Pentru prima dată în acest secol trei Patriarhi dar și episcopi nu au pomenit pe Patriarhul Bartolomeu la Sfânta Liturghie la Moscova

Trei Patriarhi, Ioan al X-lea al Antiohiei, Chiril al Moscovei și Irineu al Belgradului au celebrat Sfânta Liturghie la Moscova în Biserica Hristos Mântuitorul fiind sărbătorit Sfântul Marcu al Efesului, Aparătorul Ortodoxiei, și a 10 aniversare a Patriarhului Chiril ca Patriarh al Moscovei.

Sfânta Liturghie a fost prezidată comform Dipticelor de către Patriarhul Ioan al Antiohiei.

Pentru prima data în acest secol trei Patriarhi și alți Întâistatatori nu l-au pomenit pe Patriarhul Ecumenic. Au fost pomeniți doar episcopii prezenți la Sfânta Liturghie.  A conslujit și Preafericitul Rastislav al Cehiei și Slovaciei, Preafericitul Tihon al Americii de Nord și Canadei, Preafericitul Onufrie al Kievului și întregii Ucraine, dar și episcopi ai Patriarhiei Alexandriei, Georgiei, României, Poloniei și Bulgariei.

 

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

6 comentarii la “Pentru prima dată în acest secol trei Patriarhi dar și episcopi nu au pomenit pe Patriarhul Bartolomeu la Sfânta Liturghie la Moscova

  1. Intr-adevar, am asistat la un eveniment singular prin amploarea si frumusetea sa deosebita, marcata de desfasurarea cu fast a aniversarii de 10 ani de la intronizarea Patriarhului Kiril, in sublima Catedrala a Mantuitorului Hristos, din Moscova, mareata si somptuoasa emblema a Patriarhiei Ruse, pe care nimeni nu o poate intrece.
    O ceremonie care a umplut de bucurie in Duhul Sfant, inimile curate ale ortodocsilor de pretutindeni, prin care Patriarhia Rusa sub conducerea exemplara a Patriarhului Kirill, a dovedit daca mai era necesar, ca este cea mai puternica Biserica Ortodoxa, care joacă un rol imens în intreaga Ortodoxie. Ce cantari divine, cat Har cat inima nu poate deslusi, adia peste toata suflarea, ca un dulce si gingas fior!
    Totusi la marea solemnitate au fost prezenti doar reprezentantii a 11 Biserici locale.
    Cine a lipsit?
    Consider o extraordinara Marturisire intru pastrarea Adevarului Hristos, faptul bine remarcat de Sfintia Voastra,
    ca trei Patriarhi si alti episcopi nu au pomenit pe Pseudo-Patriarhul Bartolomeu. Anaxios!Anxios!Anaxios!(ανάξιος!, ανάξιος!, ανάξιος!)
    Din ce in ce mai singur, Pseudo- Patriarhul Bartolomeu, va trebui sa-si recunoasca izolarea si infrangerea.
    Nu este infailibil, iar Capul Trupului Bisericii este Hristos si nu el.
    Va mai avea oare timp?
    Cat se va bucura de noile „achizitii” intrate in jurisdictia sa?

    1. @gabrielanaghi
      „…Patriarhia Rusa sub conducerea exemplara a Patriarhului Kirill…” ????… Really????
      Cand s-a intalnit la Havana cu papa si a semnat documentele de-acolo, tot dovada de „conducere exemplara” a dat?
      Daca conducerea lui este atat de „exemplara”, de ce episcopul Longhin a intrerupt pomenirea?
      Poate-ar trebui sa ne-alegem mai cu grija cuvintele folosite in articolele pe care le scriem.

      Doamne-ajuta!

  2. @Popsi

    Ori­cine are cunostinte despre lumea rusească de la Pe­tru cel Mare până la actualul „țar“ Putin știe că ortodoxia rusă este o armă politică internă și, iată, externă.
    Se poa­te deci spune că întâlnirea patriarhului Kiril cu ereticul papa Francisc, la Havana, este pri­ma reinventare a Bisericii Ortodoxe Ruse ca factor geopolitic extern.
    În opinia mea, Patriarhul Ki­ril nu a fost subit însuflețit de experiența deschiderii ecumenice. A fost pur și simplu „rugat“ de Presedintele Vladimir Pu­tin să-i dea o mână de ajutor, în aceste vremuri grele, când Moscova suportă deo­potrivă costul economico-financiar al sanc­țiunilor dictate de Occident după in­va­darea pensinsulei Crimeea și o relativ se­veră izolare internațională. Mizând, co­rect, pe impactul mediatic global al „îm­brățișării istorice“ de la Havana, Putin l-a folosit așadar pe patriarhul Kiril ca factor de „ame­liorare“ a propriei sale imagini, iden­ti­ficate cu aceea a Federației Ruse.Decodat în această cheie, momentul de fra­ternitate intercreștină consumat în fe­bruarie 2016 la Havana dovedește, fie că ne place sau nu, inteligența tactică de care dă dovadă omul forte de la Kremlin.
    Mai presus de toate, trebuie să înțelegem cu fermitate că soarta Bisericii Ortodoxe este în mâinile Creatorului și Capului său – Domnul nostru Iisus Hristos.
    Și numai în mâinile Sale, nu în mâinile politicienilor sau ale puternicilor acestei lumi, a unora sau a altora care incearca sa ne arunce in prapastia schismei și mai ales, nu în mâinile noastre.
    Oamenii nu pot fi decât instrumente, instrumente în implementarea Voii lui Dumnezeu pentru Biserică. Ceea ce vrea El se va întâmpla. Ceea ce nu vrea El nu se va întâmpla.
    Și sarcina noastră, sarcina credincioșilor ortodocsi, este să devenim unelte ascultătoare în mâinile lui Dumnezeu. Trebuie să căutăm voința Lui și să trăim în conformitate cu aceasta, chiar dacă pare dificilă sau periculoasă. Trebuie să ne amintim că dacă slujim lui Dumnezeu, atunci nici măcar firul de păr nu va cadea din capul nostru fără atentia si voia Lui desavarsita.
    Duhul Sfânt, îndrumând Biserica, corectează situația care pare un dezastru la un moment dat, în moduri cunoscute numai de El, prin alte persoane.
    Daca o persoană devine o „ramură moartă” în evoluția Bisericii, Voia înțeleaptă și atotputernică a lui Dumnezeu acționează astfel incat ea sa fie taiata si aruncata in foc.Dacă nu era așa, Biserica lui Hristos ar fi fost pierdută și dispărută cu mult timp în urmă în vicisitudinile istoriei.
    Deocamdata Patriarhul Kiril ramane cea mai importanta reduta in fata tendintelor papiste expansioniste, ecumeniste ale PseudoPatriarhului Bartolomeu, si speranta noastra in convocarea unui sinod panortodox care sa condamne definitiv sinodul talharesc de la Kolymbari 2016 si pe semnatarii documentelor eretice emise de acesta,
    pe Pseudo Patriarhul Bartolomeu, care nu a fost pomenit la Sfanta Liturghie care a avut loc in catedrala Hristos Mantuitorul de la Moscova, nu de unul ,ci de trei Patriarhi.
    Decizia vasului ales al Domnului, IPS Longhin, ii apartine, iar eu nu o pun la indoiala. Nu cunosc daca acum Mitropolitul Longhin il pomeneste sau nu pe Patriarhul Kiril, dupa acordarea Tomosului Autocefaliei schismaticilor ucrainieni de catre PseudoPatriarhul Bartolomeu.
    Imi puteti furniza sursa de informare , ca sa iau in considerare cele spuse?

    1. @gabrielanaghi

      https://www.atitudini.com/2016/04/p-s-longhin-de-banceni-explica-de-ce-a-oprit-pomenirea-patriarhului-chiril-al-moscovei-predica-la-bunavestire-2016/

      http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2018/03/ips-longhin-jar-un-ierarh-care.html

      Ultimul este un articol scris de colegul d-voastra de redactie, Mihai Silviu Chirila, care, dupa cate stiu, tine o legatura destul de stransa cu IPS Longhin.
      Deci poate ati putea afla mai multe despre ce se-ntampla la Banceni, de la dansul (adica de la MSC).

      Doamne-ajuta!

    2. @gabrielanaghi
      Din raspunsul dat, inteleg ca avem un dublu standard: pe de-o parte dam de pamant cu ereziarhul Bartolomeu ca se baga in politica si foloseste Biserica in scopuri geopolitice, pe de alta parte, il ridicam in slavi pe patriarhul Kiril ca face acelasi lucru la indemnul lui Putin.
      Asa este sau gresesc?

      Doamne-ajuta!

  3. Dacă ierarhii bisericilor ortodoxe ar avea curajul să mărturisească dreapta credință, altfel ar sta situația astăzi. E adevărat că și poporul nu mai are credința pe care o avea, cum a fost de exemplu după sinodul de la Ferrara-Florența când s-a împotrivit, și a refuzat să se ducă după ierarhii care trădaseră. Sinodul din Creta a arătat cam care este nivelul de mărturisire. Cei care nu au cedat încă tentației ecumenismului sunt puțini, și la peste doi ani și jumătate de la Creta nu s-au putut încă uni și pune de acord pentru organizarea unui adevărat sinod ortodox, care să dea anatemei ecumenismul și pe ecumeniști. Cu cât tăcerea e mai deplină și mai de lungă durată, cu atât ecumeniștii vor căpăta și mai mult curaj, și vor face lucruri și mai groaznice decât cele din Ucraina, pentru că văd că nimeni nu li se opune cu adevărat. Dar și tăcerea e de două feluri, o tăcere trădătoare care îi susține tacit pe ecumeniști, dar care din diferite motive, poate și geopolitice, se scaldă în două ape, chiar și atunci când îi sunt afectate grav interesele, și o tăcere care reflectă nehotărâre, amânare, că nu e momentul, că să mai așteptăm, că nu suntem pregătiți. Timpurile anti-hristice pe care le trăim, nu mai permit amânări, ci decizii ferme și organizare rapidă, altfel consecințele vor fi dintre cele mai nefaste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)