Mântuitorul Iisus Hristos, prin Evanghelia de azi, ne arată că soluția la izbăvirea din aceste cumplite încercări este credința curată în Dumnezeu.
Credința noastră este că în Sfântul Potir este Trupul și Sângele lui Hristos și că nimeni nu se poate îmbolnăvi, pentru că Dumnezeu curățește, sfințește, însănătoșește, dă curaj, dă nădejde, nicidecum moarte sau boală. Acestea le dau păcatul și necredința noastră.
Când o avem pe Maica Domnului ajutătoare, mângâietoare și sprijinitoare, și bolile se vindecă și necazurile se risipesc, și tulburările se limpezesc, și omul are o altă stare sufletească.
Întrucât ierarhia Bisericii Ortodoxe Române a acceptat fără niciun fel de obiecție deciziile prin care credincioșii ortodocși din Patriarhie sunt obligați să nu mai participe la slujbele religioase pe durata stării de urgență, este de datoria credincioșilor înșiși să își apere drepturile constituționale.
Consider că Ordonanța militară nr. 2/2020 cuprinde prevederi legate de participarea la biserică a cetățenilor necorespunzătoare cerințelor art. 53 din Constituție, care impune ca restrângerea temporară a drepturilor și libertăților să se facă respectându-se câteva principii: proporționalitatea cu pericolul invocat, nediscriminarea și neatacarea existenței dreptului în sine.
Măsura este disproporționată pentru că România este una dintre cele 4 țări din Europa care au cerut derogare de la CEDO pentru a restrânge drepturile cetățenești, alături de trei țări foste comuniste, iar situația din țară se poate controla prin celelalte măsuri, nefiind nevoie de alungarea oamenilor din biserici într-o perioadă atât de importantă ca Sfintele Paști; este discriminatorie, deoarece este alungată din biserici doar o categorie de membri ai acestora, și aduce atingere libertății de conștiință, întrucât statul încalcă grav autonomia în organizare a cultului, permițându-și să facă reguli liturgice noi.
Nu mi se pare corect ca membrii cultelor recunoscute de stat să plătească întârzierea cu care autoritățile au luat măsurile de prevenție și grija politicienilor pentru a nu își îndepărta o categorie de votanți foarte importanți pentru ei, cărora nu le-au făcut din timp măsuri de carantinizare, în condițiile în care era de presupus că unii dintre ei sunt infestați cu această boală.
Mai presus de toate, dezavuez abuzurile care au început deja să se producă și despre care relatează chiar și organe de presă, contra preoților și credincioșilor.
Dincolo de aspectele juridice, pe plan teologic, ceea ce se întâmplă zilele acestea mi se pare un subiect de meditație asupra faptului că Dumnezeu îi îngrădește, cumva contra voinței lor, pentru a-i avertiza, pe credincioșii ortodocși, prin aceste măsuri ale statului, de păstorii chemați să ia atitudine, dar care nu au făcut nimic față de erezia ecumenismului, existentă în Biserica noastră. Cel mai grav lucru ar fi ca, la sfârșitul acestei stări de urgență, să nu învățăm nimic și să revenim la „normalul” în care trăim de ceva vreme.
Dacă cineva dorește să se alăture acestui demers, la sfârșitul articolului sunt îndrumări despre cum o poate face.
Preotul care este obligat să nu mai slujească Sfânta Liturghie este amputat sufletește.
Porunca Mântuitorului este ca preotul să slujească poporului, nu să se izoleze de acesta.
Părintele Ioan Ungureanu binecuvântează satul pe care îl păstorește de aproape 20 de ani pentru sănătate trupească și sufletească, în condițiile molimei care bântuie lumea, într-un decor de început de iarnă târzie.
Criza coronavirusului este o mustrare a lui Dumnezeu dată întregii umanități pentru rătăcirea de la credință și îmbrățișarea unei viețuiri neopăgâne.
Caracterul ei pandemic se datorează faptului că și poporul Lui cel nou, poporul ortodox, rătăcește în erezia ecumenismului, unde ierarhii l-au condus prin sinodul din Creta. Dumnezeu vrea prin această mustrare să trezească întreaga lume la realitatea că riscă să își piardă și libertatea, și viața veșnică.
În aceste condiții, se cuvine ca preoții și poporul să meargă la rădăcina problemei și să facă pocăința cea adevărată, pentru acceptarea ereziei ecumeniste, să declanșeze un dialog onest în Biserică pentru revenirea la adevărata credință și alungarea din mijlocul nostru a ereziei și a susținătorilor ei.
Dacă nu, următorul semn al lui Dumnezeu, Care încă ne mai așteaptă pe toți să revenim la Ortodoxie, s-ar putea să fie mult mai dureros.
Mitropolia Ardealului a trimis, prin vocea mitropolitului său, un răspuns indirect la cererea unor credincioși bihoreni, sprijinită de credicioși din alte părți ale țării, ca episcopul Sofronie să fie sancționat pentru participarea la o slujbă uniată, unde a fost pomenit ca episcop greco-catolic.
Mitropolitul Laurențiu Streza consideră că nu există niciun motiv pentru ca episcopul să fie sancționat, deoarece acesta a reprezentat „ca simplu credincios”, „în baza relațiilor și raporturilor ecumenice” eparhia sa în relația cu uniații, „neaducând atingere valorilor creștin-ortodoxe”.
Acest răspuns de manual de ecumenism este o antepronunțare a mitropolitului, în condițiile în care printr-o adresă sunt informat că Mitropolia Ardealului cercetează încă plângerea formulată contra episcopului Sofronie, iar o adresă oficială cu privire la decizia luată încă nu s-a trimis.
La sfârșitul lunii februarie Patriarhia a dat un comunicat uluitor prin ateismul recomandărilor făcute credincioșilor:
„În mod normal, toți acei deputați ortodocși care au votat în Parlament legea educației sexuale în școli, ar trebui excomunicați și dați anatemei pentru această fărădelege pe care au săvârșit-o contra purității copiilor noștri.”
Părintele Ioan Ungureanu a ținut astăzi, în Duminica Sfântului Grigore Palama, un cuvânt de învățătură,
„Cei care nu plâng au căzut în cea mai rea dintre toate ereziile: ei cred
ROSTIREA ANATEMELOR ÎMPOTRIVA TUTUROR ERETICILOR 1. Lui Arie, primul luptător împotriva lui Dumnezeu: Anatema! 2.
Tot ce este în afara Ortodoxiei este minciună, este fals, este înșelătorie.
Actualul Secretar General al Consiliului Mondial al Bisericilor, Pastorul Luteran din Norvegia, Dr. Olav Fykse
