Arhivă

Proloagele pentru 3 martie ne prezintă o relatare despre respectul firesc și dragostea de care se bucurau mirenii în ochii marilor trăitori ai pustiei și ai preoților care îi căutam pe aceștia să ia cuvânt de învățătură de la ei.
Un exemplu de smerenie și vedere înainte cu duhul, în care un mare sihastru nu se sfiește să ceară cuvânt de învățătură de la un simplu mirean, arătând înaintea oamenilor viața curată pe care acest om o avea înaintea lui Dumnezeu, pentru a o face prilej de îmbogățire duhovnicească atât pentru sine, cât și pentru preotul care relatează întâmplarea.
Tâlcul povestirii este că părinții îmbunătățiți și trăitori cu adevărat ai lui Hristos nu se rușinează să învețe de la simpli mireni, atunci când au ceva de învățat de la aceștia, și nu îi tratează ca pe o turmă necuvântătoare, chemată la o ascultare necondiționată, ci ca pe frați întru Hristos, conștienți că și aceștia sunt mădulare vii ale Bisericii, iar viața duhovnicească a unora dintre ei poate fi comparabilă chiar cu a sihaștrilor și preoților cu viață sfântă.