“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”

Vizita în România a papei eretic al Romei a început astăzi. Papa a avut o prestație fadă, în opinia mea, niște discursuri destul de șterse, pe care le-au auzit cam toți cei ce l-au primit ca oaspete prin lume.
Aceeași atitudine provincială din partea autorităților locale, manipulare până la saturare din partea presei, laică și bisericească.
Pe tot parcursul zilei, papa l-a numit pe patriarhul român „fratele meu iubit”. Îi dăm și noi acest titlu în materialul nostru.

Astăzi a fost prima zi a vizitei papei Francisc în România, partea de stat și partea de întâlnire directă cu oficialii Bisericii Ortodoxe Române. Voi expune în cele ce urmează doar câteva impresii după o vizionare la televizor a evenimentelor, urmând a detalia, când înregistrările vor apărea și vor putea fi studiate mai în detaliu.

Partea politică a vizitei merită mai puțină atenție, deoarece acolo papa a fost în calitate de șef de stat, lucru care pe noi nu ne prea interesează aici.

Prima impresia a fost legată de saluturile de început. Am văzut o anumită răceală și indiferență din partea papei față de prelații catolici și din partea acestora față de el. În același timp, papa era foarte cordial cu prelații ortodocși, ceea ce mi-a întărit ideea că papa a venit în România pentru ortodocși mai întâi și abia apoi pentru catolicii săi.

Nu am putut să nu mă întreb, văzând modul în care îl primesc ai săi pe papa, dacă unii dintre ei, influențați de disputele din interiorul cultului lor, în care papa este acuzat pe față că este eretic, chiar nu îl și considerau astfel. M-am gândit: cum ar fi ca papa să fie considerat eretic de mai mulți dintre ai săi decât dintre ierarhii ortodocși români? Gândul mi s-a părut terifiant.

Paradoxul papismului contemporan: papa Francisc, „infailibilul” eretic

Au reținut atenția câteva cuvinte rostite în alocuțiunea sa de către președintele Iohannis. “Werner”, cum am văzut că îi spun colocvial cei din presa centrală, a avut unul dintre cele mai lungi discursuri pe care le-a ținut vreodată, vorbind cu un patos pe care nu i l-a mai văzut nimeni până acum.

Au reținut atenția două detalii pe care le-a spus președintele României. Mai întâi, acesta a opinat că cei șapte „episcopi” care vor fi “beatificați” la Blaj reprezintă, citez din memorie, “simbolul luptei pentru apărarea libertății și a credinței în perioada comunistă”.

Aceleași vorbe le-am auzit spuse în discursul politic și în 2017, de către politicienii români, la adresa sfinților reali ai închisorilor, pe vremea când Patriarhia îi serba oficial sub denumirea de “mărturisitorii închisorilor”, niciodată “sfinții închisorilor”. Între timp, papa vine și își “canonizează” “sfinții” săi. Patriarhia Română este mai preocupată de a merge împreună cu papa pe drumul “ecumenismului lucid” decât de canonizarea sfinților închisorilor, despre care a uitat cu totul după 2017.

Al doilea lucru pe care l-a spus Iohannis a fost de-a dreptul uluitor. Citindu-și discursul pe care se vede că i-l consiliase cineva cu oarece pregătire în domeniu, președintele luteran[1] al României l-a invitat pe papa roman să meargă împreună cu poporul ortodox român prin Grădina Maicii Domnului.

Așa ceva nu vezi în toată ziua. Nu este însă cu totul neobișnuit, dacă ne gândim la faptul că acest papă este acuzat în comunitatea sa de filoluteranism. Papa a răspuns cu câteva considerații despre nevoia de a fi deschiși față de cei din diasporă, de a-i ajuta pe săraci etc.

La această parte a vizitei mai merită, din punctul meu de vedere, adăugată propaganda deșănțată a media. Aceleași limbi din media care batjocoresc tot ce este ortodox în această țară și tot ce este (rămas) național au fost cuprinse deodată de un misticism inexplicabil, vorbindu-ne despre experiența rugăciunii, despre venirea papei care dă sens rugăciunilor, despre minunea meteo că timpul a ținut în ciuda predicțiilor meteo (de ca și când “predicțiile” meteo nu ar fi puse în practică de către avioanele care disipează nostop chemtrails în aer și de către sistemele HAARP, care acum au știut cum să înfăptuiască “minunea”).

Spectacolul grotesc al microfonistelor smerite și cuvioase mi-a adus aminte de cuvintele Sfântului Iacov:

Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa (Iac. 3,5-10).

În principiu, cam tot ce am văzut astăzi cu privire la această vizită poate îndemna la meditație la cuvintele Sfântului Iacov.

Partea a doua a vizitei de azi a fost mai interesantă sub aspect teologic, pentru că papa s-a întâlnit cu patriarhul BOR și cu membrii sinodului permanent.

Am urmărit transmisiunea de la Patriarhie la Trinitas TV, pentru că am dorit să am o viziune și referitoare la cum prezintă televiziunea patriarhală evenimentul. A fost o alegere perfectă, pentru că am putut să trag câteva concluzii foarte importante.

Prima mea impresie când am deschis Trinitas TV a fost că este mai catolică decât papa. Literalmente. Prima dată m-am uitat să văd dacă nu cumva am nimerit din greșeală pe Vatican TV.

Mărturisesc că nu sunt un urmăritor de Trinitas TV aproape deloc, dar ce am văzut astăzi nu mi-am crezut ochilor.

În studioul de unde se transmitea evenimentul se purta o discuție de nivel academic între domnul Bănescu, cred, aflat în postura de realizator TV, preotul Radu Preda (am aflat în acest fel că a devenit preot) și doctorul în bizantinologie Petre Guran.

Discuția se ducea în jurul nevoii de unitate, de cooperare, de deschidere între cele două “Biserici”. Fie-mi îngăduit să exprim câteva gânduri care s-au desprins din audiția în fugă a acestui material. Sper sincer că Trinitas TV îl va pune pe internet să îl putem analiza în detaliu. E o “comoară” de ecumenism care trebuie dezgropată și prezentată tuturor ortodocșilor români, ca să înțeleagă încotro bate vântul schimbării în Biserica noastră.

Domnul Guran a lansat ideea nevoii de „deculturalizare” a credinței, adică de separare a “esenței” mesajului evanghelic de “tradiționalism, element cultural”, ca bază a unei viitoare unități creștine, despre care opina că se va realiza într-un orizont eshatologic, nu ca proiect social uman realizabil în istorie.

Mai pe înțelesul tuturor, domnul Guran ne propune o debarasare de tot ce înseamnă element cultural, “bagaj cultural” și “bagaj al istoriei” și revenirea la esențele credinței, ceea ce ar face ca toate conflictele interconfesionale să se stingă, redescoperindu-se „rădăcinile comune” despre care a vorbit până la saturație papa astăzi peste tot.

Nu ne spune respectabilul profesor nici care anume sunt “esențele” la care ar trebui să ne întoarcem și mai ales “ce este bagajul istoric și cultural” de care ar trebui să scăpăm. Ce anume din tradiția cu T mare, cum a numit-o, ar scăpa de această deconstrucție pe care o anunță intelectualul român? Ce anume din canoanele Bisericii sunt “elemente culturale” și care sunt parte a Tradiției cu T mare?

Domnul Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a făcut o distincție riscantă între “tradiție” și “tradiționalism”, neexplicându-ne ce înseamnă totuși tradiția fără aplicarea ei în viață, care generează de obicei ceea ce numim tradiționalism.

Conceptul de debarasare de “bagajul istoric și cultural” pentru a reveni la esență mie îmi seamănă ca două picături de apă cu Reforma protestantă. Ce altceva este Reforma protestantă decât o debarasare de tot ce a adus elementul uman al Bisericii și o transpunere literală în faptă a modelului evanghelic specific primului veac creștin, ceea ce a condus la o negare totală a lucrării Duhului Sfânt în Biserică de-a lungul secolelor, în care a creat un mod de viață ortodox, un mod de gândire și de relaționare cu sacrul ortodox.

Cred că întregul concept este cu totul străin duhului ortodox al Bisericii, care nu a procedat niciodată la astfel de aggiornamenti și nu a considerat dezvoltarea istorică a vieții bisericești ca un balast cultural de care trebuie să te debarasezi la un moment dat.

Faptul că el se aplică în “Biserica catolică” nu este un motiv pentru care ar trebui aplicat și în Biserica lui Hristos, unde nu este al nostru a hotărî ce anume din tezaurul de viață și trăire bisericească ortodoxă este “esență” și ce este “element cultural”.

Dar oare nu exact acest lucru îl face ecumenismul în spațiul ortodox, cenzurând cărți de cult, slujbele de reprimire la Ortodoxie, eliminând Sinodiconul Bisericii, eliminând toate referirile confesionale din predici, cu efectul final al ștergerii cu totul a distincției dintre Ortodoxie și erezie, vorbind despre “Biserici surori”, “unitate în perspectivă eshatologică” a creștinilor?

Ni se spune că papa a renunțat la tiară, la cele trei coroane puse una peste alta, se pregătește să desființeze celibatul etc. Toate acestea sunt considerate “bagaj cultural”, care adumbrește “esențele”. Dar la statutul de “vicarius Filii Dei”, la statutul de infailibil, la statutul de primus sine paribus, la Filioque, la Immaculata Conceptio și la toate celelalte de ce nu renunță papii pentru a putea redescoperi “esențele” și “rădăcinile” comune ale Bisericii primului mileniu, când acestea nu existau?

În plus, actul în sine de debarasare de trecutul cultural este unul de natură culturală, umană, nu este de inspirație divină, ceea ce ne face să ne învârtim într-un cerc vicios. Cu ce este mai puțin valoros un element “tradiționalist” de acest concept progresist? Cu nimic.

Domnul Guran își exprima acest punct de vedere într-un context în care, la un moment dat, a afirmat, citez din memorie: “una este Biserica lui Hristos, alta sunt denumirile istorice, rezultate ca urmare a acțiunilor omenești, de Biserică Catolică, Biserică Ortodoxă, protestantă etc.”.

La postul național bisericesc de televiziune un invitat a enunțat crezul de aur al ecumenismului, cuprins în Declarația de la Toronto, în care se spune că “Biserica este mai mare decât propria confesiune… există Biserică în afara Bisericii.

Mi s-a părut uluitor să văd că la postul bisericesc național Biserica Ortodoxă este pusă în rând cu celelalte “Biserici și confesiuni”, cărora sinodul din Creta le-a recunoscut “denumirea istorică”.

Ca să înțeleagă și cei ce încă mai cred că la Creta nu s-a schimbat nimic, “denumirea istorică” este de fapt, din punct de vedere ecumenist, dezvoltarea unor ramuri ale Bisericii lui Hristos în mileniul al II-lea, după schisma dintre Orient și Occident. Recunoașterea “denumirii istorice” a “bisericilor și confesiunilor” la Creta, reprezintă, raportat la ce a spus vorbitorul de la Trinitas TV, nu doar recunoașterea bisericității ereziilor, ci și afirmarea faptului că ele sunt părți ale Bisericii lui Hristos.

Discursul merită ascultat și analizat cu mult mai mute detalii, pentru că ne arată multe astfel de teorii ecumeniste expuse pe postul de televiziune al BOR.

La un moment dat, vorbindu-se despre toleranță, intoleranță, deschidere etc., preotul Preda a vorbit despre “răzvrătiții, care nu mai ascultă de nicio lege canonică”. Răzvrătiții suntem noi, care nu admitem această viziune ecumenistă.

„Maica acestui neam este Biserica Ortodoxă Română”. Petiție adresată sinodului BOR cu privire la vizita papei

Trebuie precizat că  în toate activitățile de astăzi Patriarhia Română a demonstrat că poziția noastră, a mărturisitorilor nepomenitori, față de erezia în care ierarhia se complace, o incomodează puternic, impunându-i o preocupare de a demonstra că nu greșește cu nimic în raport cu vizita papei. Toate luările de poziție au insistat să arate că nu există nicio comuniune dogmatică sau euharistică între BOR și “Biserica Catolică”, că nu se pune problema de așa ceva, decât eventual într-o “perspectivă eshatologică”. Patriarhul a fost foarte atent să spună că îi dă papei posibilitatea să rostească Tatăl nostru în catedrala națională doar ca semn de respect și recunoștință pentru celebra de acum “ospitalitate” catolică, manifestată în țările occidentale față de românii din diaspora. Preotul Preda vorbește direct despre “răzvrătiți”, arătând că și în acest moment “istoric”, gândul celor de la Patriarhie este tot la reacția celor din țară care se opun acestei erezii. Din câte am văzut, s-a renunțat și la tragerea clopotelor.

Cu toate acestea, evenimentul de la catedrala națională a fost o rugăciune necanonică cu ereticii în toată regula, așa cum am demonstrat într-un articol anterior. Papa a rostit o rugăciune inventată probabil de el, inspirată din teologia liberală, cu un puternic accent pe ecumenismul social, apoi a rostit Tatăl nostru în latină, la care zeci dintre cei prezenți în catedrală și-au făcut cruce ortodoxă (aceia nu s-au rugat în comun cu el?). Apoi s-a rostit Tatăl nostru în română de către toți cei prezenți, ortodocși și catolici, și s-au cântat cântări liturgice. Papa a fost întâmpinat cu imnul Îngerul a strigat! Toate acestea sunt rugăciuni comune cu ereticii, indiferent cum încearcă să prezinte Patriarhia evenimentul.

Papa vine în România să le arate ortodocșilor cum ar (va) fi viitorul lor împreună cu el

Impresia după o zi de evenimente de acest gen este că ierarhia Bisericii Ortodoxe Române își confirmă statutul de cea mai ecumenistă Biserică dintre cele ortodoxe, ceea ce este foarte grav.

La emisiunea de la Trinitas, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, care acolo era moderator, a afirmat că papa ne-a arătat calea pe care trebuie să mergem împreună în Europa, pentru a combate marile provocări ce sunt puse în fața creștinilor de duhul neomarxist al Europei.

Tot acolo s-a spus și că de acum nu mai există altă cale decât să mergem împreună, să privim, în drumul spre împărăția cerului, unii către alții și să mergem pe drumul cooperării. Aceeași idee s-a transmis obsesiv și de către presa laică.

Discursurile papei au fost toate îndreptate înspre cooperarea ecumenistă pe calea ajutorului social, implicării sociale etc. Aceia care cred că astăzi au auzit cuvinte nemaiauzite până acum, pot face efortul de a asculta discursurile papei rostite prin alte țări și vor vedea că dragostea pe care le-o arată lor azi le-a arătat-o și musulmanilor în Tunisia și budiștilor în Thailanda. La urma urmei, să nu uităm că papa este propus de fostul președinte israelian pentru funcția de lider mondial al unei programate organizații mondiale a religiilor tocmai pentru „abilitatea sa de a face pace”.

La finalul întâlnirii din catedrală am văzut o imagine sugestivă: președintele Iohannis în dreapta, papa în mijloc și patriarhul în stânga, într-o poză de grup. Președintele luteran al statului, papa catolic și patriarhul ecumenist arătându-se împreună poporului român într-o catedrală ortodoxă a mântuirii neamului. Ce legătură poate avea această imagine cu tradiția Bisericii lui Hristos?

Am auzit într-una din seri la un entertainer de la un post de televiziune o expresie fascinantă: vorbind despre evenimentele politice din ultimele zile, omul respectiv a spus că poporului i s-a servit “nutreț electoral”. Fie-mi permis să afirm că ce am văzut astăzi în discursurile oficiale a fost “nutreț ecumenist”.

Din acest motiv, intenționez să văd dacă omul de televiziune nu va spune în vreo emisiune viitoare cum se numesc cei ce consumă astfel de nutreț.

 

Note:

 

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Klaus_Iohannis.

PS: Dacă cineva găsește linkurile cu acea emisiune de la Trinitas TV, este rugat să mi le trimită și mie. Chiar merită analizată frază cu frază. Mulțumesc.

 

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

  1. Corecte observatiile. Poate ar fi trebuit adaugat si faptul ca pseudo-patriarhul a reusit sa influenteze regia transmisiunii tv in asa fel incat el nu a fost filmat in timp ce papa rostea „Tatal nostru” in latina si nici papa in timp ce rosteau romanii „Tatal nostru” in romana. Fapt ce demonstreaza ca s-a ferit sa fie vazut rugandu-se impreuna cu erziarhul catolic. Desi nu poate pacali pe nimeni ca acolo n-a fost intalnire ecumenista si rugaciune in comun, de-a valma – ortodocsi cu eretici catolici si protestanti.

    1. va rog sa preluati din nou textul, cu scuzele de rigoare, am adaugat la inceput doua fraza esentiale, imi scapasera initial:
      Prima impresia a fost legată de saluturile de început. Am văzut o anumită răceală și indiferență din partea papei față de prelații catolici și din partea acestora față de el. În același timp, papa era foarte cordial cu prelații ortodocși, ceea ce mi-a întărit ideea că papa a venit în România pentru ortodocși mai întâi și abia apoi pentru catolicii săi.

      Nu am putut să nu mă întreb, văzând modul în care îl primesc ai săi pe papa, dacă unii dintre ei, influențați de disputele din interiorul cultului lor, în care papa este acuzat pe față că este eretic, chiar nu îl și considerau astfel. M-am gândit: cum ar fi ca papa să fie considerat eretic de mai mulți dintre ai săi decât dintre ierarhii ortodocși români? Gândul mi s-a părut terifiant.

      Astea sunt frazele adaugate. Mi se par importante, mi-au scapat cand am analizat partea asta.

    2. Evident, observatia dumneavoastra este perfect pertinenta. Asa cum am spus, FRATELE DRAG AL PAPEI SI TOTI TREPADUSII PATRIARHALI AU INCERCAT DIN RASPUTERI SA SE FACA CA NU AU COMUNIUNE CU PAPA. ASTA MIE IMI SPUNE CA SE TEM DE MARTURISIREA ADEVARULUI DE CATRE „RAZVRATITI”, CUM NE-AU SI NUMIT DIRECT.

      1. Da, se pare că au reușit să ne “țină pe loc” prin schimbările organizatorice operate pe ultimele sute de metri. Pentru că există totuși o diferență între 1) cum s-au desfășurat rugăciunile cu cântările EFECTIV vineri în Catedrală și 2) varianta organizatorică de care știam inițial din presă și care ne îngrijora: rostirea Rugăciunii domnești și cântările LA COMUN, precedate de baterea clopotelor la sosirea ereziarhului.
        Astfel, unul ca mine, din dorința de a vedea și partea plină a paharului, de a-l mai îndreptăți pe mai-marele încă necondamnat sinodal, din dorința de a nu greși în raport cu binecuvântarea primită de la duhovnic ref. la rugăciunile comune, dar și din teama de a nu suferi consecințele unui oarece protest oricum foarte puțin vizibil în acele condiții drastice de securitate, se poate să fi fost indus în eroare. Nu toți vedem dincolo de aparențe.

    3. Se vede ce mentalitate închisă au unii dintre noi! Mă bucur că restul Românilor au dat dovadă de o mentalitate normală la vizita Sanctității Sale Papa Francisc I(Atât de eretic este acest om încât vremea a făcut minuni oriunde a fost). Sfântul Patriarh Daniel și Biserica Ortodoxă Română sunt un model pentru toți creștinii, toleranța și acceptarea înseamnă pace. Poporul Român a fost, este și va fi o punte incontestabilă către comuniunea celor două Biserici. Am văzut pe acest site multe atitudini total necreștine și chiar eretice, păgâne, îmbrăcate subtil în vălul credinței. Oameni ca dumneavoastră au dărâmat Unitatea Bisericii în 1054; dumneavoastră superbi(vezi sensul latin al cuvântului) “credincioși” sunteți acești falși pioși, demni urmași de Iuda și mironosițe de prima clasă ce aduc antihristul pe acest pământ. Căci Dumnezeu în Scripturile Sale a zis că fanatismul în Credință este un păcat capital.

      Nu sunteți niște oameni mici, ci sunteți niște minusculi!

      Dar cine sunt eu să judec, căci Însăși Domnul nostru al tuturor(catolici și ortodocși) Iisus Hristos a spus: “Cine nu are păcat să ridice piatra”. Nu mai dați dovadă de ură! Nu semănați roadele necuratului. Cred însă, că trebuie să înțelegem Învățăturile credinței noastre Creștine și să pledăm pentru Unitate, Împăcare și Toleranță. Este momentul unei împăcări istorice, care, sper să dea Domnul, să fie contemporană cu noi.

      Să mergem Împreună,
      Zíto Daniel!
      Vivat Franciscus!

      1. Domnule „Davadincolodefraieridepeacestsite”, numele cu care va semnati pe email!
        De obicei, fiind un site teologic serios, nu publicam toate elucubratiile care nu fac decat sa sminteasca pe cei ce le citesc.
        In acest caz, am decis sa publicam, fie-ne iertata expresia, delirul domniei voastre, PENTRU A ARATA EFECTUL PE CARE IL PRODUCE EREZIA PROPOVADUITA LA CEL MAI INALT NIVEL.
        Fie-mi ingaduit sa va dau cateva raspunsuri punctuale:
        1. Papa Francisc este eretic, nu pentru ca asa vrem noi, ci pentru asa vrea el. Erezia sa o gasiti descrisa la Sfantul Iustin Popovic denumita a treia cădere din istoria umanitătii dupa cele ale lui Adam si Iuda.
        2. „Minunile meteorologice” pe care pretindeti ca le-a facut papa Francisc sunt o manipulare grosolana facuta pentru oameni de nivelul dumenavoastra spiritual. Ereticii si cei familiari duhurilor rele pot face astfel de „minuni” direct cu ajutorul duhurilor rele, din ingaduinta lui Dumnezeu pentru pacatele noastre, ale dreptcredinciosilor. In zilele noastre, ele pot fi infaptuite de catre sistemul de control al vremii HAARP si de catre avioanele care chemtrailizeaza tara de dimineata pana seara. Atat HAARP, cat si chemtrailizare sunt actiuni de genocid si crima impotriva umanitatii, pentru care sunt convins ca cineva va da socoteala inaintea legii sau, daca nu a legii, sigur inaintea lui Dumnezeu. Nu in ultimul rand, „minunile” papei Francisc pot fi simple coincidente meteo, fara nicio incarcatura spirituala. Un singur lucru e cert: ACELA CARE ESTE NUMIT DE CATRE BISERICA ORTODOXA DE O MIE DOUA SUTE DE ANI ERETIC SI ESTE CONDAMNAT DE CEL PUTIN TREI SINOADE ECUMENICE CA ERETIC NU POATE FACE MINUNI CU PUTEREA LUI DUMNEZEU. Punctum, cum ar zice Eminescu, favoritul lui Francisc sau cum s-o numi cu numele sau civil.
        3. Despre „Sfantul” Patriarh Daniel nu cred ca are rost sa comentam.
        4.Poporul roman isi face datoria de a salva sufletele multora dintre papistasii pacaliti de papa, prin insotirea in Occident a multora dintre acestia cu romani ortodocsi si revenirea la credinta ortodoxa a acelora. In niciun caz, ecumenismul „sfantului” Daniel nu a ajutat pe cineva.
        5. Toleranta noastra a romanilor va poate fi si dumneavoastra de folos. Pareti papistas din ceea ce scrieti, asa ca va puteti mantui si dumnevoastra auzind adevarul pe care Biserica Ortodoxa il marturiseste si, cu puterile lui marunte, il marturiseste si acest site.
        6. „Ereziile” pe care ziceti ca le-ati citit pe siteul nostru trebuie sa le probati si teologic. Eu cred ca din perspectiva papista ceea ce spunem noi pare erezie, dar nu uitati cuvintele apostolului Pavel: „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1Cor. 1,18). Aceasta este starea dumneavoastra spirituala, CU PARERE DE RAU, ORTODOXIA VI SE PARE NEBUNIE, PENTRU CA IN ACEST MOMENT SUNTETI UNUL DINTRE CEI CARE SE PREGATESC SA PIARA IN MOARTEA VESNICA, DEOARECE URMATI UN ERETIC, DE FAPT MAI MULTI ERETICI.
        7. Unitatea Bisericii in 1054 au daramat-o ereziile papiste, in frunte fiind erezia cumplita Filioque, care batjocoreste Preasfanta Treime, nu acrivia dogmatica ortodoxa.
        8. Va inselati ca Dumnezeu este al ortodocsilor si al catolicilor. Dumnezeu ii vede si ii asculta doar pe cei ce tin dreapta credinta. „Dumnezeul” papistasilor este papa insusi, care s-a si numit de fapt „loctiitorul Fiului lui Dumnezeu pe pamant”.
        9. Impacarea istorica la care visati dumneavoastra este un produs al unei minti neinstruite teologic. De fapt, singura forma de impacare intre Ortodoxie si papism este abandonarea papismului si revenirea la Ortodoxia primelor secole. ALTFEL NU SE POATE.
        10. Puteti merge dumneavoastra impreuna cu „Franciscus”, dar drumul este spre iad. Ca oameni, ii dorim si noi viata lui Francisc, ii dorim ca restul vietii pe care Dumnezeu i-a dat-o sa o foloseasca spre a se pocai si a reveni la dreapta credinta, singura lui sansa si a dumneavoastra care mergeti cu el impreuna de a va mantui. Si dumneavoastra va dorim a va intoarce la dreapta cugetare si dreapta credinta. In acest moment cugetati eretic.
        Aceasta este evaluarea teologica a spuselor dumneavoastra. Restul sunt vorbe omenesti fara rost.
        Pocaiti-va, lepadati-va de gandirea papista, si Domnul, Care nu doreste ca nimeni sa se piarda si toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina, va va ajuta sa mergeti impreuna pe calea raiului cu sfintii Sai. Amin.

        PS: De ce ati simtit nevoia sa scrieti pe greceste (Zito) Traiasca Daniel? Ce legatura are „sfantul” Daniel cu traditia si limba greaca? Sau asa e obiceiul in papism, sa se respecte traditiile „ritului oriental”? Spuneti-i pe romaneste, ca nu se supara. Si daca tot il firitisiti, spuneti-i ca si lui ii e dat un timp de pocainta pentru introducerea ereziei ecumeniste in Romania. Sa il foloseasca bine, sa nu mearga impreuna cu Francisc, acolo unde se duce acela, daca, la randul sau, nu se pocaieste.

  2. Cine i-a delegat pe cei de la ,,Antena 3″ să vorbească despre probleme duhovniceşti în numele românilor? Pentru fiecare cuvânt smintitor ei vor da răspuns în faţa lui Dumnezeu, nu în faţa papei pe care acum îl slăvesc. Atunci când vor trece prin vămile văzduhului, îi vor intâlni şi ei şi papa pe judecătorii nemitarnici. Să le spună şi lor papa că este infailibil! Să le spună şi lor acestia din presă care, din neştiinţă sau din rea-voinţă, se înrolează în ceata lui Antihrist, slăvindu-l pe papa, şi atrag după ei şi pe alţii! Vai de cei prin care vine sminteala!

    Nu primim lecţii duhovniceşti de la oameni care nu ştiu ce sunt Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie şi alte Sfinte Taine ortodoxe! ,,Antena 3″ şi chiar ,,Trinitas Tv” să-şi trimită jurnaliştii la catehizare dacă vor să-i pună să vorbească despre probleme religioase! Acest popor este majoritar ortodox şi are dreptul să primeasca informaţii corecte despre ce se întâmplă cu Ortodoxia în aceste vremuri.

    Nu-i dăm pe Sfinţii Părinti ortodocşi la o parte, ca să-i punem să ne dea lecţii pe sectanţi, pe nebotezaţi şi pe necatehizaţii contaminaţi de ecumenism! Aceştia, neavând trăire ortodoxă, nu ne pot da lecţii. Punct. Pentru ei, toate religiile sunt la fel, deoarece nu au cunoscut temeinic Ortodoxia, nu au trăit-o. Dumnezeul lor e de la brâu în jos, nu în inimă! În inimile lor se lăfăie necuratul care le întunecă minţile şi face din ei slugi ale diavolului. Ei nu au cum să vadă la papa vreo greseală. Îl preamăresc pe el, nu pe Dumnezeu, vor să-i fie pe plac papei, nu lui Dumnezeu. Aşadar, ei săracii prin cuvintele lor îşi pregătesc osânda veşnică! E periculos pentru suflet să ai asemenea loc de muncă acum!

    În ce priveşte Patriarhul, acesta va trebui să ne spună dacă este ,,fratele papei” sau patriarhul nostru. Căci amândouă împreună nu pot fi!

  3. https://www.cotidianul.ro/live-video-imagini-unice-papa-francisc-rostind-tatal-nostru-la-catedrala-nationala/ – gasiti si transmisiunea de la trinitas tv… Eu am urmarit doar pe internet si m-am intrebat acelasi lucru ca si dvs daca nu cumva am ajuns pe Vatican Media. Interesant, Vatican Media au fost chiar impartiali, au transmis doar evenimentele si atat – fara comentarii.

    Dar ce ne mira, caci am primit de la o cunostinta protestanta un film de la trinitas tv in care laudau de zor un pastor protestant pentru minunatele actiuni sociale pe care le face.

    Ecumenism lucid – ca si la pr. Constantin Necula cu Ciresarii lui Pustan, iar in urma „marturisirii” pr. Necula, din ce am aflat de la fata locului, aproape 200 oameni s-au facut protestanti.

  4. Noi toți l-am adus pe papa în România prin păcatele noastre.
    Noi toți am determiat pseudosinodul din Creta prin păcatele noastre.
    Toți suntem vinovați, mai mult sau mai puțin.
    Și oricât ne-am strădui să facem ceva, și sinaxe, și scrisori, și mărturisiri, etc., dacă Dumnezeu nu face, în zadar ne străduim.
    ”De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.
    2. în zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.”
    Deci l-am supărat grozav pe Dumnezeu, răutățile sunt făcute, timpul nu mai poate fi dat înapoi, …
    Nu ne rămâne decât smerenia. Dar nu știm nici aceasta ce este, din păcate. Le cunoaștem doar după denumiri, însă ce sunt în esență nu le știm.
    Dumnezeu este îndelung răbdător, dar și când se mânie nu-i bine de stat în calea mâniei Lui.
    Deci suntem foarte vinovați!
    Nu numai patriarhul și ierarhii și politicienii, ei sunt doar unelte ale pedepsei.
    Și eu, în primul rând sunt foarte vinovat prin păcatele multe ca nisipul mării.

  5. R.Preda mai urmeaza sa spuna ca in Creta au participat preotii care au intrerupt pomenirea.Pare absurd?Daca i se cere o va face.Kafkianism-doar pentru a-si pastra posturile.

  6. Hristos a inviat!
    Multumim domnului teolog Mihai Silviu Chirila, pentru acest articol, sinteza a primelor evenimente, care au avut loc cu ocazia venirii ereticului papa Francisc in Romania.
    Ii multumim deasemeni pentru rabdarea si discernamantul, de a urmari atent discursurile si emisiunea de pe postul de agitatie si propaganda ecumenista al Patriarhiei. Nu toti am putut face acest lucru din varii motive, de aceea aceasta sinteza teologica este binevenita.
    In momentul primirii de catre patriarhul Daniel a delegatiei papale in frunte cu conducatorul lor iezuit, acesta din urma a sarutat repede mana stanga a conducatorului BOR.
    Dârzul arhiereu al Domnului Hristos, Mitropolitul Augustin de Florina, întreabă: ”…Cine ești tu falsule teolog și falsule preot și falsule episcop din secolul 20, care îmi spui că nu-i nimic …Vino aici în față, ca să discutăm clar și pe șleau„. Ierarhi, preoți, mireni, citiți cuvantul acesta de foc, care ne curață sufletele, ne întăresc dreapta credință, apărându-ne de colții otrăviți ai lupilor vicleni și ucigași intrați deja în staul! „Adică, dacă papa Francisc fără nicio reținere ( public) pupă mâna “iluminaților” masoni (care stăpânesc și conduc omenirea spre Antihrist), îmbrățișarea lui devine îmbrățișarea fiarei apocaliptice, iar sarutarea lui este sarutarea înaintemergătorului Antihristului. Inaltii Ierarhi BOR nu au mai sarutat mana fiului tatalui minciunii, asa cum s-a intamplat la sosirea in Romania a papei Ioan-Paul al II-lea, dar elanul si bucuria cu care l-au primit acum, spune totul.
    Imbratisarile solemne ale sinodalilor BOR, primirea fastuoasa si asezarea unui om care propovaduieste minciuna si panerezia ecumenismului pe soleea Sfantului Altar, rugaciunea in comun din Catedrala Mantuirii Neamului, cantecele catolice care au rasunat in cinstea proorocului mincinos, reprezinta gesturi inselatoare si smintitoare, profund neortodoxe, in fata carora orice explicatie este de prisos.
    Revenirea în Trupul Bisericii a celor care au apostaziat(papistasi, greco-catolici, protestanti) si se afla sub anatema, se poate face numai prin pocaință, lepădarea de erezii, botez și recunoașterea unicului Adevăr ortodox!
    Iata ca asa cum era de asteptat, sinodul in frunte cu patriarhul BOR, nu s-a temut de intalnirea cu tatal minciunii si a umilit inca o data Sfanta Ortodoxie. Intreaga tara, incepand cu liderii ei politici luterani, ateisti, eretici, numai ortodocsi nu, continuand cu patriarhul si sinodul sau, s-a prosternat si a adus osanale cu slugarnicie, nerusinarii si obrazniciei papei, care a desfasurat o ampla actiune de misionarism intr-o tara care s-a declarat majoritar ortodoxa.
    Fenomenele naturii (ploaia,grindina, curcubeul),soarele insusi, au fost transformate in miracole, minuni care apareau si dispareau in cinstea celui care se considera infailibil!(!), caruia i s-a permis sa insulte si sa otraveasca cu suflul cuvintelor sale viclene si fatarnice, un intreg neam, o intreaga istorie, sfinti martiri si mucenici, din cele mai indepartate timpuri istorice pana la sfintii inchisorilor comuniste care si-au dat viata, pentru credinta ortodoxa, neam si tara.
    Acestora li se cuvine toata cinstea si onoarea, lor, recunoasterea si marirea, lor, rugi fierbinti si prosternare in fata Sfintelor Moaste, caci lor le suntem adanc recunoscatori ca neam, ca ne mai ingaduie Bunul Dumnezeu pe aceste plaiuri sfintite de sangele lor.
    Presa natanga, televiziunile, intreaga mass-medie la unison, s-au intrecut cu patos, ardoare si entuzism in prezentarea acestei vizite de stat, sa nu uitam, platita cu o suma fabuloasa din Fondul de rezervă bugetară pus la dispoziția Guvernului, pentru finanţarea tuturor activităţilor de protocol, începând cu cazarea şi masa invitaţilor, renovării şi amenajării lăcaşurilor de cult, care au fost vizitate de către ereticul papa si suita sa.
    Prozelitismul catolic al celui care se considera pe sine”loctiitor al Fiului lui Dumnezeu” si care urmareste desfiintarea Ortodoxiei, constituie cea mai grava insulta adusa credintei ortodoxe a poporului roman, care s-a facut cu acordul deplin al celor carora li s-a incredintat de Mantuitorul Hristos, conducerea turmei Sale catre mantuire.
    Cu acest prilej „istoric”, care a fost scris in Cartea Vietii de catre Domnul Cel Vechi de Zile, clerul laic si monahal al BOR, tacuti ca mormantul, orbi duhovniceste si surzi la glasul propriei lor constiinte, slujbasi cu simbrie ai patriarhului BOR, s-au dezonorat, au murit duhovniceste si au coborat acolo unde doar cu o aspra asceza si profunda pocainta sub mila, bunatatea si dragostea nesfarsita a Mantuitorului Hristos , se mai pot salva. Acum si numai acum.
    Numai au nici o clipa de pierdut. Cei înșelați ,care persista in înșelare nu vor avea nicio îndreptățire în fața judecătorului Hristos, care le va spune cu dreptate: „Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi!”
    Inainte de a primi hirotonirea, toti s-au gandit de mii de ori , ca atunci cand li se va cere marturisirea Adevarului, pot pierde tot ceea ce au castigat ca dar din partea Domnului: casa, slujba si prietenii, foloasele materiale si onorurile desarte ale acestei lumi nebune si trecatoare, chilia din manastire si hrana, fi-vor umiliti, urgisiti si aruncati ca niste carpe netrebnice, dar vor castiga tot ce au mai scump:viata vesnica in Hristos.
    Merita sa meditam la cum am fost perceputi in ansamblu, popor ortodox majoritar si conducatorii sai, religiosi si politici vanduti, de catre abilul, fatarnicul si vicleanul destabilizator politic si religios, papa.
    În discursul său de la Palatul patriarhal, papa adaugă „spontan” și faptul că ținta Vaticanului a fost atinsă: „Aceasta deja este unitate” (E questo già è unità). Făcea referire la faptul că s-a trecut la următorul stadiu, de la vizita papei Ioan Paul al II-lea din 1999, când doar se exclama termenul ecumenist de „unitate” (în diversitate):

    „Aș dori să adresez un gând de recunoscătoare amintire Patriarhului Teoctist. Cum să nu ne amintim strigătul spontan de „Unitate, unitate!” care s-a ridicat aici, la București, în zilele acelea? A fost un anunț de speranță izvorât din Poporul lui Dumnezeu, o profeție care a inaugurat un timp nou: timpul de a merge împreună pentru a redescoperi și trezi fraternitatea care deja ne unește. Și aceasta deja este unitate!” (Basilica.ro).

  7. Noi, părintele Lavrentie dar şi eu, am avea o părere sensibil diferită faţă de cea exprimată aici, în sensul că răul prefigurat a fost mult mai mare decât ceea ce s-a întâmplat în realitate cu adevărat. Opinia noastră este că ierarhii au fost foarte bine sfătuiţi dpdv protocolar, nu au existat concesii simbolice altele decât ceea ce ecumenismul deja a câştigat la noi în ţară, ierarhii nu au potenţat manifestările ecumeniste din eşaloanele secunde, nu există acel combustibil emoţional pe care recunosc că mă aşteptam să-l văd din partea ierarhiei. Este posibil să văd lucrurile foarte distorsionat întrucât la auzirea veştii că papa vine în România am trăit temerea că vom avea slujbă comună şi împărtăşire din acelaşi potir. Plecând de la aceasta, ceea ce s-a întâmplat e practic nimic. E foarte mult şi foarte grav privit izolat,dar totuşi nimic faţă de ce se prefigura.

    Pe de altă parte, dacă rămânem blocaţi în exagerarea răului produs în timpul vizitei papei riscăm să pierdem din vedere modul în care zburdă ecumenismul post factum. La umbra entuziasmului născut din comportarea demnă a părintelui patriarh, văd că se manifestă tot felul de persoane care sunt interesate să descrie un „specific românesc” al relaţiilor cu alte confesiuni, acel ecumenism lucid, blestemat să fie, despre care se vorbea pe Basilica. Aduc în atenţie acest joc de oglinzi în care am fost speriaţi de un pericol foarte mare şi suntem orbiţi cu privire la entuziasmul care validează din plin practici necanonice şi le mai şi construiesc într-o adevărată cutumă!

    DPDV al strategiei de comunicare, părerea mea este că putem conchide că răul mare nu a avut loc la Catedrala Naţională, ci că are loc acum, când mulţumirea pe care o manifestăm noi cei din Biserică riscă să valideze şi să confirme un mod de lucru necanonic. Nu ni se pare că există o repliere pe poziţii ortodoxe, nici o îndepărtare evidentă spre eretici, ci o adâncire într-o atitudine paralelă!

    1. Pozitia dumneavoastra eu as rezuma-o asa: cineva se asteapta sa fie ucis, iar agresorul se rezuma la a-i taia un picior si o mana. Acela este superfericit ca i s-a taiat un picior si o mana, dar ca a scapat totusi cu viata. Asa mi se pare mie ca ati perceput dumneavoastra si parintele Lavrentie (presupun ca e vorba de parintele Lavrentie Carp) venirea papei.
      Este un stil de negociere care se aplica in marketins si management. Se creeaza o asteptare negativa uriasa, pentru ca ceea ce isi doreste sa obtina cel ce creeaza aceasta asteptare sa fie acceptat de partenerul sau de negociere, fericit ca nu a pierdut mai mult. DAR IN ESENTA ACEASTA ESTE O PACALEALA NEGUSTOREASCA.
      O pacaleala este si ideea ca ierarhii nostri s-au comportat cu sobrietate, ca nu a fost mare tragedie in Catedrala Mantuirii, ca patriarhul nostru a avut o „comportare demna”, ca Mitropolitul Teofan se plimba prin piata Palatului Culturii IN LOC SA FIE LA VECERNIA DE SAMBATA SEARA, in timp ce papa isi facea cea mai semnificativa invazie catolica de pe vremea cuceririlor polone incoace…
      In realitate, tot ce s-a intamplat in acele zile a fost in afara canoanelor Bisericii. Patriarhul si sinodul permanent au primit CA PE UN EPISCOP AL UNEI BISERICI ORTODOXE LOCALE SURORI pe conducatorul unei erezii, despre care Sfantul Parinte Iustin Popovic spune ca a produs cea de-a treia cadere din istoria umanitatii dupa cele ale lui Adam si Iuda.
      Patriarhul l-a poftit in catedrala mantuirii neamului pe papa eretic, acolo s-au rugat impreuna, au cantat impreuna, iar daca nu eram noi sa facem proteste, cum a fost protestul de la sinaxa Botosani II, unde parintele Lavrentie a si participat, i-ar fi tras si clopotele ca unui ierarh ortodox.
      SOBRIETATEA PE CARE O INVOCATI DUMNEAVOASTRA ESTE DE FAPT FRICA IERARHIEI DE NOI, NEPOMENITORII CARE, DESI PRACTICAM O INTELEGERE CORECTA TEOLOGICA A POZITIEI FIECARUIA DIN BISERICA FATA DE EREZIA ACEASTA SI NU II ACUZAM PE TOTI LA GRAMADA DE EREZIE, ASTEPTANDU-I „PANA LA O VREME” SA IA ATITUDINE, TOTUSI NU FACEM NICIUN RABAT DE LA CORECTITUDINEA PATRISTICA SI CANONICA SI NU NEGOCIEM DREAPTA CREDINTA CU NIMENI.
      Toata „zburdarea” ecumenismului post factum despre care vorbiti se petrece tocmai pentru ca a existat o atitudine servila a ierarhiei romanesti, care a permis poporului sa vada ca poate exista o coexistenta „eleganta si demna” intre Ortodoxie si erezie, ca, nu e asa, ierarhii romani au fost alaturi de papa prin tara, deci nu au nicio problema cu faptul ca la Blaj au fost „beatificati” unii care au refuzat sa treaca la Ortodoxie.
      Pentru a putea sa ne ocupam de consecintele vizitei papei asupra zburdarilor ecumeniste trebuie sa incepem de la cap, adica de la a spune poporului ca patriarhul si ierarhii ceilalti au facut concesii grave papei in vizita pe care acela a facut-o la invitatia unui presedinte care, la randul sau, si-a incalcat prevederile constitutionale, transformand un cult in religie de stat pentru cateva zile, cum bine zicea un jurnalist.
      Surprinde inca o data pozitia parintelui Lavrentie. Daca sfintia sa considera ca ierarhia nu a facut niciun fel de concesii si a fost demna si in regula, de ce se mai afla inca in intreruperea pomenirii?

      1. Cred că am greșit foarte tare aducând numele părintelui Lavrentie Carp în comentariul meu. Am făcut-o doar pentru că opiniile noastre au fost exprimate în același loc, suucesiv, în limbajul propriu al fiecăruia. Cam cum a fost la Catedrală 🙂

        Nu știu în ce măsură doriți să îmi exprim punctul de vedere așa încât mă voi referi doar la o mare rezerva pe care o am față de ce ați scris, anume că sobrietatea ierarhilor decurge din frica pe care ierarhia ar avea-o față de noi, nepomenitorii, sau față de dvs membrii grupului care se îngrijește de acest site și de împotrivirea față de ecumenism, nu am înțeles bine.

        Cred că sobrietatea despre care vorbeam se datorează în mare măsură grijii de a nu produce mai multă sminteală în rândul celor mici, deci o grijă părintească autentică, apoi grijii de a nu radicaliza o mare, mare parte din preoții care nu au întrerupt pomenirea dar care nu ar fi trecut peste o nefăcută și abia pe locul trei cred eu că ar fi temerea de activitatea dvs, dar și aceasta tot în conexiune cu potențialul de extindere în rândul preoților pomenitori.

        Din nou, arăt că aș scrie mai multe lucruri dar nu știu dacă sunt binevenit să o fac.

        O să vă rog, în ipoteza în care veți edita acest comentariu să lăsați primul paragraf, tocmai pt ca nu e corect modul în care am folosit numele părintelui și se înțelege cu totul altceva decât poziția sfinției sale.
        Totodată, mai arăt că nu am urmărit să provoc un răspuns atât de dradtic din partea dvs, cred că suntem în aceeași tabără iar diferențele de opinie nu sunt de esență. Iertați. Doamne, ajută!

        1. Va respect punctul de vedere, dar cred ca nu se sustine in realitate. Atunci cand vii cu sinodul din Creta si il prezinti poporului ca pe o mare realizare a teologiei romanesti si continui sa o faci indiferent de vocea poporului nu cred ca iti pasa prea mult de ce zice poporul si de sminteala pe care o poti produce.
          Eu cred in continuare ca au avut aceste rezerve strict din motivul pe care l-am spus si, ca de obicei, am si probat cu cuvintele preotului Preda, care a facut referire la noi „razvratitii” chiar in preambulul venirii papei. Nu s-a referit la preotii pomenitori, ci doar la noi, nepomenitorii. Nu preotii pomenitori i-au reprosat ca trage clopotele la catedrala mantuirii, ci noi, nepomenitorii, la Sinaxa din Botosani II. Nu preotii pomenitori i-au spus ca rugaciunea cu papa in catedrala este tot rugaciune in comun, ci noi i-am spus.
          Asa-zisa sobrietate de care vorbiti este determinata exact de acest protest al nostru, nicidecum de restul mut al preotimii ortodoxe, care este condusa brutal si tace nu pune niciun pericol la adresa ierarhiei.
          Spun asta cu realism, bazat pe multe dintre actiunile din acesti trei ani ai ierarhiei. Nu vrem sa ne arogam merite, nu asta este scopul luptei noastre, dar acesta este adevarul.
          Iar adevarul pana la capat este ca daca intre noi nu ar fi existat dihonia care exista, patriarhia nu ar fi avut curajul sa faca nici macar cat a facut acum.
          Asteptarea dumneavoastra ca ei sa conslujeasca si sa coliturghiseasca era irealista. Noi am criticat in petitia de la Botosani strict ce stiam ca vor face, bazandu-ne pe ce stiam ca se pregatesc ca vor face. S-ar putea sa treaca mult pana la coliturghisire, s-ar putea ca ierarhia sa adere la ei mult inainte de coliturghisire.
          Tot ceea ce au facut a fost nepatristic, necanonic si catastrofal pentru pastoratia unui popor care oricum are tendinta de a accepta ca pe ceva natural erezia ecumenista. Gestul mitropolitului Teofan DE A PARTICIPA CA „PELERIN” LA PELERINAJUL PAPIST ESTE INCALIFICABIL. Gestul patriarhului DE A MINTI POPORUL CA PAPA ESTE OSPITALIER IN OCCIDENT, CAND DE FAPT EL PRACTICA UN UNIATISM SUI GENERIS ACOLO, GRECO-CATOLICIZANDU-I PE ROMANII DIN DIASPORA INCETUL CU INCETUL NU ARE NICIO URMA DE SOBRIETATE.
          Ereticul papa nu avea ce cauta intr-o catedrala ortodoxa plina de ortodocsi sa zica Tatal nostru, sa faca acelor ortodocsi o cateheza despre rugaciunea Tatal nostru. Mai ales ca se stia ca peste doua zile va „beatifica” niste „episcopi” pentru ca au refuzat revenirea la Ortodoxie.
          Raspunsul meu nu e drastic, este doar argumentat si nitel uimit de aceasta pozitie.

  8. „Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele” (II Ioan 1:9-11).

    De acord intru totul cu punctul de vedere al domnului teolog Mihai Silviu Chirila, fata de invazia papistasa condusa de cate papa Francisc in Romania, care in cele trei zile de” pelerinaj”, s-a putut manifesta in voie, ca intr-o tara deja cucerita, care i s-a inchinat, prin conducatorii sai politici si religiosi. Raul facut este imens.

    Cum justifica IPS Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, prezenta sa la mesa papistașă de la catedrala Sf. Iosif din București?
    „Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim”, şi „adevăraţii închinători se vor închina Tatălui cu Duhul şi Adevărul” (Ioan 4:22-23), căci închinarea primită de Tatăl este cea care vine de la cei botezaţi ortodox întru Tatăl, Fiul-Adevărul şi Duhul Sfînt.Se stie doar ca prin rugăciunea împreună cu ereticii, ortodocşii pierd harul şi Îl supără pe Dumnezeu.[canonul10;45]
    Singurele două lucruri pe care Dumnezeu le-a interzis ortodocsilor in legatura cu ereticii sunt căsătoria şi rugăciunea în comun. (Întrucît agapa -masa creştină- începe şi sfîrşeşte cu rugăciune, ea însăşi e socotită slujire şi prin urmare nici a mînca împreună cu ereticii nu este îngăduit, precum zic şi canoanele).
    Toţi Sfinţii Părinţi de două mii de ani au păstrat prin canoane aceaste interdicţii poruncite de Sfînta Scriptură.
    Ce este interzis de Dumnezeu (Însuşi Dragostea) nu poate fi roadă a dragostei, cum spun ecumeniştii!
    Duhul Sfînt Cel primit la Sfîntul Botez ortodox să lumineze cugetele şi inimile drept-credincioşilor, căci numai astfel pot fi “sarea pămîntului” şi “lumină lumii”, şi numai fiind purtători de Duh, iar nu călcători de har, pot fi creştinii ortodocşi adevăraţi apostoli ai Domnului.

    Urmariti va rog, de la min.1,40, partea stanga a ecranului(nu am gasit alte postari mai bune, dar cred ca cele gasite sunt suficiente):
    https://www.youtube.com/watch?time_continue=33&v=QweOtPi8uT8

    La 4.00.08; de la4.09,39
    https://www.youtube.com/watch?v=c1wf5KGt1qY

Dă-i un răspuns lui CREANGA TEOFIL Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)