De ce spunem că monahul Sava afirmă că Duhul Sfânt sfințește Taine spre osânda pomenitorilor

În urmă cu câteva săptămâni am deschis o discuție despre afirmațiile celor care îl urmează pe monahul Sava Lavriotul cu privire la lucrarea Harului în Biserică. Afirmam cu acea ocazie că aceștia susțin că Duhul Sfânt ar sfinți Sfintele Taine spre osânda celor ce încă nu au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști.

„Sinaxa” repomenitorilor îl „excomunică” pe ieromonahul Tihon pentru că nu îl pomenește „pe episcopul nostru…”

Cum era de așteptat, unii dintre membrii acestei grupări au reacționat, întrebându-se și întrebându-ne “unde a spus vreodată părintele Sava așa ceva?”. Întrebarea frățiilor lor este justificată, pentru că verbatim, în mod direct, monahul grec nu a spus niciodată acest lucru, însă această idee rezultă, fără ca monahul să își dea seama, din contextul mai larg al învățăturii cuvioșiei sale.

Încercăm în acest articol să arătăm că monahul Sava și cei ce îl urmează afirmă de doi ani de zile încontinuu această idee hulitoare de Duhul Sfânt, acceptând ca ipoteză de lucru faptul că niciunul dintre ucenicii cuvioșiei sale nu crede că Sfintele Taine ar fi întinate de credința săvârșitorului, după cum ne încredințează prin conferințe, deși, după cum vom vedea mai jos, această idee apare într-unul dintre documentele acestei grupări.

“Doctrina” Tainelor valide spre osândă a fost consemnată în rezoluția adunării de la Roman, din ianuarie 2018.

În articolele acelei rezoluții se spun, în esență, trei lucruri:

  1. Toți cei ce nu au întrerupt pomenirea, fără nicio distincție, sunt eretici (art. 2, 3 și 4);
  2. “Credința eretică” a pomenitorilor (preoți și credincioși) constă în faptul că se află în comuniune cu ierarhii ecumeniști, nu neapărat în mărturisirea ereziei ecumeniste (art. 8);
  3. Tainele ecumeniștilor sunt valide (art. 7, 8).

Combinația acestor trei idei din rezoluția de la Roman conduce la concluzia logică și teologică potrivit căreia Duhul Sfânt ar sfinți Sfintele Taine în bisericile pomenitorilor pentru osânda acestora.

Cum? Simplu. Duhul Sfânt sfințește Sfintele Taine prin lucrarea sacramentală a slujitorilor Săi preoți sau episcopi până la momentul caterisirii acestora, în cazul în care merită caterisiți (singura excepție fiind caterisirea pentru aplicarea corectă a canonului 15 I-II privitor la predicarea cu capul descoperit a unei erezii de către episcop, când preotul/episcopul continuă să săvârșească Taine valide și după pronunțarea caterisirii, pentru că astfel de caterisire este nulă de drept).

Asupra acestui lucru suntem cu toții de acord (în afara celor care au căzut deja în schisma de tip stilist) și nu are rost să mai argumentăm, argumentele s-au produs de multe ori.

Sfintele Taine sunt primite în Biserică de către credincioși, care le pot primi fie cu vrednicie, fie cu nevrednicie. Când le primesc cu vrednicie se sfințesc, când le primesc cu nevrednicie riscă să se întineze, să se osândească și chiar să moară, după cum ne arată exemplul biblic al lui Iuda (In. 13,21) sau cuvântul Sfântului Pavel din Epistola întâi către Corinteni (1Cor. 11,28-32).

Indiferent de starea de vrednicie a primitorului, Duhul Sfânt sfințește Sfintele Taine întotdeauna spre mântuirea lumii, nu cu intenția de a-i condamna pe cei nevrednici. Mântuitorul Hristos Se jertfește spre mântuirea fiecărui om, nu spre osândirea lui la iad.

Și asupra acestui lucru suntem cu toții de acord și nu trebuie să o mai luăm de la capăt cu explicațiile. Până aici și rezoluția de la Roman (art. 7) afirmă corect că Tainele sunt valide chiar și la cei ce sunt pomenitori, până la caterisirea acelora.

Corect este și să afirmi că aceia care au o credință eretică și primesc Sfintele Taine cu nevrednicie se osândesc. În sensul acesta vorbește și Sfântul Teodor Studitul despre “întinarea Tainelor”: “Ce să-ți spun acum despre acest lucru nu văd[1], decât că întinare are împărtășania din singurul fapt că îl pomenește [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfânta Liturghie”[2].

Tainele nu se contaminează de erezia celui ce le săvârșește, atunci când el este propovăduitor al unei erezii (nu e cazul ereticilor condamnați, care nu au Taine defel), pentru că Hristos nu se poate întina, cum corect afirma preotul Staicu în ultima conferință ținută de monahul Sava.

Cu toată afirmația preotului Staicu și asigurările repetate ale monahului Sava că nu consideră că Tainele ar putea fi întinate de către credința eretică, articolul 8 din rezoluția de la Roman poate fi interpretat, dacă „credința eretică” se referă la săvârșitorul tainei, nu la primitorul acesteia, și în sensul că tainele săvârșite de ereticii ecumeniști nu sunt spre mântuire pentru că sunt afectate de credința eretică a săvârșitorilor, ceea ce sugerează contrariul celor spuse de preotul Staicu, anume că Hristos S-ar întina de credința săvârșitorului, afirmație la fel de blasfematoare ca și aceea că Duhul ar săvârși Taine spre osândă, pentru că ar sugera că există un Hristos eretic!!! Doamne iartă și păzește de asemenea afirmații!

Chiar dacă acceptăm ceea ce ne spun adepții monahului Sava, că la Roman nu ar fi vorbit despre afectarea Tainelor de erezia  săvârșitorului și că a fost doar o formulare imprecisă, problema rezoluției de la Roman rămâne în continuare aprecierea greșită a stării celor ce primesc aceste Sfinte Taine.

În momentul în care ai postulat că toți cei ce nu s-au îngrădit de erezie sunt eretici, fără nicio distincție, dar că, în același timp, Tainele săvârșite de către pomenitori sunt valide, se naște, în mod firesc întrebarea: Dacă toți sunt eretici, pentru cine mai sfințește Duhul Sfânt Sfinte Taine valide?

Corolarul acestei întrebări este constatarea că dacă toți cei ce nu au întrerupt pomenirea primesc Sfinte Taine valide spre osânda lor, atunci Duhul Sfânt sfințește Sfintele Taine cu intenția de a-i osândi pe primitorii lor.

Mai mult, mergând pe firul acestui raționament, Biserica întreagă ar avea în acest moment rolul de a-i duce la iad pe toți cei ce nu au întrerupt pomenirea. Astfel de învățătură este o hulă cumplită contra Duhului Sfânt (Is. 22,14; Mt. 12,31; Mc. 3,29; Lc. 12,10; 1In. 5,16) și se apropie de cugetarea islamică a Coranului, unde se spune, într-una dintre sure, că Biserica creștină a fost întemeiată spre a-i ademeni spre iad pe cei ce nu îmbrățișează islamul.

Aici se cuvine să facem o precizare crucială: Duhul Sfânt nu sfințește Sfintele Taine în abstract, la modul general. Sfintele Taine nu sunt ca legile statului, să aibă un caracter impersonal, general obligatoriu. Ele nu se sfințesc fără primitor, în mod virtual, pentru momentul în care cineva s-ar putea folosi de ele.

Duhul Sfânt are o relație personală cu fiecare dintre membrii Bisericii, pe care îi inspiră ca, împreună, să alcătuiască Trupul Mistic al lui Hristos, Biserica Ortodoxă. Hristos nu Se jertfește în abstract, ci pentru suflete concrete pe care le cheamă la mântuire.  Că este așa ne arată prevederea canonico-liturgică potrivit căreia pentru a se săvârși Sfânta Liturghie trebuie să existe măcar un credincios în biserică. Hristos nu Se jerfește în zadar!

Acolo unde Duhul Sfânt vede că toți membrii unei comunități sunt eretici, la ce ar mai sfinți Sfintele Taine? Singura explicație ar fi, pe firul logic al afirmațiilor rezoluției de la Roman, aceea că Duhul Sfânt sfințește Taine spre osândă. Blasfemie și hulă împotriva Duhului, care nu se iartă nici în viața de acum, nici în cea veșnică!

Adepții monahului Sava se apără spunând că Duhul Sfânt sfințește Sfintele Taine valide pentru cei ce nu știu despre erezie, pentru copii, pentru bolnavi etc.

Aici intervin două inexactități:

  1. Articolul 2 al rezoluției de la Roman spune: “orice comuniune bisericească cu erezia este erezie”, iar articolul 3 spune: “părtășia la erezie cu știință sau fără știință este erezie”.
  2. Când vorbim de Sfintele Taine nu ne referim doar la Sfânta Taină a Euharistiei, ci la toate Sfintele Taine.

Cei ce apără lucrarea monahului Sava în Patriarhia Română uită că la Roman nu a fost exclus de la starea de eretic niciun credincios al Bisericii noastre rămas în comuniune cu ecumeniștii. Faptul că sunt inconștienți, neștiutori, copii, bătrâni este irelevant pentru cei ce au scris această rezoluție.

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

Aceasta este filosofia tuturor părinților nepomenitori care au refuzat cu fermitate prevederile Proiectului de Rezoluție din ianuarie 2018, prin care se introduceau niște distincții esențiale, inspirate din cugetarea patristică și din canoanele Bisericii.

A doua scăpare a celor care spun că în parohiile pomenitorilor mai sunt oameni care pot primi Tainele spre sfințire, deci, argumentează ei, nu se afirmă că Duhul ar sfinți Taine spre osândă, este aceea că atunci când vorbim despre Sfintele Taine vorbim despre toate Sfintele Taine, nu doar despre Sfânta Euharistie.

Prin urmare, dacă ne referim la Sfântul Botez, de exemplu, chiar dacă admitem că adepții monahului Sava ar accepta că pruncii se botează spre luminare, nu spre osândă, ceea ce nu fac, după cum ne arată punctele 2 și 3 de la Roman, ce se întâmplă când la Botez vine un major, o persoană trecută de pruncie și se botează la un preot pomenitor (este evident că nu pot nepomenitorii boteza toată țara)? Se botează acela spre luminare sau spre întinare?

Conform rezoluției de la Roman, se botează spre osândă, pentru că neștiința cu privire la erezie nu îl scutește de a avea “credință eretică”, adică de a merge la pomenitori. Așa scrie în punctele 2, 3 și 8 din documentul care a rupt mișcarea de nepomenire în două și a aruncat una dintre părți în afara Bisericii.

Dacă la pomenitori vin doi tineri să se cunune, se cunună spre binecuvântare sau spre osândă? Dar dacă la Sfântul Maslu vin bătrâni neputincioși? Se osândesc sau se sfințesc și se vindecă de boală dacă iau Tainele de la preoți pomenitori?

Ce se întâmplă cu tinerii care vin la Sfânta Taină a Preoției? Se sfințesc spre întinare? Dacă da, cum s-ar mai putea transmite succesiunea apostolică pe parcursul unei erezii, mai ales în condițiile în care erezia durează mai multe generații, cum e cazul ecumenismului, care este în Biserică de o sută de ani? Putem crede că preoții sfințiți sau credincioșii botezați de la începutul participării Bisericii noastre la CMB, în 1961, sunt botezați sau preoțiți spre iad?

Nicidecum. Astfel de idei sunt de natură stilistă. Așa cum nu putem spune că Tainele sunt viciate sau că sunt sfințite spre osândă de la intrarea BOR în CMB, nu putem spune nici că sunt viciate sau sfințite spre osândă după sinodul din Creta.

Răspunsurile pe care le dă rezoluția de la Roman la aceste nedumeriri ne fac să ne întrebăm: Dacă tainele valide ale pomenitorilor sunt spre osândă, pentru ce să le mai iei? Nu e mai bine să nu le iei, decât să te osândești? La ce să te mai botezi, dacă o faci spre iad? Mai bine stai păgân. La ce să te mai cununi? Mai bine stai în concubinaj.

Astfel, hula contra Duhului Sfânt este dublată de o cumplită negare a rolului sfințitor al Tainelor în Biserică, ceea ce îi scoate pe cei ce cred și propovăduiesc astfel de lucruri mai în afara Bisericii decât sunt ecumeniștii înșiși.

Care este soluția pentru ca această cumplită hulă să fie eliminată? Renunțarea la doctrina potrivit căreia toți cei ce nu au întrerupt încă pomenirea sunt eretici!

Dacă se renunță la această idee, atunci se revine la doctrina teologică corectă, potrivit căreia Tainele sunt valide și sunt luate de către cei ortodocși spre luminare, iar  de către cei cu adevărat eretici spre osândă.

Cum se poate aceasta? Prin înțelegerea corectă a expresiei “credință eretică”. Credința eretică nu înseamnă simpla rămânere în pomenire, ci mărturisirea și promovarea ideilor ecumeniste de către credincioși, preoți și episcopi.

Mai precis, un preot care pomenește din frică, din ignoranță, din neînțelegerea complexității problematicii, dar care în cugetul său este ortodox, adică nu este de acord cu ecumenismul și nu predică idei ecumeniste, nu crede că ereticii au taine sau Biserică, nu poate fi considerat eretic, nici el, nici ucenicii săi.

Eretic este cel ce crede, predică și susține erezia ecumenistă. Acela ia Tainele spre osânda proprie, datorită credinței sale eretice. Cei ce nu mărturisesc deschis erezia și nu o acceptă în cugetul lor nu sunt eretici și nu pot fi osândiți pentru “credința lor eretică”. Acest lucru ni-l spune Sfântul Atanasie cel Mare în canonul sinodului local din Alexandria, în care s-a decis reintegrarea celor părtași la erezie în Biserică.

Canonul Sfântului Atanasie cel Mare despre reprimirea celor ce nu s-au făcut părtași eresului de bunăvoie

Fără îndoială că lipsa de reacție în Biserică la erezie nu este o stare normală și nu este bineplăcută lui Dumnezeu, iar cei ce, citind aceste rânduri, își găsesc motivație pentru a nu mai reacționa riscă să intre în acea “vrăjmășie cu Dumnezeu”, despre care vorbește Sfântul Apostol Iacov (Iacov 4,4), care ne spune că tot cel ce are prietenie cu lumea este vrăjmaș al lui Dumnezeu, adică tot cel ce păcătuiește nu este bineplăcut lui Dumnezeu.

Atunci când judecăm însă această lipsă de reacție (în realitate, nu este al nostru a o judeca deloc) trebuie să ținem seama de starea fiecăruia. Sunt foarte mulți credincioși care nu știu nimic despre erezia ecumenistă și își văd în continuare de viața lor bisericească ca și până acum. Aceia nu acceptă erezia, iar când ajung să o înțeleagă mulți o resping. Cum să credem că primesc aceștia Sfintele Taine spre osândă?

Sunt credincioși care nu înțeleg erezia. Nu putem avea pretenția ca ortodoxul de astăzi să aibă conștiința teologică a celui din primele secole. Sunt unii care au fost mințiți că nimic nu s-a întâmplat la Creta. Nu putem să așteptăm ca acești oameni să ne creadă pe noi și să nu îi creadă pe preoții, duhovnicii sau chiar episcopii pe care îi respectă de când se știu. Lucrurile acestea cer timp, iar noi nu îi putem acuza că primesc Taine spre osândă la iad, pentru că încă nu au luat atitudine.

Sunt și unii, mai ales dintre preoți, care nu au întrerupt pomenirea din diverse motive (frică de ierarhi, neștiință, nehotărâre, frică de a nu cădea în schismă etc.), dar care în cugetele lor simt că sunt “vrăjmași ai lui Dumnezeu” pentru acest lucru, se căiesc, se pocăiesc, se sfătuiesc cu duhovnicii.

Chiar dacă pentru lașitate, neștiință sau incapacitatea de a întrerupe pomenirea credinciosul sau preotul nu este bineplăcut lui Dumnezeu, el nu poate fi considerat eretic, pentru că nu mărturisirește erezia, iar Sfintele Taine nu sunt spre osândă pentru “credința sa eretică” cum spune rezoluția de la Roman.

Că este așa ne arată, indirect, și părintele Ieronim în celebra predică în care ne vorbește despre “har sacramental” și “har mântuitor” și ne spune că dintre ierarhii actuali (care toți sunt eretici, din explicația sfinției sale) se vor ridica unii care vor condamna erezia ecumenistă. Dacă toți iau Tainele spre osândă, cum ar mai putea face asta?

De altfel, atunci când vorbește despre vrăjmășia cu Dumnezeu (“Iacov a zis: „Cel care se arată că este prieten al lor [al ere­ticilor] vrăjmaş al lui Dumnezeu este” [cf. Iac. 4, 4]”[3]) Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că “vrăjmaș al lui Dumnezeu” în ceea ce privește erezia este cel ce “se arată” ca “prieten al ereticilor” și “mănâncă cu ereticii”, sugerându-ni-i în primul rând pe cei ce acceptă erezia sau rămân indiferenți față de ea, deși cunosc implicațiile sale grave, nu pe toți cei ce nu au întrerupt pomenirea.

Cum să fie “prieten al ereticilor” cel ce nu știe nimic despre erezie și nu o acceptă în cugetul său? Cum să “mănânce cu ereticii” cel ce cheamă pe preotul pomenitor la binecuvântarea mesei, după cum permite Sfântul Teodor Studitul, același sfânt care avertizează să nu iscodim prea mult cine cu cine mănâncă, pentru că nu este voia Sfinților Părinți, ci voia noastră[4]?

Închei prin a spune celor ce se întreabă când a spus părintele Sava că Tainele sunt spre osândă: Părintele Sava, părintele Staicu și ceilalți în același duh au spus mereu, de doi ani de zile, acest lucru, fără să își dea seama, pentru că nu par a reuși să priceapă consecințele afirmațiilor pe care le fac.

Spunem aceasta nu spre batjocorire sau denigrare, ci spre avertizare și îndreptare. Hula Duhului Sfânt este un păcat care nu se iartă nici în viața de acum, nici în cea veșnică. Dacă eșuăm în astfel de erezie cumplită, la ce am mai întrerupt pomenirea?

 

Note:

[1] Despre faptul că s-a temut să îi ceară preotului să nu îl pomenească pe ereziarh la liturghie (Scrisoarea 553, către soția unui spătar al cărei nume era Mahara, ed. cit., p. 159).

[2] Scrisoarea 553, către soția unui spătar al cărei nume era Mahara, ed. cit., p. 159.

[3] Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre proorocii mincinoși și despre dascălii mincinoși și lipsiții de Dumnezeu eretici și despre semnele veacului acestuia, în Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți, vol. I, ed. cit., p. 172.

[4] “Dar nu trebuie mai mult iscodit și cercetat dacă cineva a mâncat cu cel ce a mâncat împreună cu un eretic și altul cu acesta, căci atunci, dacă mergem așa cu înlănțuirea, trebuie să ne despărțim de toți. Iar acest lucru este al celor ce-și iubesc voia proprie, iar nu al sfinților.” (Sfântul Teodor Studitul, Epistola 49. Fiului Navcratie)

 

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

  1. Foarte bun și clar articolul!
    Dacă ne luăm după afirmațiile lor că toți sunt eretici în afară lor și după realitatea că ei n-au episcop, atunci înseamnă că s-a terminat cu Biserica: nu se mai poate transmite succesiunea apostolică.

  2. Când luați o pauză din încrengătura „concluziilor logice” pe care le emiteți la foc automat poate citiți – în românește, desigur – și acest studiu, bazat pe Actele Sinoadelor Ecumenice (măcar partea cu citatele patristice – în sensul de consensus Patrum – și cu hotărârea Sinodului V Ecumenic, care cu siguranță are mai mare valoare în Biserică decât „Botoșani I” și „Botoșani II”).
    Mult succes!
    http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2019/11/06/textul-citit-la-cele-trei-conferinte-omilii-ale-lui-gheron-sava-lavriotul-octombrie-2019/

    1. Multumesc pentru sugestie, il voi citi. Sunt foarte curios daca voi gasi la Sfintii Parinti sinodali invocati de autorul textului ideea ca toti membrii Bisericii care nu se ingradesc sunt eretici, dar ca primesc Taine valide spre a lor intinare si/sau osanda, asa cum ati postulat sfintia voastra in rezolutia de la Roman, pe care, dupa stil, se pare ca ati redactat-o personal.
      Nu uitati, intre timp, va rog, sa dati curs celeilalte rugaminti a mea, legata de publicarea raspunsului de la Sibiu si Bucuresti la apelul/recursul la caterisire.
      Va multumesc, asa cum va multumesc ca efectiv sunteti un cititor al acestui site. Sa va spun sincer, am impresia ca cititi MO mai mult decat mine :))

      1. Mihai, nu trebe vorbit in modul asta( ma refer la ultima propozitie si la ” râs”).
        Scopul e chiar sa-l faci pe pr. Ciprian S. sa viziteze siteul….si sa discutati…numa asa se poate repara ce e de reparat.
        Altfel cu tonul ironic si glumeț păstrezi doar distanta si nu faci nimic .
        Foarte bine ca citeste…
        Ai fi putut in loc de ultima propozitie sa zici : Rugati-va pt mine păcătosul, părinte Staicu !
        Si sa va rugati si dvs. pt el si chiar pt monahul Sava…daca tot suntem in post !
        Doamne ajută.

        1. Dar ce am zis rau in ultima fraza? Chiar e adevarat ca citeste siteul mai mult decat mine. Sigur ca ne rugam pentru ei, dar va rog sa ma credeti ca „rasul” meu e absolut inofensiv, daca il comparam cu rautatea de la fiecare pas a scrierilor preotului Staicu.

          1. Un sfat foarte bun. Sa speram ca si ceilalti frati fac la fel, atunci cand citesc toate lucrurile astea despre oameni care nu au nicio vina ca nu pot accepta ceva ce nu este corect.

    2. Parinte Staicu,

      Am facut o lectura fugara (timpul nu imi permite, trebuie sa ma ocup de studiile de Drept) a textului monahului Sava. Pot sa spun deocamdata atat:
      1. Niciunul dintre textele respective nu lasa sa se inteleaga ca toti membrii Bisericii care inca ii pomenesc pe ierarhii eretici sunt eretici la randul lor; de exemplu, textul mult invocat din Typosul sinodului V: „Una singură este mântuirea pentru creștini: să se apropie de împărtășirea Sfintelor Taine cu inimă curată, cu conștiință bună și cu credință nefățarnică, pentru că numai atunci cineva poate nădăjdui că va primi iertarea păcatelor dacă se va învrednici de împărtășirea Sfintelor Taine de către preoți care Îl slăvesc pe Dumnezeu în mod ortodox…” are o aplicabilitate generala, nu doar pentru situatia de erezie, si nu spune in mod expres ca cei ce pomenesc de frica ierarhului nu mai sunt ortodocsi, daca nu se intineaza de erezie, asa cum spune Sfantul Atanasie in canonul sau, nici ca aceia se impartasesc cu totii spre iad, nici ca Duhul Sfant sfinteste pentru toti acestia Taine valide, desi ei sunt intinati, ca sa le ia spre condamnare. In alta parte un Sfant ne invata clar ca nu trebuie sa avem comuniune cu ereticii (in multe locuri faptul ca sunt necondamnati o spuneti dumneavoastra, nu textul), lucru perfect adevarat, fara ca sfantul sa ne spuna ca cei ce au din alt motiv decat credinta in erezia acelora sunt la randul lor eretici. De exemplu, din citatul Sfantului Sofronie nu reiese deloc ca toti preotii sunt rataciti si intinati, doar pentru ca inca pomenesc. DE UNDE STIM CA NU SE REFERA LA PREOTI CARE MARTURISESC DESCHIS EREZIA MONOTELISTA?
      2. Unele texte in care vorbiti despre „intinarea Tainelor” nu au referinta bibliografica, din acest motiv neputand fi considerate ca autentice pana cand nu ne spuneti de unde le-ati luat;
      3. Autorul articolului pare a accepta ideea ca Tainele sunt intinate in sensul ca nu mai sunt Taine ortodoxe, nu in sensul in care ati afirmat foarte corect la conferinta ca „Hristos nu poate fi intinat”, adica nu in sensul ca se intineaza cel ce le primeste cu nepasare, ci ca se intineaza chiar in substanta lor, ca sa zic asa. Nu ne spune clar ce inseamna exact intinarea Tainelor, nici cum pot ele sa fie si valide, adica Taine in adevaratul sens al cuvantului, si intinate. Iar daca sunt intinate in sensul ca le ia spre condamnare cel ce nu a intrerupt pomenirea, revine intrebarea: Pentru cine sunt sfintite astfel de taine, de vreme ce din rezolutia de la Roman si chiar din acest text rezulta ca toti cei ce nu au intrerupt pomenirea sunt eretici. Nu ajungem la aceleasi concluzii pe care le-am expus eu in articolul de mai sus?
      4. CEL MAI IMPORTANT, PRINTRE TEXTELE INVOCATE AM GASIT ACEL TEXT DIN EPISTOLA CATRE MAHARA A SFANTULUI TEODOR, IN CARE PARINTELE SAVA SPUNE: „comuniunea este spre osândă și numai prin aceea că este pomenit ereticul, de aceea cel care îl pomenește nu mai este ortodox” IN TIMP CE TRADUCEREA ROMANA SPUNE IN DREAPTA CREDINTA IN SCRIERILE SFINTILOR PARINTI: „decât că întinare are împărtășania din singurul fapt că îl pomenește [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfânta Liturghie” O FALSIFICARE COMPLETA A TEXTULUI PENTRU A SE POTRIVI UNEI ANUMITE IDEOLOGII SUSTINUTE DE AUTOR. Monahul Sava foloseste acest citat falsificat in ciuda faptului ca parintele Grigore Sanda a semnalat acest fals public inca din 2018. Se vede ca nu i-ati spus monahului sa isi schimbe textul 🙂

      In aceste conditii, respectuos va rog sa imi puneti la dispozitie textele in limba greaca DIN SURSELE GRECESTI, NU DIN SCRIEREA IN GREACA A MONAHULUI SAVA. Doresc sa le studiez si eu, iar acolo unde cunostintele mele nu ma ajuta sa le dau unor traducatori de specialitate. Numai in felul acesta voi putea intelege si eu mai bine ce spun Sfintii Parinti invocati cu adevarat.
      Va rog sa elaborati putin ce se intelege exact prin intinarea Tainelor.
      Textele le puteti filma si pune pe mailul meu, pe care il stiti, pentru a-mi fi de folos cand voi face o analiza a textului propus spre lectura.
      Pana cand aceasta disputa teologica este lamurita, ar fi corect sa nu mai folositi acel limbaj propagandistic in care faceti referiri la „atacurile neoecumenistilor” etc. Hai sa vedem mai intai daca e asa, sau de fapt asistam la o corijare a unei invataturi cumplit de gresite, pentru care ar trebui sa fiti recunoscatori.
      Multumesc.
      Va doresc un post cu folos!

      1. Acum m-am uitat si eu peste studiul monahului Sava.La pag.2,la Sfantul Vasile cel Mare-(,,prin care s-au intinat cele sfinte,,).Nu cred ca se refera la invaliditatea tainelor,ci la,,nu aruncati margaritare porcilor,,adica tainele erau valide,dar nu mai trebuiau savarsite in bisericile ereticilor necondamnati.Din acest motiv , ortodocsilor li se recomanda sa nu mai mearga in bisericile respective,cu toate ca Tainele erau valide -era ca si cum Sfintele Taine erau savarsite intr-o cocina sau intr-un cotet(ma scuzati).Nu e vorba de invaliditate.

        1. Aceasta nu rezolva intrebarea: Daca Tainele sunt batjocorite in toate parohiile care nu au intrerupt pomenirea, iar toti care le iau din mana preotilor pomenitori sunt sortiti osandirii, de ce mai sfinteste Duhul astfel de Taine, stiind ca ele vor fi batjocorite si ca toti cei ce le iau se osandesc. Este clar ca nu se poate accepta ideea ca toti sunt eretici alaturi de ideea ca, desi eretici fiind, fac Taine valide. E clar ca tainele sunt valide, dar nu toti sunt eretici, iar cei care, eretici fiind in gandire si fapta, le savarsesc, le savarsesc pentru poporul care nu este eretic. Ei si cei ce le iau in acelasi cuget cu ei se osandesc, poporul, nu.

          1. Da,asa este.Din pacate, expresia,,Taine intinate,, a fost o expresie nefericita,sau o traducere gresita.De exemplu-filozofia are la noi un sens,iar la greci alt sens- a se vedea N.Matsoukas,Istoria filozofiei bizantine.

  3. Intrebare pentru Sava – Ciprian:
    De ce canonul 15 nu obligă la întreruperea comuniunii daca lucrurile sunt asa dupa cum le prezentati si interpretati?
    Canoanele primează!
    Si in realitate cazurile nu sunt asemanatoare si multi le interpretează greșit.
    Dupa cum interpretarea gresita a Sf Scripturi a dus la erezii, asa si interpretarea greșită a părerilor sfinților duce tot acolo.
    Si sunt destui sfinți care au încălcat interpretările grupării Sava-ciprian.

  4. Schisma instituita cu buna stiinta de Monahul Sava, sprijinita cu asiduitate de colaboratorii sai, adoptata cu credulitate naiva de unii inselati, saracii de ei, raspandita printr-un prozelitism jenant pentru cei care gandesc si respira ortodox, nesanctionat in nici un fel de Patriarhie, este unica in viata actuala a Bisericilor Locale.
    Drama schismei in care au cazut acesti sarmani inselati, a declansat o frica paguboasa in multi, a indepartat pe cei nesiguri si i-a oprit pe cei care intentionau sa se ingradeasca de erezia propovaduita de documentele asa zisului sinod cretan, pentru mantuirea sufletelor lor.
    Vedem acum cu claritate ajutorul imens oferit de lucrarea Monahului Sava si a colaboratorilor sai, ierarhilor ecumenisti din BOR, Patriarhului insusi, printr-o metoda ascunsa, vicleana si smintitoare pusa la cale de eminentele cenusii ale raului, care uneltesc neancetat impotriva celor care se ridica impotriva hidrei cu multe capete, panerezia ecumenista, care a zamislit schisma, in care cad pe rand conducatorii Bisericilor Locale.

    Cei care au fost tocmiti pentru lucrarea pagubitoare pentru orice ortodox, care doreste cu orice pret mantuirea, nu se tem de Dumnezeu si nici nu pot sa-si vina in fire si nici nu se pot pocai, intrucat minciuna si inselarea au devenit o realitate tangibila si au ajuns la un stadiu de autosuficienta si auto multumire, care le satisface orgoliile.
    Tacerea asupra „problemei ucrainiene”, a schismei autorizate si declansate de pseudo-patriarhul Bartolomeu este conduita Monahului Sava si a colaboratorilor sai cat si a Patriarhiei BOR.
    O similitudine perfecta…parca sunt facuti toti din acelasi aluat. Dialogul despre care se tot face vorbire in van, ar fi ineficient, intrucat nu ar duce la lamurirea teologica scontata, caci” În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”.Numai că e greu să ştii când ţi-e mintea strâmbă.
    Mandria si parerea de sine,( fara a fi absolvit o facultate, iti inchipui ca stii teologie si combati fara argumente pertinente pe acela care cunoaste si a studiat infinit mai mult decat un laic) , sunt pacate mai grele decat curvia si uciderea, a spus Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina.
    Cand intreaga lume ortodoxa se confrunta cu schisma infricosatoare care zguduie constiintele ortodocsilor de pretutindeni, cele doua tabere apropiate prin telul comun(distrugerea miscarii antiecumeniste), se cufunda intr-o tacere asurzitoare. Ma refer la ierarhii ecumenisti ai BOR si gruparea schismatica ai caror adepti inselati, saracii de ei, propovaduiesc in van aceleasi idei smintitoare.
    Tupeul nemarginit este caracteristica schismaticilor, fie cei ucrainieni, fie adeptii gruparii Monahului Sava si credulilor naivi inselati, din aceasta cauza ei nu se pot pocai , pentru ca nu isi vor recunoaste nici intr-o suta de ani inselarea vicleana si prapastia in care au cazut.
    ”Cand un neam isi tradeaza rostul, sa se gateasca de pedeapsa!, spunea Cuviosul Parinte Arsenie Boca si ”Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate”.
    „Bobul de grâu se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu nedreptăţit. Aşa caracteriza Cuviosul Părinte Arsenie pe omul care se abate de la cele bune şi care nu caută şi nu primeşte îndreptarea, ci îşi explică el mai bine cele pentru sine, condamnând pe cei ce doresc să-l îndrepte. .. „Când greşeala s-a făcut în tine aşezare şi adevăr”, când o ai ca deprindere şi o mai şi justifici, atunci „nu mai e greşeală, ci e păcat de moarte”. Într-o astfel de situaţie, cel ce se crede a fi drept, fără să şi fie de fapt, nu mai e bob de grâu, ci doar tăciune.”
    Minunatele si inteleptele sale cuvinte sa ne fie si noua indreptar in toata vremea :
    „Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângâiem. Atâta strălucire va arăta iubirea de Dumnezeu şi de oameni în noi, sau atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi, câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi oameni.”
    Mantuirea este individuala, dar daca fratele tau este cazut intre talhari, cum poti sa mai nadajduiesti la indurarea Domnului catre tine, cand nu ai facut mila cu acesta?
    Un post binecuvantat, domnule teolog Mihai Silviu Chirila, si tuturor dreptcredinciosilor ortodocsi, spre luminarea mintii si imbelsugarea inimii cu iubirea aproapelui, pacea si bucuria Mangaietorului!Amin

    1. Un post binecuvanta tuturor! Un post ortodox le doresc si celor care au cazut in diverse inselari din prea mare zel. Inca nu e prea tarziu sa isi revina la calea corecta a marturisirii!

  5. Domnule Mihai Silviu Chirila si parinte Ciprian Staicu , prin polemicile dvs. care nu se mai termina ii convingeti pe cei care stau si se gandesc cum sa intrerupa pomenirea, sa renunte la acest lucru. Smintiti lumea amandoi. E prima zi de post, domnilor, pentru numele Domnului IIsus Hristos , potoliti-va!
    Iertare si post binecuvantat!

    1. Elena, acestea sunt discutii dogmatice, ce preferati dumneavoastra, sa tacem si „sa nu mai smintim oamenii” si sa ii lasam pe cei smintiti deja in plata Domnului, sau sa stabilim adevarul si sa le dam sansa de a se indrepta celor care sunt pe calea gresita?
      Eu prefer a doua varianta si resping categoric incercarea de a spune ca aceasta e o disputa personala.
      Cat despre cei ce voiau sa intrerupa pomenirea si nu o mai fac din pricina noastra, sa avem pardon! Cine are de intrerupt pomenirea trebuie sa stie care e situatia, nu sa intrerupa si sa cada in vreo inselare de genul celei pe care o semnalez eu aici.
      Post binecuvantat si ortodox!

    2. Of, of doamnă Elena,
      Credinţa pe care o aveţi vă onorează, dar dacă n-ar fi fost dezbaterile dogmatice, am fi fost ,,încălecaţi,, de fel de fel de erzeii, de la cea a lui Arius (Arie) încoace… Nu i-au partea domnilor care se contrazic. Sunt obiectiv. Sincer, nici nu prea înţeleg motivul contrazicerii dumnelor dar nu mă bag pentru că nu mă pricep. Dvs vi se potriveşte foarte bine vorba lui Jan Hus, pe rugul de la Konstanz – 1415 (Elveţia de azi),, O sancta simplicitas!,,

      1. Velichi Eugen
        Iertati-ma dar nu ati inteles bine sau nu m-am exprimat eu bine. Este evident ca trebuie avute dezbateri teologice, dogmatice in situatia in care ne aflam. Eu ma refeream strict la tonul ironic , orgolios cu care se fac aceste discutii , care nu sunt in duhul ortodoxiei.Atat. Toti asteptam dezbateri si lamuriri. Doamne ajuta si post binecuvantat!

  6. Bună ziua,
    Stimate domnule Chirilă,
    Eu locuiesc la Braila. La noi există o comunitate de rusi lipoveni. Sunt loiali statului român. Pe unii i-am cunoscut bine şi am lucrat f. bine cu dumnealor. Câteodată mă mai intreb şi eu de ce oare nu-şi doresc să emigreze in Rusia asa cum au facut majoritatea covarşitoare a etnicilor germani? Să revenim la erezie. Sunt sigur că ştiţi că ei au altă organizare a cultului chiar dacă se consideră ortodocşi. Am citit pe site-ul lor şi, sincer, n-am prea înţeles cum sunt ei organizaţi religios. In treacăt, fie spus, m-a frapat faptul ca ,,pravoslavnica,, Biserică Ortodoxă Rusă i-a socotit eretici şi aproximativ 20000 (cifra este de pe site-ul lor) au fost ucisi prin ,,procedeul papistaş,, al arderii pe rug?! Să revenim la prezent. Vă întreb, după canoanele noastre ortodoxe, acesti oameni, care nu sunt puţini şi care se consideră ortodocşi, sunt eretici sau nu sunt?
    Eu zic că, mai înainte de a-i judeca pe alţi, trebuie să ne uităm cu foarte mare atenţie în ,,ograda,, noastră…
    Sănătate!
    P.S. M-am intristat f. tare când am aflat că şi în Biserica noastră Ortodoxă au existat arderi pe rug ca pedeapsă pt. cei acuzaţi de erezie…

    1. 1. Din cate stiu eu, lipovenii sunt schismatici, pentru ca au facut o schisma in timpul patriarhului rus Nikon, pentru probleme similare celor pentru care s-au separat stilistii. Rupti de Biserica de 500 de ani, cine poate sti ce invataturi au de atunci? Poate au inventat si schisme, cine stie? Si eu cunosc lipoveni, ii respect, sunt evlaviosi, dar au probleme.
      2. Arderile pe rug in Ortodoxie au fost doua sau trei si nu au fost ordonate de Biserica, ci au fost zelul unor conducatori lumesti. Nu se poate face comparatia cu inchizitia. Ca principiu, Ortodoxia nu s-a impus nimanui cu forta. Pana si cei mai mari eretici erau exilati, unde i-a intalnit si Mohamed, „profetul” arab.
      Persecutia nu a fost apanajul imparatilor ortodocsi, in schimb a fost al celor eretici din Bizant.
      Ce predati la Universitatea din Galati?

      1. Predau la Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila, facultate care se afla sub autoritatea Univ. ,,D. de jos Galati,, Inante de `89 se chema Facultatea de Subingineri Braila si se afla tot sub autoritatea Univ. din Galati. Sunt titularul disciplinelor curs/lab. de Entomologie si Fitopatologie la specializarea Inginerie Agronomica. La baza sunt inginer agronom, absolvent de Iasi, promotia 1991. Am mai facut si ceva armata la T.R .Viata mi-a fost destul de complicata… Sunt si functionar public la Autoritatea Nationala Fitosanitara. Doctoratul l-am sustinut in 2006 in domeniul Protectiei Plantelor (Fitopatologie) Am 2 ,,joburi,, cum se spune acum.
        Ce sa cred, ca lipovenii mint pe site-ul lor? Dvs. ati citt ce scriu ei acolo? Ei spun de 20000 de oameni arsi/rug…
        Eu am citit ca dupa adoptarea oficiala a crestinismului de catre Vladimir cel mare in 988 d.Hr. totusi acesta a cam fost impus cu forta prin Rusia pana cand au renuntat de tot l Perun Sfarog etc.
        Spor!

        1. Va multumesc pentru informatiile biografice. E o placere sa discut cu dumneavoastra.
          E posibil ca rusii sa fi folosit astfel de mijloace de coercitie. Daca au facut-o, se si vede, pentru ca in Rusia crestinismul a patruns cumva „in salturi”, sufletul rus fiind cladit pe o arhitectura sufleteasca destul de nesigura.
          Sa nu cumva sa credeti ca minimalizez valoarea duhovniceasca a spiritualitatii ruse. Doamne, fereste!
          Insa trebuie privita matur, cu un ochi academic critic, realitatea. Crestinismul adoptat „in salturi” de rusi, poate si cu metodele invocate de domnia voastra, a fost slefuit de vietuirea unor mari parinti ai Bisericii ruse.
          Ati observat de exemplu ca aproape peste tot unde crestinismul a fost „propovaduit” cu sabia, iar popoarele au fost increstinate de sus in jos, de la rege spre talpa tarii, acele popoare s-au scuturat de religia crestina intr-o forma sau alta? Ce este francmasoneria in Franta, protestantismul in Germania sau Anglia, sau in Suedia, ateismul in Rusia bolsevica (unde multi dintre mujici au acceptat distrugerea bisericilor) decat o forma de revolta fata de un crestinism propovaduit artificial de catre liderii popoarelor respective?
          In tarile in care credinta in Hristos a fost propovaduita normal, de la om la om, si a devenit parte integranta a fiintei acelor popoare, ideologiile lumesti de tot felul nu au putut-o dezradacina si nu a fost nevoie de rug si sabie pentru a o apara.
          E si cazul poporului nostru.

          1. Buna ziua,
            Va multumesc pentru apreciere. Placerea este si de partea mea.
            Referitor la lipoveni am uitat sa precizez ca, acestia nu au resentimente, la adresa conaţionanlilor lor, din cauza cărora au trebuit să plece. Să exemplific. Prin 2005 sau 2006 am participat, ca saricină de serviciu, să depun o corană de flori la Cimitirul Eroilor din Brăila. Acolo sunt îmormântaţi şi soldaţi sovietici, au şi un monument ridicat înainte de „89. Săracii… Nici măcar nu au cruci la capete, ci numai nişte stele roşii cu 5 colţuri…. Coroanele au fost depuse de mai multe instituţii numai la Monumentul al Eroilor Români. SINGURII care au depus coroane şi la Monumentul Eroilor Sovietici au fost ei! Lipovenii! Bravo lor! Şi, mare atenţie, au mai depus o coroană şi la un mormânt, unde îşi dorm somnul de veci, din 1878, câţva ostaşi ruşi morţi în drumul spre întoarcere spre casă după răboiul ruso-româno-turc, în urma căruia am devenit independeţi. La final am stat de vorbă, cu o cucoană, delegată de la ei, care mi-a dat detalii interesante. La final, mi-a rămas, în minte, propoziţia ,,Noi nu ne uităm sângele!,, Adică ei nu ţin cont de religie ci numai de spiritul naţional (rusesc). Bravo, încă odată, lor! Noi ce facem?! Stăm şi ne contrazicem. Ba care român este unit cu Roma, ba care român este creştin -ortodox, ba care român este creştin romano-catolic. Lucreţiu Pătrăşcanu a zis, prin 1945, la o manifestaţie de la Cluj, dacă nu greşesc, că,, Mai înainte de a fi comunist sunt român!,, Ca să-l ,,parafrazez,, puţin zic şi eu că ,,mai înainte de a fi ortodox sun român,,. După ce ne naştem, cetăţenia o primim automat, fără să o cerem. Botezul, INDIFERENT, de religie este o opţiune pe care o cerem. Sper să nu mai aud de ideea că românii ortodocşi sunt mai români decât românii greco catolici sau românii romano catolici.
            Pt. dl. Ciprian de mai jos. Nu. N-am duhovnic, dar nici ,,n-am băut apă,, după dl prof. Moise de la Buzău care n-are altceva de făcut decât să se războiască cu Biserica Ortodoxă. Mare noroc are că Dumnezeu are grijă şi de atei, cum bine a demonstrat o maică dr. de la un Centru Medical de Îngrijire Paleativă din Bucureşti aflat în grija Bisericii Noastre. Asta e o altă poveste, f. interesantă, pe care dl Moise, mai mult ca sigur, n-o ştie…
            Sănătate şi spor!
            P.S. Am cunscut oameni f. evlavioşi, sigur au şi duhovnic, cu care nu a-ş vrea să mai am de a face… Pe bune…

          2. Depinde si de lipoveni. Eu am locuit in casa unui lipovan, in Iasi, care imi povestea cu mare admiratie despre ocuparea germana a Iasului si cu scarba despre ocupatia ulterioara a rusilor.
            E de inteles ca sunt atasati de compatriotii lor de peste hotare. E firesc sa fie asa, ar trebui sa privim asta ca pe un semn de normalitate.

        2. domnule Eugen,
          aveti duhovnic?

          ia aici din Pravila Bisericeasca despre lipoveni :

          LIPOVENII

          1159. -In Romania prin lipoveni se inteleg rascolitorii rusi, care au luat fiinta pe la 1665, fiind rasculati contra Bisericii din pricina indreptarii cartilor de slujba facute de patriarhul Nicon. Ei sunt mai multe ramuri si secte, dar cele mai insemnate sunt a). Bezpopovitii, adica cei fara preoti in nordul Rusiei si b). Popovitii adica cei ce au preoti, in partea de sud, care au ajuns in Moldova, avand o episcopie la Fantana Alba in Bucovina.

          1160. -Invataturile lor sfat de ordin practic, cu privire la slujbele bisericesti si la viata lor morala. Au crucea cu opt brate, cultiva un celibat curios, fac cruce cu doua degete, tin vechiul calendar, au inovatii in slujbe, etc. In majoritatea lor sunt schismatici si mai putin eretici. Cei ce vin la Ortodoxie, se primesc prin catehizare, cu invoirea episcopului.

  7. Se cade ca odata cu începerea postului mai multă teologie sa învățăm si noi si pe altii si sa combatem orice schismă si orice erezie.
    Aceasta e lumina: a invata pe altii dreapta credința și a le descoperi cursele diavolului, pentru a nu cădea în ele.
    Mai mare faptă bună și mai înalt lucru nu este decât a-i învăța pe altii adevarata credința!

  8. Punctul forte (diavolesc, bineinteles) al grupării Sava – Ciprian este ca toti ceilalti sunt eretici.
    Dacă dispare acest punct, gruparea își pierde identitatea, superioritatea si înălțimea luciferica la care a ridicat-o Satana – episcopul lor.
    Toti trebuie sa fie eretici, mai jos, pentru ca ei să fie mai sus.
    Aceasta este inselarea!
    Aceasta apara ei de fapt, pozitia lor, nu dreapta credinta.
    Înălțarea lor (mândria lor) o maschează diavolul cu aparenta lupta pentru menținerea dreptei credințe.

    1. Daca acest „punct forte” dispare, gruparea Staicu-Sava revine la Ortodoxie si totul va fi bine, iar afirmatiile pe care le fac ei nu mai sunt blasfematoare. Pana atunci, argumentarea monahului Sava este lovita de nulitate, deoarece contine, pe langa observatiile corecte ale Sfintilor Parinti, si parerea personala schismatica a celor doi ca toti sunt eretici.

  9. SF. IOAN GURĂ DE AUR: BISERICA NU SE ÎNGRIJEŞTE DE MĂRIMEA TURMEI SALE, CI DE VREDNICIA CREDINCIOŞILOR

    Valoarea nu stă în suma numerelor, ci în vrednicia dovedită. Ilie a fost unul [singur]: și cu toate acestea, lumea întreagă nu valora atât de mult ca el.

    Mai bun este unul care face voia lui Dumnezeu, decât zece mii care sunt păcătoși, căci cei zece mii încă nu au ajuns până la acel unu. Nu dori mulțime de copii netrebnici/ nevrednici (Iis. Sir. 16, 1). Unii ca aceștia aduc mai mare hulă împotriva lui Dumnezeu decât dacă nu ar fi creștini. Ce nevoie am eu de o mulțime? E doar mai multă mâncare pentru foc[ul Iadului].

    Aceasta, de asemenea, se poate vedea în război: mai buni sunt zece bărbați pricepuți și viteji decât zece mii neînvățați [la război]. Aceștia din urmă, pe lângă faptul că nu fac nicio treabă, îi și împiedică pe cei care lucrează.

    Să nu facem învățătura noastră numai din aceasta, că (poporul) trebuie să fie mult. Ci, mai degrabă, că trebuie să fie admirabil/ minunat/ excelent. Când se va petrece aceasta, atunci și cealaltă va urma[12].

    Nu-mi spuneți mie: Suntem o mulțime importantă! Aceasta este vorbirea unor oameni fără judecată sau simțire (ψυχρῶν).

    Spun aceste lucruri pentru ca nimeni să nu admire Biserica din cauza mulțimilor ei [de oameni], ci pentru că ar trebui să încercăm să facem mulțimea să se dovedească vrednică [de numele creștinesc].

    Spre exemplu, se face rugăciunea [la Sfânta Liturghie]; [și] ei stau acolo, (în genunchi), toți tinerii [fiind] în mod prostește nepăsători (ψυχροὶ), (da), și de asemenea bătrânii. Necuviințe urâte [pot fi numiți], mai degrabă, decât oameni tineri: chicotind [sau] râzând pur și simplu, vorbind [între ei] – căci i-am auzit făcând chiar și aceasta – și batjocorindu-se unul pe altul în timp ce stau așezați în genunchi. Iar tu stai acolo, [cel ce ești] tânăr sau bătrân: mustră-i, dacă-i vezi (comportându-se astfel)[14]! Dacă vreunul nu vrea să se oprească, ceartă-l cu mai multă asprime! Cheamă-l pe Diacon, amenință-l[15], fă ceea ce este în puterea ta să faci!

    Fragment din Omilia 24 a Sfântului Ioan Gură de Aur la Faptele Apostolilor, Comentariul la Faptele Apostolilor

Dă-i un răspuns lui CREANGA TEOFIL Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)