Legislație canonică

Biserica Ortodoxă Română nu are ce căuta în Consiliul Mondial al Ereziilor!

Petiția a fost citită în plenul Sinaxei de la Botoșani, din 1 mai 2019, și a fost semnată de aproape 250 dintre participanții la eveniment. Ea reprezintă prima cerere oficială din partea unor membri ai Bisericii Ortodoxe Române de retragere a Bisericii noastre din organizația ecymenistă Consiliul Mondial al „Bisericilor”, care este de fapt o asociație planetară a ereziilor, la care Biserica noastră a fost asociată fără nicio o consultare a poporului credincios.
Sperăm că acest demers va fi urmat și de altele din partea poporului credincios și a clerului, pentru ca exemplele date de Biserica Ortodoxă Bulgară și Biserica Ortodoxă Georgiană să fie aplicabil și Bisericii Ortodoxe Române, iar Biserica noastră să revină la tradiția ortodoxă, eliberându-se și eliberându-ne de duhul eretic al ecumenismului.

Paradoxul papismului contemporan: papa Francisc, „infailibilul” eretic

Papa Francisc este acuzat de înalți prelați, de preoți și de intelectuali membri ai cultului pe care îl conduce de afirmații și de atitudini eretice, lucru care nu i s-a mai întâmplat unui papa din secolul al XIV-lea. Începând din secolul al IX-lea papii romani au fost acuzați de erezie și invenții dogmatice de Biserica Ortodoxă Răsăriteană, care a și condamnat sinodal rătăcirile papiste, în secolele al IX-lea și al XIV-lea, apoi chiar de răzvrătiții protestanți din rândurile propriei organizații, dar mai puțin de către credincioșii cultului său.
Acest lucru pare paradoxal, deoarece același cult i-a proclamat pe papi infailibili, adică fără greșeală.
Studiul de față a fost publicat în numărul tematic dedicat ereziei papiste al revistei Mărturisirea Ortodoxă, an II, nr. 1, ianuarie-martie 2019, pp. 47-64 și încearcă să afle cum se împacă în mentalitatea papistă ideea de infailibilitate cu acuzația de erezie.
Cum se poate ca aceiași care îl acuză pe papă că este eretic să spună că îl recunosc ca infailibil, adică fără eroare, atunci când promulgă dogme din înălțimea funcției sale? Cum poate coexista statutul de eretic cu cel de infailibil? Cum poate un om care greșește în general în exercitarea funcției autoimpuse de „învățător suprem al creștinismului”, care în Biserica adevărată aparține doar Mântuitorului Hristos, să fie fără greșeală atunci când vorbește ex cathedra? Se poate acest lucru sau totul este o născocire și o cădere pe care Sfântul Iustin Popovici a asemănat-o cu cea a lui Adam și Iuda?

Revista Mărturisirea Ortodoxă debutează cu un regal de teologie

Revista Mărturisirea Ortodoxă este o publicație trimestrială de teologie și spiritualitate ortodoxă deschisă tuturor teologilor, preoților, monahilor și credincioșilor ortodocși care doresc să publice articole relevante din punct de vedere teologic, mai ales în contextul actual al luptei împotriva ereziei ereziilor – ecumenismul.
Revista este deschisă atât credincioșilor, teologilor, monahilor și preoților ortodocși care au întrerupt pomenirea ierarhilor semnatari ai documentelor din Creta, cât și celor care, din alte motive decât atașamentul față de erezie, nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o mărturisire publică asumată contra ereziei ecumeniste și a sinodului din Creta.

Patriarhul Daniel a binecuvântat în comun cu ereticii greco-catolici Monumentul Unirii de la Alba-Iulia

De dragul „ecumenismului lucid”, definit într-o Hotărâre a Sfântului Sinod din 16 decembrie 2016, în care era condamnată lupta contra ecumenismului, ca „atitudine de cooperare și dialog între creștini”, Patriarhul României încalcă Sfintele Canoane, care interzic slujirea cu ereticii și schismaticii, și regulile tipiconale impuse de Sfinții Părinți, care impun ca nicio slujbă religioasă să nu se facă de către preot fără epitrahil și celelalte veșminte liturgice.

Cugetarea eretică a patriarhului ecumenist Bartolomeu, chemat să sfințească “catedrala națională” a românilor

Patriarhia Română l-a invitat pe patriarhul ecumenic Bartolomeu să oficieze sfințirea catedralei naționale din București, într-un moment în care patriarhul ecumenic este purtătorul de ștafetă al ereziei ecumeniste, iar Biserica Ortodoxă Română se confruntă pentru prima dată în istoria sa cu prezența unei erezii în viața sa bisericească și cu o puternică reacție populară față de aceasta.
Ceea ce Patriarhia Română pregătește a fi un eveniment epocal în viața Bisericii noastre riscă să fie văzut, la scara istoriei, ca încă o cădere în prăpastia eretică ecumenistă. Evenimentul se anunță a fi unul exclusivist, pe bază de invitație adresată mai-marilor zilei, poporul, care începe a fi deplasat deja de prin parohii deja, fiind doar de decor, pentru a spori fastul momentului.

Protopresbiter profesor Theodoros Zisis: „Îngrădirea nu este schismă. Lămuriri datorate”

Broșura părintelui profesor Theodoros Zisis a apărut la începuturile luptei antiecumeniste și demonstrează, cu argumente patristice și canonice, că îngrădirea de erezie nu este schismă, atunci când este făcută în conformitate cu Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe.
În această carte, de mare folos atât preoților cu conștiință ortodoxă, cât și credincioșilor care îi urmează pe aceștia, este trasat principiul mărturisiri dreptei credințe ca punct de plecare și de întâlnire al luptei împotriva ecumenismului.
Părintele Zisis lansează ideea că întreruperea pomenirii este un instrument canonic foarte eficient în lupta contra ereziei, dar nu este punctul terminus al acesteia. Scopul îngrădirii nu este crearea unei Biserici în care nimeni să nu mai pomenească ierarhii, ci sensibilizarea ierarhilor în așa fel încât aceștia să se dezică de erezia ecumenistă și de deciziile sinodului mincinos din Creta.
Această sensibilizare la pericolul ereziei se face fie prin întreruperea pomenirii, fie printr-o mărturisire publică a credinței ortodoxe și a opoziției față de sinodul din Creta, ca fază preliminară întreruperii pomenirii.

Semnatarii Rezoluției din ianuarie susțin Biserică Ortodoxă canonică din Ucraina

Comunicatul a fost redactat de părintele Vasile Ioviță și publicat de sfinția sa pe blogul personal. Ne raliem demersului sfinției sale și noi, ceilalți semnatari ai Rezoluției din ianuarie, cunoscută și apreciată în toată Ortodoxia ca un document programatic ortodox al luptei antiecumeniste, redactat în duhul Sfintelor Canoane și al Sfinților Părinți. Sperăm că acestui demers se vor adăuga toți cei ce doresc ca rânduiala canonică să domnească în lumea ortodoxă în locul arbitrariului și silniciei.