Editorial

Întreruperea canonică a pomenirii ierarhilor ecumeniști și riscurile ei

Semnalăm apariția unui site nou, foarte promițător prin titlu, numit Martirii Beiușului, editat de „Asociația mărturisitorilor și martirilor ortodocși din Țara Beiușului: Popa Flore din Beiuș, Popa Mihail din Sânmârtin și Gavruță Petru din Pocola”, care își propune să fie „o formă de cinstire și de recunoștință aduse tuturor vrednicilor înaintași, care în secolul al XVIII-lea au mărturisit și apărat dreapta credință în fața prozelitismului foarte agresiv al papismului care, prin metode total necreștine, încerca convertirea acestora la unirea cu Roma sub denumirea de greco-catolici”.
Siteul, cinstitor al mărturisitorilor și martirilor dreptei credințe, debutează cu un material interesant despre forma canonică în care trebuie întreruptă pomenirea și despre care sunt capcanele întreruperii pomenirii.
Lucrarea, de dimensiuni reduse, oferă răspunsuri pertinente și actuale celor ce caută să mărturisească corect împotriva ereziei ecumenismului și a căderilor ierarhiei din zilele noastre în colaborarea cu regimul de sorginte satanică ce a cuprins lumea întreagă.
Prin tratarea riscurilor și a remediilor față de diferite căderi ale celor ce întrerup pomenirea, se adresează mai ales celor ce își pun în gând să mărturisească în aceste vremuri tulburi prin atitudine publică, dar și celor ce, începând mărturisirea la un moment dat în acești ultimi ani, au căzut în vreuna dintre ispitele menținonate în paginile sale.
Chiar și cei ce au rămas încă în legătura cu ierarhii căzuți în erezie pot vedea din lectura acestei lucrări că există și o cale a nepomenirii, care, ținută corect, duce spre mărturisirea canonică.
Ideea care se desprinde din lectura destul de rapidă a acestui studiu este că NU ESTE SUFICIENT SĂ ÎNTRERUPI POMENIREA, TREBUIE SĂ O ÎNTRERUPI CORECT CANONIC, PENTRU A NU CĂDEA ÎN VREO ÎNȘELARE. Total de acord.
Le urăm colegilor de la Martirii Beiușului spor în mărturisire și să își realizeze generoasele proiecte care se întrezăresc din citirea rubricilor pe care siteul le va avea.

CNCD a decis că Cristian Tudor Popescu i-a discriminat și i-a ofensat pe ortodocși prin afirmațiile legate de moaștele și pelerinajul Sfântului Dimitrie

CNCD a decis că Cristian Tudor Popescu a discriminat și insultat sentimentele religioase ale ortodocșilor români, că a creat o atmosferă degradantă și umilitoare pentru credincioși.
Chiar dacă l-au sancționat pe Popescu doar cu un avertisment, care nici nu există în lege, important este că CNCD a statuat că astfel de discurs este ilegal. După opinia mea, el este chiar penal.
Am acționat în instanță hotărârea CNCD.

Ieromonahul Calistrat Chifan se folosește de rătăcirea grupului schismatic Sava-Staicu-Antim pentru a-i denigra pe toți mărturisitorii antiecumeniști

Filmul pe care vă invit să îl urmăriți arată cum rătăcirile foștilor nepomenitori din grupul schismatic Sava-Staicu îl ajută pe vedeta de Facebook, ieromonahul Calistrat Chifan, care zice că are 1 milion de followeri, să arunce asupra tuturor ortodocșilor mărturisitori oprobriul și să ne prezinte pe toți ca pe niște rătăciți ieșiti din Biserică.

Cinci ani de erezie asumată deschis în Bisericile Ortodoxe: Greșelile, explicate punctual, ale „sinodului” din Creta

La cinci ani de la ținerea sinodului mincinos din Creta, moment de cotitură în viața bisericească ortodoxă contemporană, vă prezint patru filme despre greșelile explicate ale sinodului mincinos din Creta, în care încerc să sintetizez problematica teologică, în aproape 5 ore de filmare. Recomand si citirea a două materiale teologice, care, împreună cu filmele respective, ar putea să vă ajute să vă faceți o idee completă despre motivele pentru care în România s-a luat atitudine atât de vehementă, din partea unor credincioși și preoți, contra deciziilor luate la sinodul din Creta, pe care poporul ortodox îl consideră eretic și pe care patru dintre Bisericile autocefale l-au respins deja.
Aceste filme au fost publicate anul trecut pe canalul meu de youtube MSC Video, dar, probabil cu largul concurs al ecumeniștilor, canalul meu a fost șters de către dictatura neomarxistă a acelui site, motiv pentru care le-am găzduit pe siteul Odysee, unde vă invit să le vizionați si să recomandați acel canal al meu și altora, dacă îl găsiți demn de a fi urmărit.
Chiar dacă se încarcă un pic mai greu, e bine să ne obișnuim și cu aceste siteuri, pentru că, iată, pe siteurile sistemului adevărul nu mai este binevenit.

În actuala sa situație, IPS Teodosie este obligat să mărturisească contra ereziei, a sinodului din Creta și a propriilor greșeli din trecut

Publicarea în presă a unui „rechizitoriu” la adresa arhiepiscopului de Tomis, IPS Teodosie, este semnul că Patriarhia este pregătită „să rezolve” „cazul Teodosie”, lucru care ar putea însemna inclusiv caterisirea sa sau obligarea să se retragă din scaun.
În acest context, episcopul de la Tomis este obligat să mărturisească până la capăt, adică să se lepede public de erezia ecumenismului, de sinodul din Creta, de propriile acțiuni ecumeniste din trecut. Altfel, va fi caterisit și va trebui să pună în executare caterisirea, pentru că cei care îl vor plecat nu sunt neapărat cei din sistemul politico-masonic, ci, probabil, în primul rând, colegii săi de sinod, sătui să fie puși într-o lumină foarte proastă de către acțiunile sale curajoase, în condițiile în care, în ultimii ani, ei nu au făcut nimic pentru a apăra Biserica lui Hristos de această tiranie.
Dacă nu va mărturisi contra ecumenismului, nu va trece mult până când se va pune întrebarea firească: de ce nu se leapădă arhiepiscopul Teodosie de erezia celor care îl persecută pe nedrept și rămâne solidar cu ei, deși aceia îi distrug viața?
La această întrebare sunt două posibile răspunsuri: fie este șantajabil cu ceva și se teme, fie este ecumenist până în măduva oaselor.
Înclin să cred că IPS Teodosie nu e nici una, nici alta, motiv pentru care aștept mărturisirea publică de lepădare de ecumenism și sinodul din Creta, chiar dacă nu va fi însoțită de o intrerupere a pomenirii celorlalți episcopi, pentru a putea să spun și eu „Vrednic este!”.
Până atunci, arhiepiscopul Tomisului face doar o parte din mărturisirea firească a acestor vremuri, insuficientă, din păcate, pentru însănătoșirea vieții noastre bisericești.