

Conștiința dogmatică ne obligă să refuzăm „ospitalitatea” „Bisericilor nedepline”, prin care frații noștri ortodocși din Occident sunt „împliniți” printr-o anumită formă de comuniune cu papa Romei, „gazda” care oferă „ospitalitatea”, iar acum suntem așteptați „să ne împlinim” și noi, ceilalți, din patrie, măcar și prin nepăsarea față de această vizită a papei în România, despre care am văzut că Sfântul Vasile ne spune că, odată manifestată, ne ia libertatea de a vorbi în Adevărul care este Hristos.

Aceeași „ospitalitate” se pare că animă și alte acțiuni ale Patriarhiei, despre care aflăm de data aceasta din presa laică, neconfirmate încă oficial de aceasta. Se spune (în presă) că „cei doi conducători ai Bisericilor Ortodoxă Română și Catolică vor rosti o rugăciune comună în Catedrala Neamului, momentul fiind deschis publicului[5], că „clopotele catedralei mântuirii neamului vor fi trase pentru prima dată cu ocazia venirii papei Francisc”[6], că aceste clopote vor duce vestea intrării papei eretic în catedrala care se presupune că este a „mântuirii neamului” pe o distanță de 15 km.

Dacă se confirmă acest program, vom asista la o rugăciune în comun cu ereticii, interzisă sub pedeapsa caterisirii clericilor și afurisirii mirenilor de  către canoanele 45 și 46 apostolice și alte canoane ale Bisericii Ortodoxe, dar și la o primire a papei ca un episcop ortodox într-o catedrală simbol național al Ortodoxiei. Să nu fie!

Programul acestei vizite include un pelerinaj catolic în inima Ortodoxiei moldave, la Iași, unde 200.000 de catolici se vor revărsa pe străzile orașului, într-o manifestare despre care organizatorii catolici ne spun că „…să vedem… câţi vor dori să participe la întâlnirea cu Sfântul Părinte, …care să nu presupună doar prezenţa catolicilor, ci şi a ortodocşilor şi a persoanelor de alte confesiuni care doresc să asiste”[7].

ISJ Iași: Recrutarea de voluntari în licee pentru primirea papei nu este prozelitism. Noi spunem că este

Am adresat o scrisoare Înaltpreasfințitului Teofan al Moldovei și Bucovinei, în care îl rugam să ne spună ce are de gând să facă mitropolia în fața acestui act prozelitist de o amploare nemaivăzută în România modernă. Până în acest moment, Mitropolia Moldovei nu ne-a dat nici un răspuns și nici nu pare a avea vreun plan misionar pentru credincioșii săi cu privire la poziția corectă față de această manifestare.

În tot acest timp, în care impresia este că Biserica Ortodoxă Română nu are niciun fel de prezență în orașul moldav, poporul, lăsat de izbeliște și orbit de propaganda sufocantă a mass-media, care prezintă venirea papei ca pe un eveniment epocal, a uitat că orașul lor și Moldova noastră se află sub patronajul sfintei noastre Cuvioase Maicii Parascheva, cea care l-a salvat și ne-a salvat de nenumărate ori, și se organizează să îl primească pe papa, nefăcând, ca urmare a decenii de „relații vechi și bune cu Biserica Romano-Catolică” nicio distincție de ordin teologic între sfințenie și erezie.

Scrisoare deschisă adresată Mitropolitului Moldovei și Bucovinei cu privire la venirea papei în orașul ortodox Iași

Aflăm de asemenea din presă că după ce va fi primit ca episcop ortodox la București, după ce va conduce un pelerinaj catolic la Iași, la Blaj papa va „beatifica” șapte „episcopi” greco-catolici, ajunși „sfinți” pentru că „refuzul episcopilor greco-catolici de a trece la Biserica Ortodoxă s-a soldat cu persecuţii şi, în cazul unora dintre ei, moartea în temniţele comuniste”[8].  

În fața acestei informații, nu putem să nu ne crucim și să ne întrebăm:Poate exista umilință mai mare pentru Biserica noastră Ortodoxă, aflată pe aceste meleaguri de pe vremea apostolilor, decât să asistăm la premierea unor „episcopi” pentru că au refuzat să devină membri ai Bisericii Ortodoxe?

În ce cheie ar trebui să înțelegem noi, ortodocșii, această „beatificare” a celor care au părăsit Biserica Ortodoxă în secolul al XVIII-lea, primind „ospitalitatea” papisto-cezaro-crăiască a habsburgilor, pentru care au plătit cu locurile lor în Împărăția Cerurilor?

Cum să înțelegem sloganul ecumenist al vizitei „Să mergem împreună!”, adresat de papa Francisc catolicilor și „oamenilor de bunăvoință”[9] (adică ortodocșilor cu conștiința dogmatică ștearsă de propaganda ecumenistă), când la Blaj vor fi premiați cei care au preferat să moară decât să revină la Biserica Ortodoxă, de unde au fost scoși prin viclenie, amenințare și exterminare cu câteva generații înainte?

Și, nu în ultimul rând, cum credeți că vor reacționa ortodocșii români când vor vedea „beatificarea” de la Blaj și își vor aminti că adevărații sfinți pe care i-au dat închisorile comuniste, cei crescuți în Biserica Ortodoxă a neamului, pe jertfa cărora este clădită continuitatea în istorie a Bisericii noastre, sunt batjocoriți de ierarhie, care i-a folosit în 2017 pentru a-și ascunde greșeala cumplită din Creta, refuzând ulterior să facă vreun demers pentru canonizarea lor, de frica organizațiilor neomarxiste ale „corectitudinii politice”?

Este, desigur, dreptul credincioșilor cultului catolic să facă orice gest liturgic conform credinței lor, însă Sinodul Bisericii noastre are datoria de a informa poporul ortodox, pentru risipirea confuziei teologice în care acesta trăiește și gândește viața sa bisericească și raportarea față de cei din afara Bisericii, că, potrivit tradiției și teologiei Bisericii Ortodoxe din veacuri, la Blaj nu se va produce o canonizare reală a unor sfinți reali, pentru că Sfintele Canoane (9, 34 Laodiceea) ne spun că „martirii” ereticilor nu sunt sfinți, chiar dacă au trăit în cucernicie și au murit pentru credința lor.

„Episcopii” greco-catolici au murit pentru credința în statutul papei de „locțiitor al lui Hristos pe pâmânt” și „infailibil”. Pentru acest motiv i-a persecutat regimul comunist, pentru „credința lor catolică”, în mijlocul căreia se află papa, care, pentru catolici, „ține locul lui Hristos pe pământ”.

De ce spunem NU venirii papei în România?

De ce ar fi trecuți în rândul sfinților pentru acest lucru? În mod ironic, singura șansă a acestor prelați de a vedea sfințenia ar fi fost revenirea la Biserica Ortodoxă și, eventual, suferința în închisori pentru Hristos, alături de ortodocșii care au fost persecutați pentru că nu s-au lepădat de Acesta.

Sinodul BOR are datoria să spună acest adevăr inconturnabil în primul rând poporului ortodox, apoi lumii întregi, chiar și celor ce aparțin de cultul catolic și cărora, din dragoste reală creștină, motivată și ancorată în Adevărul Hristos, trebuie să li se spună care este realitatea, prin această luare de poziție nedorindu-se jignirea compatrioților care aparțin cultului catolic, ci informarea lor corectă teologic, pentru ca la Judecata de Apoi să nu ne fie amarnici acuzatori pentru că am știut și nu le-am spus.

Sinodul BOR, din păcate, nu a luat nicio atitudine față de această manifestare de la Blaj, care dorește un fel de consfințire a triumfului simbolic al greco-catolicismului în fața Ortodoxiei și cimentează mesajul „mai bine murim în erezie decât să revenim în comuniune cu Biserica adevărată”.

Cel mai plauzibil motiv pentru această nepăsare este că, urmare a nefastului ecumenism, conducătorii Bisericii Ortodoxe Române au pierdut cu totul dimensiunea adevăratei sfințenii și granița pe care sinodul de la Laodiceea o trasează între aceasta și aspirația deșartă spre ea, golită de semnificație datorită poziționării celor care suferă „martirajul” în afara Bisericii, unde, contrar celor afirmate de corifeii Conciliului II Vatican și ai Declarației de la Toronto nu există mântuire, așa cum știm de la Sfântul Ciprian de Cartagina de mai bine de 1800 de ani.

Într-un articol de prezentare a „calendarului ecumenic ortodox-romano-catolic pe anul 2006”, publicat pe siteul patriarhal Basilica[10], se scrie: „În ce constă noutatea atât de firească a acestui calendar? În fiecare zi calendaristică sunt trecuți atât sfinții romano-catolici, cât și cei ortodocși, la fel sărbătorile, cu denumirile și semnificația lor, care nu coincid totdeauna”.

“Calendarul comun” s-a realizat. Așteptăm fără nicio reacție “potirul comun”?

Cum să fie informat poporul ortodox că „sfinții” romano-catolici nu sunt cu adevărat sfinți, când ei sunt recunoscuți ca egali ai sfinților reali, ortodocși, și sunt numiți astfel chiar de către siteul Patriarhiei, care elogiază această manifestare ecumenistă desfășurată în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, despre care putem spune că este una cu desăvârșire catolică, din pricina angajamentului ecumenist al întâistătătorului său?

Cum să facă distincție credinciosul ortodox între adevăr și aparența acestuia, când i se spune de la același nivel patriarhal că sărbătorile papistașe și cele ortodoxe „dincolo de sonoritatea fonetică diferită, au aceeași semnificație teologică”? În „calendarul ortodox-catolic” pe 2019, editat în același loc, vedem puse alături „sărbătoarea” papistașă „Neprihănita zămislire” și sărbătoarea ortodoxă „Zămislirea Sfintei Fecioare Maria”, adică erezia alături de adevărul de credință. Cum să înțeleagă credinciosul ortodox distincțiile, când acest „calendar” este promovat de către conducerea centrală a Bisericii?

Cum să înțeleagă credinciosul distincțiile necesare între adevărul de credință și erezie, când cugetarea „părintelui Stăniloae, cel mai mare teolog ortodox al secolului XX” este alternată cu „citate tulburătoare din Maica Tereza”?

Cum să priceapă arta bisericească ortodoxă, când, în acel „calendar” promovat de siteul patriarhal, „În cel mai frumos spirit ecumenic, fiecare lună este însoțită de o imagine semnificativă, într-o succesiune care alternează icoane bizantine cu reprezentări picturale romano-catolice și lăcașe de cult ortodoxe”, iar autorul articolului numește această amestecare nepermisă de către sfintele canoane a sacrului cu profanul în arta bisericească „sugestie puternică a unității credinței în același Dumnezeu”?

Dacă acest calendar ecumenist reprezintă, așa cum spune siteul Basilica, „un gest responsabil al iubirii creștine care unifică, o invitație practică la unitatea creștinilor de pretutindeni”, oare credincioșii ortodocși nu ar putea fi tentați să creadă, în cazul în care Patriarhia nu le explică cum trebuie, că și vizita papei în general și momentele de îngenunchere a Bisericii noastre în special reprezintă tot „un gest responsabil al iubirii creștine care unifică”?

Ereticul papă Francisc față în față cu Sfânta Ortodoxie!

La începutul lunii aprilie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a decis că, cu ocazia viitoarei vizite a papei în Bulgaria, nu poate fi vorba despre vreo formă de rugăciune sau slujire în comun cu papa Francisc, deoarece aceasta este strict interzisă de către sfintele canoane. Sinodul a interzis și corului patriarhal să cânte papei, chiar și diaconilor care fac traduceri să se pună la dispoziția acestuia[11].

Într-o declarație remisă nunțiului papal din Bulgaria, Sinodul BOB spune: „Nu se dă binecuvântare clericilor Bisericii Ortodoxe Bulgare-Patriarhia Bulgariei, să participe la nici un  eveniment inclus în programul vizitei Papei Francisc în Bulgaria”.

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

Din toate motivele menționate, respectuos Vă solicităm să vă poziționați față de vizita papei Francisc conform sfintelor canoane și să refuzați orice formă de colaborare liturgică cu acesta; să protestați măcar formal față de evenimentul de la Blaj; să informați poporul ortodox cu privire la adevărul despre romano-catolicism și Ortodoxie și să nu acordați binecuvântarea credincioșilor ortodocși de a participa la evenimentele organizate, în disprețul legii cultelor, care interzice favorizarea unuia dintre cultele oficial recunoscute, de către autoritățile centrale și locale ale României în cele patru centre, unde papa va fi primit.

Părintele Cosmin Tripon: „Canoanele pe care le-au aplicat bulgarii papei sunt obligatorii și pentru noi”

În felul acesta, poporul ortodox și papa însuși vor înțelege că pe aceste pământuri continuă să existe Biserica adevărată a lui Hristos, care face, astfel, un pas important pe calea vindecării de erezia cumplită a ecumenismului.

Cu deosebit respect,

 

1 mai 2019

 

Membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

 

Note:

 

[1] https://www.stiripesurse.ro/patriarhia-romana-face-precizari-despre-vizita-papei-francisc-ce-au-decis-patriarhul-daniel-i-suve_1317104.html.

[2] Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul, p. 145.

[3] Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 262, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2010, p. 428.

[4]https://danielvla.wordpress.com/2017/08/08/ereticul-serafim-joanta-alaturi-de-alti-episcopi-ortodocsi-pupa-mana-ereziarhului-papa-francisc-la-assisi-in-2016/.

[5]https://www.qmagazine.ro/exclusiv-q-magazine-papa-francisc-si-patriarhul-daniel-se-vor-ruga-impreuna-pe-31-mai-la-catedrala-nationala/.

[6]https://www.click.ro/news/national/clopotele-catedralei-mantuirea-neamului-vor-fi-trase-pentru-prima-oara-la-sosirea.

[7] https://www.cotidianul.ro/vezi-noi-detalii-despre-vizita-papei-francisc-in-romania/.

[8] https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/eveniment-istoric-blaj-papa-francisc-beatifica-sapte-episcopi-greco-catolici-murit-inchisorile-comuniste-1_5c4197b2df52022f75bf79de/index.html.

[9]http://infosapientia.ro/comunicat-de-presa-papa-francisc-in-vizita-in-romania-vine-la-iasi/..

[10] https://basilica.ro/calendar-ecumenic-ortodox-romano-catolic-pe-anul-2006/.

[11] https://www.marturisireaortodoxa.ro/biserica-bulgariei-ia-o-decizie-ferma-impotriva-slujirii-si-rugaciunii-comune-la-vizita-papei-francisc/.

 

Semnături Petitie Contra Papei

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

19 comentarii la “„Maica acestui neam este Biserica Ortodoxă Română”. Petiție adresată sinodului BOR cu privire la vizita papei

  1. Să fim lucizi. Acum nu prea putem să facem mare lucru. Să-i lăsăm să se liniștescă, să le treacă isteria. Să vedem ce greșeli vor face ierarhii și autoritățile și apoi e bine de acționat. Dumnezeu ne mai dă timp după. Dacă nici ulterior nu vom strânge rândurile, chiar suntem de plâns.

  2. Omul fiind o ființă rațională ar trebui sa fie condus de rațiune. In realitate nici pe departe nu este asa.
    Omul de foarte multe ori se conduce după stări. Nu ca ar fi intru totul greșit, dar de foarte multe ori este, pentru ca ele vin îndeosebi de la diavol.
    Spun acestea pentru ca oamenii neavând cunoștințe teologice si credința cred si-si impropriaza stările care vin de la diavol dacă acestea par bune.
    Spuneam într-un alt comentariu ca papa are din slava lui Antihrist.
    Azi fiind pe drum si negandidu-ma la acestea, brusc simt ca papa este bun, dar în mod insistent. Bineinteles ca nu s-a pus problema acceptării acestei stări, dar două concluzii am tras instantaneu din aceasta:
    – diavolii inaintemergatori venirii papei se răspândesc asupra oamenilor (în cazul nostru, asupra romanilor) si se baga in mod ostentativ in inimile si mintile lor inoculandu-le starea ca papa este bun;
    – oamenii fiind slabi în credința și neinarmati teologic se lasă condusi de starea aceasta, îl simt pe papa ca fiind intr-adevar bun.
    Iată că odată cu venirea papei asistăm la o megavraja.

  3. ,,Noi de la Ram ne tratgem si din ramleni,, Miron Costin. Stiu ca n-o sa dati pe site. M-am obsnuit. Maica poporului roman este Columna lui Traian. Da. Majoritatea romanilor suntem crestin – ortodocsi. Crestin – ortotoxa m-am nascut si asa o sa mor. Dar, mai inainte de asta suntem latini…. Apropos de Francisc I. Este, daca vreti, al III-lea ,,Pontifex Maximus,, care calca pe aceste meleaguri dupa Traian si Ioan Paul al II -lea….Si, nui uitati, ca in Imn avem numele unui ,,Pontifex Maximus,,. Traian!!!. Ar fi bina sa nu cantati Imnul acestei tari niciodata!!!

    1. Aveti dreptate intr-un singur lucru. Papa si Traian isi merita amandoi titlul de pontifex maximus, pentru ca se aseamana foarte mult.
      Si cred ca se mai aseamana intr-un lucru. Se pare ca are aceleasi ganduri cu imparatul roman.
      NU PUTEATI FACE O JUSTIFICARE MAI BUNA A CUVINTELOR SFANTULUI IUSTIN POPOVIC, CARE SPUNE CA INFAILIBILITATEA PAPALA A REINSTAURAT IN OCCIDENT PAGANISMUL ANTIC.
      Cat despre faptul ca maica poporului roman este columna lui Traian, cred ca nici macar dumneavoastra nu credeti asta. Sa stiti ca expresia a spus-o Eminescu, eu doar o parafrazez, ca maica poporului acestuia e Biserica Ortodoxa.
      Despre Traian, mai cititi putin, si despre el, si despre latinitatea romana si despre toate acestea.
      Chiar daca ar fi adevarat ca noi suntem latini puri, cum afirmati dumneavoastra strict ideologic, papa Francisc este argentinian, asa ca nu are nicio legatura cu legatura propusa de dumneavoastra.

      1. Va multumesc pt. publicare. Sincer. Nici nu m-am gandit c-am fi latin puri. Latini puri nu sunt nici portughezii, francezii, spaniolii, italienii, catalanii, occitanii, sarzii. N-au fost nici dalmatii… Poate o fi trebuind sa mai citesc despre Traian. Vorbesc serios. Si acum regret ca am trecut la aprox. 80 km de orasul antic Italica (Spania) si nu m-am dus sa vad locul unde s-a nascut Traian… Apropos se tragea dintr-o veche famile romana stabilita pe acolo de vreo doua sec. In limba română se pot alcatui propoziţii, destul de lungi, perfect inteligibile, folosind doar cuvinte de origine latină. De ex. ,,Noi ne facem semnul crucii,, Numai noi păstrăm, din limba latină, tranformat ce-i drept, cuvantul basilica, adică biserică. Papa este argentinian prin locul nasterii dar provine din parinţi italieni…
        Cat despre religiozitatea lui Eminescu, mai ,,uşurel,, de ex. Religia-i o frază de dânşii inventată/Ca cu a ei putere să va aplece-n jug,, Împărat şi proletar…

        1. Eminescu a fost un spirit eclectic, aveti dreptate, a avut si momente in care a scris imparat si proletar, a avut si alte momente in care geniul poetic l-a facut blasfemator de-a binelea (este un poem in care pune in gura unui personaj o blasfemie contra minunii Intruparii Domnului). Dar a spus si acest adevar. Incontestabil.
          Va sugerez sa cititi o carte fascinanta a fostului ambasador roman la Madrid, cred, A. Busuioceanu, despre daci si Traian, acolo veti vedea lucruri fascinante, precum acela ca in Spania nu s-a stiut nimic despre imparatul Traian, spaniolul, pana in secolul al XI-lea, cand a fost desfiintat indexul imparatilor persecutori, in schimb, spaniolii, urmasi ai romanilor si ai gotilor veniti peste ei, aveau o constiinta a originii lor… getice, dobandita de catre goti in momentul trecerii lor pe aceste meleaguri, unde au subjugat dacii si getii, dar au preluat cultura acelora pe care au dus-o in Occident, asa incat si acum intemeietorii legendari ai Regatului Spaniol sunt: Boruebista, Decebalo, Zalmolxes si Durpaneo… Fascinant.
          Celebra confuzie din epoca medievala dintre dani (danezi) si daci, explicata fantezist de istoricii actuali ca un fel de greseala colectiva, inclusiv a acelora din neamul danilor care se numeau pe sine daci, prezentati ca niste cretini care nu isi stiau nici neamul, are ca substrat aceeeasi migratie gotica. Atunci cand s-au intors pe meleagurile natale, gotii, fascinati si asimilati cultural de catre aceia pe care ii cucerisera, au dus cu ei aceasta mostenire.
          Nu ar fi de mirare daca si caderea Romei in 471 sub mania gotilor sa fi purtat in sine un pic din dorinta de razbunare a dacilor infranti in 106.
          Apropo de asta, exista un izvor literar neintrebuintat aproape de nimeni, cartea lui Lactantiu De mortibus persecutoribus, scriitor crestin, in care acesta explica adevaratele relatii dintre daci si romani, nu povestea LGBT pe care ne-o spune istoriografia contemporana, dintre cei doi barbati care la sfarsitul bataliei in care unul a si murit au pus bazele unei natiuni comune. Acolo ni se spune ca prin 170 a izbucnit in Dacia cucerita o rascoala a dacilor uriasa, extrem de puternica, ceea ce ne arata ca ei nu s-au impacat niciodata cu jugul roman, apoi unul dintre imparatii romani, de origine dacica, a vrut sa aduca insasi capitala tarii aici. Asa ca lucrurile nu s-au petrecut cum le scrie istoria romaneasca actuala.
          Va sugerez sa va ganditi la cele doua simboluri nationale: lupa capitolina romana si lupul dacic si sa vedeti ca simbolul masculin este cel dacic, cel feminin este cel roman. Oricine are un pic de logica a istoriei va vedea ca simbolul este originar de pe meleagurile astea, unde traieste simbolul masculin, macar si pentru faptul ca Italia si mai ales Latium nu erau si nu sunt populate cu atat de multi lupi, incat sa devina simbol national. https://www.agi.it/blog-italia/ispra/lupi_dati_censimento-4699463/post/2018-12-04/
          Despre teoria latinitatii se poate discuta la nesfarsit, cu argumente serioase, nu cu visuri protocroniste si neopagane. Lucrurile sunt mult mai complexe decat par.
          Stiati de exemplu ca limba romana nu se aseamana asa de mult cu cea italiana pe cat se aseamana cu dialectul oxa vorbit in Sicilia. Stiati ca sicilienii nu au fost niciodata colonizati efectiv de catre Roma? Toate acestea ne arata filiatii lingvistice mult mai vechi decat Imperiul ROman, care insa sunt ascunse publicului larg de catre istoricii contemporani, care executa un ordin de nu stiu unde cu nu stiu ce scop pentru a stabili ei genealogii si etnologii care sa le serveasca interesele (de exemplu, e mult mai usor sa supui o natiune care are un complex de colonie marginala uitata de colonizator si debransata de la „civilizatie” decat una in care se plange la nastere si se rade la inmormantare cu constiinta ca este nemuritor).

  4. Totusi, candva, un ţăran cu carte puţină, (Badea Cârţan) s-a dus, PE JOS PÂNĂ LA ROMA, CA SĂ VADĂ COLUMA. Chiar mă bucur că am apucat să o văd şi eu. Spre ruşinea mea, vis-a-vis de acel om, eu m-am dus cu maşina… Să ştiti că nu exagerez cu latinitatea noastră. Sunt perfect conştient de aportul slavilor în ceea ce priveşte apariţia noastră ca popor. Nici francezii nu neagă aportul francilor (neam germanic) la etnogeneza lor. Le-au mai împrumutat şi numele. În Germania există o regiune de Franconia (Franken) de unde se pare că ar proveni fancii salieni care au cucerit Galia romană si care au fost asimilaţi de populaţia galo-romană autohtonă, lăsând urme în limbă. De ex. grâu fr. ble/ger. blau.

    1. Problema este ca nu sunteti constient de aportul dacilor. Eu nu vorbesc despre slavi aici, ci despre daci. Badea Cartan, fiul unui dac din vremuri imemoriale, s-a dus pana la Roma sa vada si sa se extazieze in fata columnei dedicate de imparatul Traian distrugerii natiei sale.
      Ca sa vedeti cat de puternica a fost propaganda uniatista in Transilvania. Restul il stiti, desigur

  5. Noi nici macar nu stim limba dacilor. Din pacate… Nici nu m-am gandit sa nu pun la socoteala aportul daicilor, dar nu stim ce limba vorbeau… Organic vorbind genetica ne arata niste inrudiri f. interesante care nu se pot explica decat prin aportul dacilor. Va recomand sa va uitati pe site-ul ,,A genetic atlas of human admixture history,, Suntem daci romanizati asa cumsunt si francezii gali romanizati. Dar ei au si un simt al umorului, vis-a-vis de istoria lor, pe care noi nu-l avem, de ex. Asterix si Obelix o comedie frumoasa. Totusi limba celtica vorbita de stramosii lor preromani s-a pastrat… Noi am primit crestinismul inaintea vecinilor actuali (bulgari, rusi, unguri, sarbi) si cei trecuti (polonezi, slovaci). Culmea e ca nu ni l- a impus nimeni. La vecini au existat conducatori care au luat decizii politice prin care a fost adoptat crestinismul de ex tarul Boris pe la bulgari cnneazul Vladimir cel Mare la rusi. Am urmat ortodoxia datorita geografiei. Sa fim totusi sinceri. Tot datoita geografiei am avut si alfabet chirilic. Acesta l-a inlocuit pe cel latin dupa aparitia statelor slave Bulgaria, Rusia Kieveana. Eu personal chiar nu va inteleg de ce trebuie sa ne cramponam de ortodoxie intr-un mod din care se intelege ca cine nu este ortodox nu este roman ca etnie… Exista etnici români care sunt romano-catolici, greco -catolici sau protestanti si care chiar tin la acesata ţară infinit mai mult decât multi etnici români crestini-ortodocsi. Sa nu uitam ca Declaraţia de Unire de la Alba Iulia a fost citită de Iuliu Hossu care era preot greco-catolic si care a sfarsit asa cu a sfarsit… Totuşi eu cred ca afirmaţia că ,,Maica acestui neam a fost Biserica Ortodoxă Română,, poate da impresia că un etnic român crestin – ortodox este mai român decât un etnic român de alte confesiuni. Ungurii sunt foarte destepti. Stitti de ce? PENTRU CĂ NU SE ÎNCAERĂ ÎNTRE EI DIN PRICINI CONFESIONALE! AŞA CA NOI ROMÂNII…. BRAVO LOR! Ţin unii cu alţii indiferent de confesiune… La ei creştinismul a fost adoptat, de Ştefan cel Sfant, la anul 1000 sub forma apuseană adică romano-catolică. Bine el era botezat si ortodox dar asta este alta poveste,… Prin sec. XVI, după schisma lui Luther, au adoptat, o parte din ei, destul de mare, diferite curente ale protestantisnului. Asta nu nu însemană că se ceartă între ei din cauză ca unul e catolic iar altul protestant. Noi ce facem!?. Ne certam între noi că unul e ortodox altul greco -catolic, altul romano – catolic etc!! Sunt creştin ortodox. Aşa am fost botezat şi aşa vreau să mor dar asta nu însemană că sunt, mai român decât cei care iubesc şi cugetă româneşte dar care sunt de alte confesiuni… Nemţii la fel. S-au bătut ca proştii pe motive confesionale (războaiele religioase sec XVI şi XVII) şi apoi au dat la pace şi au făcut Germania Mare. Bravo şi lor! Cât despre strămoşii noştri geţi ce spuneau anticii (Herodot cred), că dacă nu s-ar război permanent între ei ar fi cei mai puternici… Apropos cum a sfârşit Burebista…?
    P.S. Totuşi, Şcoala Ardeleană a avut un rol imens în apărarea identităţii noastre naţionale în Transilvania, aşa uniţi cu Roma cum erau. Unirea cu Roma de la 1699, dacă nu gresesc, a fost facută într-un context istoric f. greu pt. românii transilvăneni care erau asupriţi mai ales de nobilii maghiari protestanţi… E f. uşor să acuzi acum pentru ceea ce s-a întâmplat atunci. Dar asta este o altă poveste a neamului românesc… Dacă sunteţi de acord abordăm subiectul cu altă ocazie.

    1. Ce ziceti de ideea ca, contrar istoriografiei și chiar filologiei oficiale mincinoase, limba dacilor o stim, ea fiind de fapt limba pe care o vorbim noi astazi, cu unele aporturi latinesti, mai mult aduse in evul mediu decat in epoca antica? Eu sunt de acord cu acest punct de vedere foarte puternic documentat.
      Dacii si latinii au același trunchi, asa ca limbile nu erau prea diferite. Galii erau alta rasa si totusi, Asterix si Obelix ne arata niste gali care ii urau de moarte pe romani, nu asa cum ni-i arata istoria noastra pe daci devenindu-le parteneri. In toata lumea romanii au fost urati, numai in Dacia au fost primiti ca salvatori. Oare asa o fi?
      Noi nu judecam uniatia si motivele pentru care s-a facut. Noi constatam ca rezultatul sau este o apostazie generalizata si ne ferim sa o acceptam. Mai constatam si ca uniatia a fost o mare pacaleala, pentru ca acele conditii cumplite de viata nu s-au imbunatatit cu nimic prin uniatie. Au ramas la fel de grele pentru romani si numai jertfa ortodocsilor soldati de la Marasti, Oituz si Marasesti i-au scapat de ele. E istorie, nu mit greco-catolic.
      In schimb, greco-catolicismul a adus o falsificare la scara uriasa a radacinilor istorice ale acestui neam. Faptul ca si-au lepadat credinta nu a fost de ajuns pentru ei ca sa intre in gratiile ROmei si mai ales ale Vienei, a trebuit sa isi construiasca o identitate nationala falsă.
      Scoala lor Ardeleana a impus povestea cu dacii si romanii, in timpul revolutiei masonice de la 1848 s-a pus problema ca Principatele Romane sa se numeasca Dacia, dar a castigat scoala romanista si s-au numit Romania.
      Nu e rau nici Romania, dar daca ne gandim ca asa se numea Imperiul Ortodox Bizantin, pe care noi il mostenim, nu pentru ca ne cersim noi o latinitate despre care credem ca ne face mai oameni in Europa.

Lasă un răspuns la CREANGA TEOFIL Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)