https://eushtiu.com/wp-content/uploads/2018/01/3-157.jpg

Recunoașterea schismei ucrainene de către PE este șansa ierarhilor noștri de a se lepăda de erezie și de schismă!

Am urmărit cu multă emoție evenimentele post-Creta și pot spune, după mai bine de doi ani, că nimic nu m-a îngrijorat mai tare ca actuala pretenție a patriarhului Bartolomeu de a recunoaște Autocefalia unei facțiuni schismatice în Biserica Ucraineană. Acest lucru nu este unul lipsit de importanță pentru viața bisericească a întregii Ortodoxii. Pretenția patriarhului Bartolomeu de a fi „păstorul suprem peste întreaga Ortodoxie”[1] deschide calea unor evenimente anticanonice cu greu de oprit. Dovada cea mai clară este amestecul Fanarului în jurisdicția Bisericii Ucrainene, patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului afirmând că Patriarhia Ecumenică este, pentru Ortodoxie, o plămădeală „care dospește tot aluatul”(cf. Gal 5,9) Bisericii și a istoriei”[2]. Este regretabil să vedem cum, după atâtea secole de luptă cu Apusul franco-latin, Patriarhia Constantinopolului însăși se afundă în aceeași erezie, aceeași seducție ca și papismul[3].

Astfel, aflăm despre afirmații și declarații halucinante care înspăimântă până și „porțile iadului” prin exagerările și inepțiile exprimate:

„Ca Primul Tron al Ortodoxiei, Patriarhia Ecumenică exercită o lucrare profetică, răspândind misterul Bisericii Catolice (Universale n.t.) în Hristos Iisus prin întreaga lume în fiecare eră”[4], sau:

„La început a fost Cuvântul. . . în El era viața și viața era lumina oamenilor”(Ioan 1,1,4). Începutul Bisericii Ortodoxe este Patriarhia Ecumenică; „În aceasta este viața, iar viața este lumina Bisericilor”. Mitropolitul Chiril al Gortinei și Arcadiei, un Ierarh iubit al Bisericii Mamă și prieten personal, a avut dreptate să sublinieze că „Ortodoxia nu poate exista fără Patriarhia Ecumenică.”[5]

Acum, nu putem să nu ne gândim cu frică și cu cutremur la consecințele acestei hotărâri la nivelul Bisericii noastre, a Bisericii Ortodoxe Române, prin recunoașterea Tomosul de indepedență a „bisericii ucrainene” (Autocefaliei facțiunii schismatice), ce pare că va fi emis în cel mai scurt timp.[6] Efectele vor fi dezastruase, greu de evaluat și de suportat. Biserica Ortodoxă poate fi scindată în două, unele Biserici Locale vor fi de partea Fanarului, iar altele de Patriarhia Moscovei și a întregii Rusii. Deja Biserica Rusiei a întrerupt comuniunea euharistică cu Patriarhia ecumenică[7]. Alte Biserici Locale se împotrivesc[8].

Pe bună dreptate, ne întrebăm: unde se va situa BOR-ul în această conjunctură și ce strategie vor adopta ierarhii pentru binele Bisericii, evitând schisma și ruperea comuniunii euharistice?

Problema este foarte delicată pentru că, de la minciuno-sinodul din Creta, nu mai avem sinodalitate. Mai mult decât atât, s-au acceptat la acest „sinod” hotărâri eretice în urma cărora puterea harică de păstorire a poporului a slăbit, arhiereii noștri supărând pe Dumnezeu[9] pentru trădarea făcută, cu grave consecințe pentru toți membrii BOR. Ce așteptări să mai avem în situația dată, mai ales că știm că erezia duce la schismă? Așadar, pentru lipsa de pocăință și de îndreptare a ierarhilor noștri, deveniți propovăduitori ai ereziei prin legiferarea panereziei ecumenismului la nivelul întregii Patriarhii, evenimentele din Ucraina vin ca un panaceu peste rănile adânci făcute de apostați în Trupul Bisericii. Dumnezeu, cu siguranță va ști să scoată binele din încercarea prin care trece Biserica Ucraineană păstorită de vrednicul de pomenire, Mitropolitul Onufrie, sub autoritatea căruia este și Arhiepiscopul mărturisitor român, Longhin Jar.

În legătură cu acest aspect, Părintele Maximos Karavas spunea unui părinte român mărturisitor că ceea ce se întâmplă în Ucraina este șansa pe care Dumnezeu ne-a dat-o, ca prin întunecarea minții patriarhului Bartolomeu, să poată fi condamnat ca eretic atât el cât și susținătorii lui și, cu mila lui Dumnezeu, să se alcătuiască un Sfânt Sinod Panortodox care să condamne ecumenismul și pseudo-sinodul din Creta. Trebuie să recunoaștem că, într-un timp foarte scurt, s-a format contextul potrivit pentru această lucrare.

În BOR, urmările vor fi în funcție de alegerea pe care patriarhul Daniel o va face pentru a recunoaște sau nu Tomosul de Autocefalie pe care patriarhul Bartolomeu îl va acorda facțiunii schismatice. Dacă va recunoaște Autocefalia (pentru a rămâne în comuniune cu patriarhia Constantinopolului) și va intra în comuniune cu „mitropolitul” Filaret (anatematizat de Patriarhia Moscovei), atunci va trage Patriarhia română în schismă. Temerile sunt cât se poate de firești pentru că spre acestă opțiune se tinde. Dacă este pus să aleagă între Moscova și Fanar, cum de altfel și este, patriarhul Daniel va opta pentru Patriarhia Ecumenică care a găsit pârghiile pseudo-canonice prin care să se amestece în treburile jurisdicționale ale Bisericii Ucrainene.

O poziție de neutralitate e greu de crezut că va fi posibil pentru BOR. Iar dacă va fi, se va consuma pe o perioadă scurtă de timp. Mai există nădejdea că se vor ridica ierarhi români care înțeleg consecințele incomensurabile ale unei astfel de căderi și vor lua atitudine pentru ca BOR să nu fie împinsă spre schismă.

Acum vreau să folosesc un singur exemplu catastrofal la nivelul unei eparhii, a Sloboziei și Călărașilor, pentru a înțelege consecințele recunoașterii Tomosului de Autocefalie de către BOR.

În anul 2011,  preotul Gheorghe Pandelică de la parohia Reviga din județul Ialomița[10] a fost caterisit (împreună cu fiul său, preotul Casian) de episcopul Vincențiu pentru „schismă – nesupunere şi refuzul repetat de a asculta autoritatea bisericească legală şi păcatul săvârşirii lucrărilor sfinte în stare canonică de suspendare.” Apoi, pentru că a trecut la facțiunea schismatică a lui Filaret care funcționează la noi în țară ca Asociație (curând va fi recunoscută de statul român) și pentru că și-a ridicat propriul locaș de cult împotriva Sfintelor Canoane, a fost chiar anatematizat de către episcop. Între timp, episcopi din facțiunea schismatică a lui Filaret, l-au hirotonit, aici în țară, „episcop” pe preotul Gheorghe Pandelică fiind numit „mitropolit al Munteniei și Dobrogei” (!).

Acum, dacă BOR va intra în comuniune cu gruparea lui Filaret, episcopul Vincențiu va trebui, fie să întrerupă pomenirea patriarhului Daniel (care este și mitropolit al Munteniei și Dobrogei) pentru a nu fi în comuniune cu „mitropolitul” Pandelică, fie să facă ascultare de cel pe care în urma cu șapte ani l-a caterisit și l-a anatematizat!!! Nici nu știi ce să faci – să râzi sau să plângi?!

Acesta este numai un exemplu izolat din cadrul unei eparhii din Muntenia.

Apoi, pot fi preoți (deja sunt semnale în acest sens) care, vor profita de această situație pentru a funcționa legal (mitropolit, antimis, slujire legală, salariu de la stat etc) din punct de vedere administrativ și care vor „divorța” (lepăda) de cei care i-au umilit ani de-a rândul cu prioritățile puse pe vânzarea de lumânări, colportaj și alte taxe împovărătoare, uitând cu totul de viața duhovnicească din eparhie. Mai mult decât atât, pot fi activați preoți caterisiți care acum fac parte din structura necanonică a lui Filaret. Bineînțeles, prețul pe care-l vor plăti pentru lepădare va fi foarte mare. Să nu fie!

Ierarhii noștri trebuie să lucreze cu înțelepciune. Este șansa pe care le-a dat-o Dumnezeu în al unsprezecelea ceas pentru a lua atitudine împotriva ereziei și a schismei!

Dumnezeu să ne lumineze și să ne ferească de tot răul!

Preot Claudiu Buză

16 octombrie 2018, Sfântul Mucenic Longhin Sutașul

[1] https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/10/06/apoteoza-papismului-estic/

[2] https://www.uocofusa.org/news_180901_1.html

[3] https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/10/06/apoteoza-papismului-estic/

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] https://www.president.gov.ua/en/news/zayava-prezidenta-ukrayini-u-zvyazku-iz-rishennyam-sinodu-vs-50346.

[7] https://www.aparatorul.md/e-oficial-patriarhia-rusa-a-rupt-relatiile-cu-patriarhia-constantinopolului/

[8] https://www.aparatorul.md/patriarhul-serbiei-constantinopolul-nu-are-dreptul-sa-recunoasca-o-biserica-schismatica-si-chiar-sa-i-acorde-autocefalie/

[9] https://www.marturisireaortodoxa.ro/concluzia-referendumului-dumnezeu-si-a-intors-fata-de-la-poporul-care-se-complace-in-erezia-ecumenista-a-ierarhiei/

[10] https://adevarul.ro/locale/slobozia/povestea-controversatilor-preoti-casian-gheorghe-pandelica-reviga-considerati-vrajmasii-bisericii-ortodoxe-romane

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

4 comentarii la “Recunoașterea schismei ucrainene de către PE este șansa ierarhilor noștri de a se lepăda de erezie și de schismă!

  1. Doamne ajută. Un alt caz asemănător „preoților” Reviga, s-a întâmplat in județul Vrancea. Un preot de acolo, şi-a făcut un pangar in apartamentul proprietate personală situat la parterul unui bloc. Episcopul său, (cred că de la Buzău) s-a îndrgostit de pangarul bietului preot şi i la cerut (pe gratis bineînțeles). Preptul a refuzat să îi cedeze pangaru, episcopul a caterisit preotul. După mintea mea, caterisirea e valabilă dar abuzivă. De-acum, fostul preot a mers la schismaticul Filaret care, la „hirotonit preot” şi „slujeste” tot în Vrancea.

Lasă un răspuns la Florin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)