Uncategorized

După ce s-a despărțit de mărturisitorii antiecumeniști echilibrați, Părintele Claudiu Buză a intrat în legătură cu unii părinți nepomenitori, care l-au convins să militeze pentru contestarea punctului 10 al Sinaxei de la Botoșani din 2017, pe motiv că ar fi „schismatică”, pentru că prevede o comuniune necondiționată cu ceilalți din Biserică.
Materialul acesta a fost redactat în 2023 și i-a fost adus la cunoștință părintelui Claudiu Buză. Din păcate, ca și materialele cu privire la acel text al Sfântului Paisie, nici acest material nu l-a convins deloc pe părintele Claudiu Buză, care a rămas ferm pe poziția sa și continuă să militeze pentru modificarea punctului 10.
În acest material arăt că la momentul adoptării Rezoluției de la Botoșani punctul 10 a avut sensul de a-i arăta monahului Sava că nu suntem de acord cu viziunea sa radicală despre relația cu ceilalți membri ai Bisericii. La acel moment, a fost tot ce se putea afirma, dat fiind contextul și prezența în grupul nostru a celor cu viziune extremistă, care sigur nu ar fi acceptat o definiție a comuniunii cu cei din Biserică pe care am afirmat-o după ce apele s-au despărțit, iar extremiștii s-au despărțit de noi.
Punctul 10 atestă o stare de fapt în Biserica Ortodoxă Română conturată de reacția ierarhiei față de lupta noastră și trebuie înțeles în contextul mai larg al tuturor documentelor ulterioare pe care nepomenitorii echilibrați le-am făcut publice, în care am arătat toate detaliile cu privire la comuniunea bisericească.

Disputa cu părintele Claudiu Buză cu privire la folosirea acestui text din scrierile Sfântului Paisie a început în anul 2022, când părintele a folosit acest text într-un referat la o conferință teologică. Noi i-am cerut să își argumenteze tezele cu alt text din opera Sfântului Paisie, nu cu acesta, care este un text obscur, complicat, cu unele tente de milenarism, în condițiile în care Sfântul are multe alte texte exact pe aceeasi temă, care sunt perfect ortodoxe, ceea ce înseamnă că acest text, dacă, într-adevăr, a fost scris de Sfântul Paisie, este un accident în opera sa, gândirea sa pe teme eshatologice fiind de fapt perfect ortodoxă, dacă facem abstracție de acest pasaj.
Insistența părintelui Claudiu Buză pe păstrarea acestui text, sub pretextul că nu se cuvine să renunțe la un text patristic, pentru că ar fi un fel de condamnare a Sfântului Paisie, ne-a atras atenția, pentru că ne-a arătat, pe de o parte, o evlavie exagerată a părintelui față de Sfântul Paisie și o neînțelegere a faptului că un text greșit trebuie respins, indiferent de cine l-a scris, și, pe de altă parte, un atașament nefiresc față de această temă controversată. Cum încă nu am înțeles în ce măsură părintele Claudiu ține de acest text doar pentru că aparține Sfântului Paisie sau pentru că crede ce spune textul, disputa teologică rămâne încă deschisă.

 În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.Amin! Slavă Sfintei și Celei de

De reținut, iubiți credincioși, că Mântuitorul s-a dus în sinagogă să se roage, nu s-a dus în parasinagogă, ceea ce însemnează că nici noi, creștinii ortodocși împreună cu ierarhii, cu preoții noștrii, cu monahii, monahiile deopotrivă, nu putem să ne ducem în parasinagogi să ne rugăm și să aducem slavă lui Dumnezeu, ci doar în Sfânta Biserică pe care El a întemeiat-o la Pogorârea Duh Sfânt.
Așadar, este greșit pentru orice ierarh, pentru orice preot, diacon, monah, monahie, și chiar intră sub incidența sfintelor canoane dacă unul dintre aceștia , chiar și simplu mirean, dacă merge într-o parasinagogă să se închine lui Dumnezeu.
Închinarea lui Dumnezeu este bineprimită doar în Biserica Ortodoxă. Celelalte sunt parasinagogi, adică nu sunt biserici, și de aceea nu putem intra în ele, pentru că n-au harul Duhului Sfânt și n-au succesiune apostolică, și unii ca aceștia s-au despărțit de Trupul lui Hristos, iar noi nu putem să ne rugăm și nu putem fi împreună cu crengile uscate care s-au rupt din Trupul lui Hristos, Mântuitorul lumii.