Arhivă

De ce nu este necesară modificarea punctului 10 din Rezoluția Sinaxei mărturisitorilor nepomenitori de la Botoșani, din iunie 2017

După ce s-a despărțit de mărturisitorii antiecumeniști echilibrați, Părintele Claudiu Buză a intrat în legătură cu unii părinți nepomenitori, care l-au convins să militeze pentru contestarea punctului 10 al Sinaxei de la Botoșani din 2017, pe motiv că ar fi „schismatică”, pentru că prevede o comuniune necondiționată cu ceilalți din Biserică.
Materialul acesta a fost redactat în 2023 și i-a fost adus la cunoștință părintelui Claudiu Buză. Din păcate, ca și materialele cu privire la acel text al Sfântului Paisie, nici acest material nu l-a convins deloc pe părintele Claudiu Buză, care a rămas ferm pe poziția sa și continuă să militeze pentru modificarea punctului 10.
În acest material arăt că la momentul adoptării Rezoluției de la Botoșani punctul 10 a avut sensul de a-i arăta monahului Sava că nu suntem de acord cu viziunea sa radicală despre relația cu ceilalți membri ai Bisericii. La acel moment, a fost tot ce se putea afirma, dat fiind contextul și prezența în grupul nostru a celor cu viziune extremistă, care sigur nu ar fi acceptat o definiție a comuniunii cu cei din Biserică pe care am afirmat-o după ce apele s-au despărțit, iar extremiștii s-au despărțit de noi.
Punctul 10 atestă o stare de fapt în Biserica Ortodoxă Română conturată de reacția ierarhiei față de lupta noastră și trebuie înțeles în contextul mai larg al tuturor documentelor ulterioare pe care nepomenitorii echilibrați le-am făcut publice, în care am arătat toate detaliile cu privire la comuniunea bisericească.

Disputa teologică cu părintele Claudiu Buză legată de insistența asupra unui text cu tentă hiliastă dintr-o scriere a Sfântului Paisie Aghioritul

Disputa cu părintele Claudiu Buză cu privire la folosirea acestui text din scrierile Sfântului Paisie a început în anul 2022, când părintele a folosit acest text într-un referat la o conferință teologică. Noi i-am cerut să își argumenteze tezele cu alt text din opera Sfântului Paisie, nu cu acesta, care este un text obscur, complicat, cu unele tente de milenarism, în condițiile în care Sfântul are multe alte texte exact pe aceeasi temă, care sunt perfect ortodoxe, ceea ce înseamnă că acest text, dacă, într-adevăr, a fost scris de Sfântul Paisie, este un accident în opera sa, gândirea sa pe teme eshatologice fiind de fapt perfect ortodoxă, dacă facem abstracție de acest pasaj.
Insistența părintelui Claudiu Buză pe păstrarea acestui text, sub pretextul că nu se cuvine să renunțe la un text patristic, pentru că ar fi un fel de condamnare a Sfântului Paisie, ne-a atras atenția, pentru că ne-a arătat, pe de o parte, o evlavie exagerată a părintelui față de Sfântul Paisie și o neînțelegere a faptului că un text greșit trebuie respins, indiferent de cine l-a scris, și, pe de altă parte, un atașament nefiresc față de această temă controversată. Cum încă nu am înțeles în ce măsură părintele Claudiu ține de acest text doar pentru că aparține Sfântului Paisie sau pentru că crede ce spune textul, disputa teologică rămâne încă deschisă.

Dumnezeirea Mântuitorului Hristos, între monoteismul triunitar al sinodului de la Niceea și cel radical al legilor talmudice noahide – Conferință în cinstea Sinodului de la Niceea, Bălți, 2025

La momentul la care s-a rostit acest cuvânt, în conferința comemorativă de la Bălți, Dumnezeu nu intervenise încă în istorie direct pentru a-l chema la judecată pe papa eretic Francis și a zădărnici planurile ecumeniste de împreună-sărbătorire cu ereticii a sinodului de la Niceea, primul sinod în care ereticii au fost condamnați și s-a delimitat un hotar al Bisericii între dreapta credință și erezie.

Argumente juridice pentru respingerea prevederilor plx 166/2025 referitoare la sancționarea cu închisoare a preoților care exercită profesia fără aprobarea cultului lor

Cultele au propus completarea Legii nr. 489/2006 cu privire la sancționarea penală a oficianților care exercită profesia fără drept. Patriarhia Română a propus ca această pedeapsă să se extindă și asupra cinului monahal, deși monahismul nu este o profesie în sensul legii penale. Nicăieri în proiectul de lege nu se vorbește despre punerea de acord a legii cu jurisprudența CEDO, care statuează că acolo unde un preot demis/caterisit are o comunitate în jurul lui, el e preotul acelei comunități, iar statul nu are dreptul să se poziționeze de partea conducerii cultului pentru a persecuta o grupare dizidentă. România a fost condamnată la CEDO pentru aplicarea legii penale în sensul în care o cer cultele.
De asemenea, nu se rezolvă problema spinoasă a obligării organelor penale să pună în aplicare decizii judecătorești bisericești asupra cărora, în cazul BOR cel puțin, instanțele civile nu au niciun control, aceste decizii putând fi susceptibile de a fi abuzuri grosolane ale conducerii cultului, preoții fiind grav discriminați prin faptul că, spre deosebire de ceilalți subiecți activi ai legii penale care pedepsește exercitarea fără drept a profesiei, ei nu beneficiază de controlul unei instanțe obiective a legalității demiterii/caterisirii lor. Abuzurile răsunătoare făcute contra preoților nepomenitori sunt evidente în acest sens.
Propunerea legislativă a fost formulată de domnul Silviu Vexler, deputat al Federației Comunităților Evreiești din România și a fost deja aprobată de Senat, urmând a fi discutată și propusă spre vot Camerei Deputaților.
Scrisoarea cu obiecțiile mele a fost adresată Președintelui Camerei Deputaților, deputaților, Avocatului Poporului și Secretariatului de Stat pentru Culte.