Patriarhul Daniel a binecuvântat în comun cu ereticii greco-catolici Monumentul Unirii de la Alba-Iulia

De dragul „ecumenismului lucid”, definit într-o Hotărâre a Sfântului Sinod din 16 decembrie 2016, în care era condamnată lupta contra ecumenismului, ca „atitudine de cooperare și dialog între creștini”, Patriarhul României încalcă Sfintele Canoane, care interzic slujirea cu ereticii și schismaticii, și regulile tipiconale impuse de Sfinții Părinți, care impun ca nicio slujbă religioasă să nu se facă de către preot fără epitrahil și celelalte veșminte liturgice.

Sfințirea Monumentului ridicat în cinstea eroilor și făuritorilor Marii Unirii de la Alba-Iulia, cu ocazia Centenarului, pe data de 1 decembrie 2018, a consemnat o nouă etapă în acțiunile ecumeniste în care este angrenată Biserica Ortodoxă Română, acțiuni care au luat o amploare deosebită după pseudosinodul din Creta, din vara anului 2016.

La evenimentele organizate cu ocazia Centenarului, pe lângă oficialități politice importante, a participat și patriarhul Daniel al României, însoțit de patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, aflat în țara noastră pentru a participa la primul hram al Catedralei Mântuirii Neamului, și de membri ai Sfântului Sinod.

Ceea ce ne-a atras atenția în mod deosebit la acest eveniment a fost felul în care Preafericirea Sa, patriarhul Daniel, a încercat să mascheze faptul că ar fi vorba de o slujbă în comun cu ereticii greco-catolici. Pentru aceasta s-a folosit de o stratagemă.

Mai întâi, facem precizarea că în cultul Bisericii Ortodoxe toate sfintele slujbe, atât Sfintele Taine, cât și ierurgiile, se săvârșesc de către preot sau episcop îmbrăcat în veșminte liturgice: preotul îmbracă epitrahil (patrafir) și felon (felonul la Sfintele Taine și la ierurgiile la care se citește Sfânta Evanghelie), iar episcopul patrafir și omofor, ceea ce nu a fost cazul la acest eveniment[1] (min. 3.30.00-3.37.00), fapt care constituie o gravă abatere de la rânduielile tipiconale.

Epitrahilul simbolizează jugul slujirii lui Hristos și este veșmântul liturgic cel mai important, deoarece, fără el, nici preotul, nici episcopul nu poate săvârși niciun serviciu religios[2]. Iată ce învață și Sfântul Simeon al Tesalonicului despre aceasta: “Fără epitrahil nicio taină să nu se săvârșească. Iar dacă se va întâmpla să fie de trebuință a se face vreo taină, sau o molitfă (rugăciune), botez sau altceva din cele sfinte, și nu se va găsi epitrahil, atunci (preotul), spre a nu rămâne lucrarea nefăcută, blagoslovind să-și puie brâul sau o bucată de funie ori de pânză, ca un epitrahil, și astfel să săvârșească taina. Iar după aceea, lucrul care a slujit ca epitrahil sa fie păstrat într-un loc deosebit sau să fie întrebuințat la ceva sfânt. Numai cele ce sunt obișnuite în mănăstiri, la Miezonoptică, la Ceasuri și Pavecerniță, le pot zice preoții fără epitrahil”[3].

Pe de altă parte, orice slujbă ortodoxă are o formulă de început, binecuvântarea mică, binecuvântarea mare și binecuvântarea treimică, și o formulă de încheiere, numită otpust sau apolis. Or, din filmarea realizată chiar de către postul de televiziune al Patriarhiei Române, Trinitas TV, observăm că această slujbă de binecuvântare nu a avut nici formulă de binecuvântare și ca atare nici formulă de încheiere.

Că Preafericirea Sa trebuia să poarte veșminte liturgice conform treptei de episcop pe care o are rezultă din practica liturgică anterioară, dar și din slujba de sfințire a unui Monument ridicat la Drăgășani în cinstea eroilor români chiar de Ziua Națională, cu ocazia împlinirii unui secol de la Marea Unire, sfințit de Arhiepiscopul Varsanufie, care este înveșmântat cu patrafir și omofor[4].

Stratagema  de a nu fi îmbrăcat în veșminte liturgice, de a nu rosti formule de binecuvântare și încheiere, a fost folosita de Preafericirea Sa pentru a da impresia că nu este vorba despre o slujbă în comun cu uniații eretici, încercând astfel să ascundă sensul profund ecumenist al gestului Preafericirii Sale, rezultat din faptul că în timpul rostirii rugăciunii de binecuvântare și stropirii cu aghiazmă erau prezenți acolo, îmbrăcați în veșminte, mai mulți clerici greco-catolici, invitați de către patriarh printr-un semn discret să continue ceremonia prin rostirea unei rugăciuni urmată de stropirea cu apă, gesturi liturgice săvârșite în prezența Sa și a însoțitorilor Săi.

Reamintim că Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe interzic preoților și episcopilor, sub pedeapsa caterisirii, împreună-slujirea cu ereticii: canoanele 10, 11, 45, 46 apostolice, 2, 4 sin. III ec., 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laodiceea, 9 Tim Alex. De asemenea, Sfintele Canoane prevăd că tainele ereticilor nu sunt taine: 46, 47, 68 apostolice, 19 sin. I ec., 7 sin. II ec., 95 Trul., 7,8 Laodiceea, 47 Vasile cel Mare.

Trăim astfel un paradox al credinței. Dacă la 1763 Sfântul Atanasie Todoran, în vârstă de 104 ani, împreună cu ceilalți sfinții năsăudeni refuzau să primească împărtășania din mâna preoților uniați, nerecunoscându-le acestora preoție, har și taine, preferând martirajul decât să încalce Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, iata că patriarhul României, al Ierusalimului și membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române recunosc ereticilor preoția și binecuvântează împreună cu aceștia Monumentul eroilor și făuritorilor Marii Unirii. Aceasta nu este altceva decât căderea Bisericii prin slujitorii ei.

 Aceasta este încă o dovadă foarte clară pentru cei ce susțin în mod habotnic că nu s-a schimbat nimic în Biserică după pseudosinodul din Creta. S-a schimbat în primul rând cugetarea episcopilor nostri, cugetare care nu mai este ortodoxă, ci eretică.

Este momentul, chiar dacă destul de târziu, ca toți fii Bisericii Ortodoxe Române, Maica noastră, episcopi, preoți, monahi, monahii, credincioși și credincioase să ne unim într-un cuget ortodox și să strigăm din toți rărunchii: Nu vrem uniatism prin ecumenism! Singura modalitate acceptată de unire cu eterodocși esta ca aceștia să revină sau să vină în trupul lui Hristos, Biserica cea Una, Sfântă și Sobornicească prin pocăință, lepădarea de ereziile lor și prin Taina Sfântului Botez prin întreită cufundare În numele Talălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Altfel nu se poate. Să fie clar!

 

Note:

 

[1] https://www.facebook.com/trinitastv/videos/1639599239475139/.

[2] Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Manual pentru seminariile teologice, EIBMBOR, București, 1984, p. 129

[3] Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală cu noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură creștină, EIBMBOR, București, 1993, p. 617

[4] http://basilica.ro/in-imagini-cum-au-fost-cinstiti-eroii-romani-de-1-decembrie-la-dragasani/.

 

Nota editorului Mihai-Silviu Chirilă:


A se observa în filmarea Trinitas TV, de la adresa din text, că în timpul citirii rugăciunilor de către Patriarhul României, clericii greco-catolici stau cu spatele la patriarh și la locul sfințirii, nefăcându-și semnul crucii, atunci când îl fac preoții și ierarhii ortodocși.


Acest lucru nu poate să nu ne spună câte ceva despre modul în care se implică greco-catolicii în „ecumenismul lucid”.

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

  1. Probabil a fost invitat la sfintire de autoritati atat Patriarhul, cat si cei de alte confesiuni. Acum fiind an centenar nu putea lipsi si nici nu putea cere sa nu vina ceilalti. Mie mi se pare ingenios ce a reusit Patriarhul. Sunt curioasa cu ce solutii ar fi venit autorul articolului, daca ar fi fost in situatia lui, cu vizibilitatea si responsabilitatea Patriarhului, stiind ca orice scandal ar fi pus BOR intr-o lumina proasta (ca e intoleranta, invechita etc).

    1. Poate exista lumină mai proastă pentru un patriarh decât să încalce Sfintele Canoane care interzic rugăciunile cu ereticii?
      Decât să vă întrebați cu ce soluții ar fi venit autorul articolului mai constructiv ar fi să vă gândiți care este soluția pentru sufletul dumneavoastră, în condițiile în care conducătorul Bisericii noastre se afișează cu ereticii de dragul „de a nu pune BOR într-o lumină proastă”. Autorul articolului deja a luat decizia corectă din acest punct de vedere.

      1. Solutia pt sufletul meu e sa merg mai departe pe calea pe care merg. E foarte usor sa criticati Patriarhul de pe margine, dar nu stiu cati ati fi fost la fel de intransingenti daca erati in locul lui. uneori, in anumite situatii si momente nu poti sa fii radical fara sa faci mai mult rau decat bine. cred ca cel descris in articol e unul din acele momente si Patriarhul a gasit o varianta cat de cat acceptabila. Sunt curioasa de ex daca credinciosii sau preotii nepomenitori din tara, daca ar vedea in timpul unei Liturghii (dupa momentul cand se cere iesirea catehumenilor) ca au intrat in biserica niste eretici sau pagani (sa zicem niste turisti putin probabil sa fie crestini – sa zicem chinezi), le-ar atrage atentia sa iasa din biserica, pt ca nu e voie sa mai stea in biserica conform canoanelor? Ati face acest lucru?

        1. Rusia asa a devenit ortodoxa, Tarul rus pagan a asistat la Sfanta Liturghie in Biserica Sfanta Sofia din COnstantinopol si acolo Duhul Sfant l-a luminat si a trecut cu tot poporul la credinta crestin-ortodoxa. Aici insa avem o situatie cu totul diferita. Aici ereticul papistas nu vine ca sa cunoasca ortodoxia si frumusetea Duhului Sfant ci vine ca sa se afiseze in duhul ecumenismului, ca si cum am fi „biserici surori”, mesajul lor e clar, anume nu conteaza daca esti catolic- paistas sau ortodox, toti aia e. Ba papistasii au mai stat cu spatele la ortodocsi, ei sunt nai ne ecumensti decat primii:) Deci Discernamant!

          1. NU, aici „ereticul papistas” NU „vine ca sa se afiseze in duhul ecumenismului, ca si cum am fi „biserici surori””, ci vine pt ca e un eveniment in an centenar la care a fost invitat de autoritati, ca doar nu l-a invitat Patriarhul! Haideti incercati macar sa judecati aceasta situatie cat de cat impartial, daca puteti! Dar pt asta trebuie sa va smeriti si sa incercati sa treceti peste frustrarile pe care le aveti fata de ierarhii BOR si conflictele pe care le-ati avut cu ei.

          2. In cazul acesta, Patriarhul, Preafericitul Parinte Daniel sfintea el monumentul si nu accepta ca papistasii sa-si puna vesminte de slujire pe ei, explicandu-le politicos ca nu este canonic, ori ei ori noi, sau noi vom veni separat. Iar ereticul papistas nu este cu ghilimele, este fara ghilimele, pentru ca este definit asa, ca si cum am spune bolnavul de cancer, nu scriem in ghilimele bolnav de cancer atunci cand definim la propriu un bolnav de cancer. Papistasii sunt bolnavi de cancerul ereziei, si spun asta cu durere si tristete si mila pentru ei. Nu din sentiment de ura sau nepasare, din contra iubirea ma face sa le spun adevarul.

  2. Sau alta situatie: daca aveti un prieten catolic sau protestant, care mai vine de curiozitate la cate o Liturghie ortodoxa, il informati in prealabil sa iasa afara din biserica in momentul din Liturghie cand se cere acest lucru? Intreb de curiozitate daca in acest caz ati avea grija sa nu fie incalcate randuielile sau ati trece cu vederea.

    1. Ca preot am trecut prin aceasta situatie! Anglicani care au participat la toata Sfanta Liturghie dar in spatele Bisericii. Dupa Sfanta Liturghie inlacrimati au cerut Sfantul Botez. Daca ii dadeam afara mai cereau Sfantul Botez Ortodox?Nu. Dar in situatia de impreuna rugaciune si afisare cu ereticii de catre clericii ortodocsi in cadrul Sfintelor Slujbe, in mod ostentativ si cu mesaj clar ecumenist de impreuna rugaciune, acolo situatia se schimba, acolo mesajul e clar, ereticii aceia raman la convingerea ca nu e nevoie sa devina ortodocsi, ca sunt bine asa cum sunt si ca ori ortodox, ori eretic e alcelasi lucru. Aici e marea problema. Discernamantul.

  3. Chiar nu vad ce putea face Patriarhul in aceasta situatie… mie personal mi se pare ca a procedat cu discernamant. dupa voi probabil trebuia sa nu vina sa sfinteasca acel monument. Nu cred ca a fost gresit ca a venit, ba chiar inclin sa-i dau dreptate, fiind eveniment important in an centenar. Asta cel putin e pararea mea. Insa nu stiu unde veti ajunge cu aceasta atitudine de critica constanta fata de ierarhi fara a judeca uneori in context…. de fapt banuiesc unde. Dar fiecare va da cu subsemnatul in dreptul lui, sau cum zicea Sf Matrona: „fiecare oita va fi spanzurata de propria codita”.
    PS: apropo de atitudine carcotasa, dl chirila remarca critic in nota de final: „clericii greco-catolici stau cu spatele la patriarh și la locul sfințirii, nefăcându-și semnul crucii, atunci când îl fac preoții și ierarhii ortodocși” – probabil pt a nu se considera ca asista la o slujba in comun, ca doar alt motiv nu aveau. Deci daca stateau cu fata la Patriarh si isi faceau semnul crucii odata cu ierarhii nu era bine ca se rugau in comun, daca s-au intors cu spatele ca si cum nu ar sta la slujba iarasi nu e bine. Cine sa va mai inteleaga?!

    1. Mihaela, sigur dumneavoastra aveti dreptul la o opinie, dar va rog sa nu uitati ca „veti spanzura de propria codita la judecata viitoare”.
      In realitate, patriarhul roman putea sa ceara ca acel monument sa fie sfintit de catre Preafericirea Sa, in calitate de conducator al Bisericii poporului român, iar dacă cei din cultul greco-catolic doreau sa isi sfinteasca un monument al lor, nu aveau decat.
      Canoanele care interzic rugaciunile cu ereticii nu fac unele precizari de genul „este permisă totusi rugăciunea cu ereticii în situatii de centenar sau de altfel de invitatii oficiale”.
      Sa va spun eu unde vrem sa ajungem, pentru că vad că vă frământă acest lucru: vrem să ajungem să vă facem să înțelegeți că în Biserica noastră este o mare problemă: erezia ecumenistă, pe care o vedeți cu ochii dumneavoastră și nu o luați în seamă.
      Vrem să vă facem să înțelegeți că aplicarea canoanelor nu ține seama de situații sociale sau de cine stie ce alt considerent de acest fel, mai ales când e vorba de o slujire atât de importantă cum e cea de patriarh.
      După logica dumneavoastră, dacă vine papa in tara, slujim cu el, pentru că, nu e așa, cum să nu slujești cu ditamai papa?; dacă patriarhul nostru (sau cel al Ierusalimului, care era și el de față) se află în Israel și îl invită rabinii să slujească împreună, o face, pentru că nu e frumos să refuzi, si tot așa… Și atunci canoanele la ce mai sunt de folos? Aici este o problemă pe care nu păreți a o înțelege.
      Cât despre atitudinea clericilor greco-catolici, remarca mea nu e cârcotașă, ci cât se poate de serioasă. Așa cum spuneți și dumneavoastră, acei clerici stau cu spatele pentru a da sentimentul că nu se află la o slujbă comună. Patriarhul român nu își îmbracă veșmintele pentru a nu da impresia că sunt la o slujbă comună. ACEST LUCRU ARATĂ FOARTE CLAR CĂ ȘI UNII, ȘI ALȚII ȘTIU CĂ FAC CEVA NEPERMIS DE SFINTELE CANOANE. Clericii greco-catolici dau impresia că nu sunt la o slujbă comună, când colo, ce să vezi, chiar sunt la o slujbă comună, pentru că după ce își termină partea preafericirii sale, patriarhul le face semn acelora să continue slujba, de ca și când nu ar fi terminat sfințirea.
      Întrebare pentru dumneavoastră: dacă ați privi din perspectiva patriarhului, ce părere aveți, vi s-ar părea că sfințirea făcută după tipicul ortodox nu este suficientă și mai trebuie continuată și terminată de către câțiva clerici greco-catolici? Sau credeți că slujbele ortodoxe sunt un fel de piesă de teatru: mai sfințim noi, veniți și mai sfințiți și voi…
      Să vă spun o poveste despre autorități și invitații, poate pricepeți din aceasta că judecați pur omenește situația, așa cum judecați greșit toată atitudinea ierarhilor față de ecumenism și a noastră față de preasfințiile lor din acest motiv.
      Povestea pe care v-o spun am cules-o de la un om de valoare din Iași, un bătrân avocat octogenar pe vremea când încă locuiam în capitala Moldovei.
      La Iași, în perioada interbelică, a venit Regele României într-o sâmbătă seara la un banchet oferit în cinstea unui eveniment special. Bal mare la Palatul Roznovanu, din centrul Iașului. La un moment dat, își dă seama regele că mitropolitul nu se află în sală și întreabă într-o doară: „Înaltpreasfințitul nu a fost invitat?”. În stilul slugarnic specific, autoritățile locale au trimis imediat pe cineva la mitropolie, la chilia mitropolitului. „Regele a întrebat de înaltpreasfinția voastră, veniți repede la bal, numaidecât, e foc etc.”. Mitropolitul a ieșit din chilia sa și le-a spus: „Rugați-l pe Majestatea Sa să mă ierte, dar mâine am Sfânta Liturghie și trebuie să mă pregătesc”.
      Amploaiatul s-a dus speriat la bal, i-a spus, alb la față, regelui că mitropolitul nu vine pentru că are slujbă. Regele a întrerupt distracția și a zis: „Domnilor, pentru că Înaltpreasfințitul are slujbă mâine, vă rog să ne risipim acum și să ne revedem mâine după amiază”. Balul s-a destrămat pe loc, regele s-a dus și s-a pregătit și el pentru a participa la slujbă, a participat, iar a doua zi, după amiază, balul a fost reluat, mitropolitul a venit a salutat pe toată lumea și a binecuvântat evenimentul care l-a cauzat, apoi s-a retras, așa cum cere legea canonică, iar ceilalți și-au continuat distracția.
      Această frumoasă lecție de comportament ierarhic de ADEVĂRAT PĂSTOR ORTODOX a rămas în istoria și inimile ieșenilor, mitropolitul respectiv tocmai a fost canonizat de Biserica noastră, este vrednicul de pomenire mitropolitul Iosif Naniescu, cunoscut ca „cel milostiv”, iar regele care a dat dovadă de atâta înțelepciune a rămas, la rândul său, în istoria românilor drept Carol I, făuritorul Regatului României.
      Morala este că ditamai patriarhul, pe care îl respectă toată suflarea din această țară, putea găsi o soluție pentru ca evenimentul de Centenar al românilor să nu fie marcat de o situație atât de penibilă, în care toți se aflau acolo „ca din întâmplare”, în care ereticii se prefac că sunt la eveniment, deși nu sunt, în realitate aplicând canoanele mai bine decât ortodocșii de către care și pentru care au fost scrise.
      Vă rog să înțelegeți că noi nu ne răfuim sub nicio formă cu persoanele înalților ierarhi, ci TRAGEM UN SEMNAL DE ALARMĂ CU PRIVIRE LA ÎNCĂLCAREA UNOR LEGI ALE BISERICII DE CĂTRE CEI PUȘI SĂ LE APERE ȘI SĂ LE APLICE, CU CONSECINȚA GRAVĂ A INTRODUCERII ÎN BISERICA NOASTRĂ, PENTRU PRIMA DATĂ ÎN ISTORIA NOASTRĂ BISERICEASCĂ, A UNEI EREZII, ȘI NU ORICE EREZIE, CI EREZIA EREZIILOR – ECUMENISMUL. ATÂT.
      Încercați să înțelegeți aceste aspecte și apoi veți vedea că ne judecați cu totul greșit.

        1. Nu stiu la ce eretic faceti referire. Constitutia nu permitea regilor sa fie de alta religie, asa ca probabil cel putin formal erau trecuti la Ortodoxie.

          1. Se refera la faptul ca regele Carol I a fost catolic, regina Elisabeta protestanta. Erau obligati prin constitutie ca urmasii sa fie botezati ortodocsi, nu ei. de asemenea, si regele Ferdinand a fost catolic pana la moarte, daca nu ma insel. deci cum a fost cu pogoramantul in cazul lor? Sau trebuie stigmatizati si mitropolitii din perioada resp? Comentariul anterior nu l-ati publicat… dar poate nu ati apucat sa-l cititi.

          2. Nu se poate face comparatie intre sfintirea unei coroane princiare si savarsirea unor Sfinte Taine precum Botezul sau Cununia.
            In acea situatie, cred ca nu exista prea mult de ales. Poporul isi alesese un rege, mitropolitii puteau sa refuze sa ii sfinteasca coroana si atunci ramanea neincoronat sau poate chiar il incoronau direct papistasii.
            Nu cred ca cu acea ocazie a fost vorba despre o impreuna-slujire cu papistasii, chiar daca unul dintre ei se pare ca era subiect al serviciului religios respectiv.
            Oricum, chiar si asa, nu mi se pare firesc ce s-a intamplat, desi inteleg circumstantele politice la care mitropolitii nu prea aveau de ales. Probabil ca regilor li se pusese in vedere ca urmasii vor fi ortodocsi. Chiar si asa…
            Acest caz de pogoramant pe care il invocati dumneavoastra, despre care eu nu pot efectiv spune mai mult de atat, nu este in niciun fel temei pentru pogoraminte de genul celui facut de patriarh la Alba-Iulia, de mitropolitul Teofan la Sinagoga din Iasi…

  4. Fiind ghid pentru neoprotestantii din America ce veneau la Altarul Sfantului Apostol Pavel in Veria, dupa ce le vorbeam de frumusetea si adevarul ortodoxiei, pastorii entuziasmati cereau sa ne rugam impreuna. Dar eu le spuneam ca nu putem sa ne rugam impreuna, ci eu am sa ma rog pentru ei, si spuneam: Domane Dumnezeule luminaza aceste suflete ratacite si vindeca-le, scoate-le din intunericul ereziei in care se afla si le descopera Biserica Ta cea Una, Biserica Ortodoxa, ca sa devina si ei fii ai Imparatiei Tale, sa lepede ratacirea intunecata a demonilor in care s-au nascut, pentru ca Tu Doamne nu nedreptatesti pe nimeni, tuturor dandu-le sansa cunasterii Tale si intoarcerii de la ratacire la Adevar, numai acestia sa doreasca sincer sa te cunasca pe Tine, Adevaratul Dumnezeu si Biserica Ta, Biserica Ortodoxa.
    Din acea clipa multi neoprotestanti incepeau sa cerceteza si sa cunasca crestinismul origilal, Biserica Ortodoxa. Numai o inima inghetata nu poate simti ca Adevarul e numai Biserica Ortodoxa, ca aici e vindecarea sufletului, ca toate crestinismele deformate sunt demonice, nu duc la vindecarea sufletului, ci raman acestia inafara Imparatiei Cerurilor atata timp cat raman in ratacirea lor.

  5. Doamna Mihaela, dacă încălcarea legilor statului este pedepsită, cu atât mai mult încălcarea canoanelor (legile dumnezeiști).
    Deja patriarul și ierarhii au avansat mult pe această cale și s-au obișnuit în a le încălca.
    Reacția noastră trebuie să fie promptă în această direcție.
    Altfel se va ajunge la haos.
    Și nu uitați: deja acești ierarhi au ajuns prigonitorii celor care țin dreapta credință.

  6. Sunt împotriva ecumenismului. Dar cred că e bine să ne amintim că și preoții greco-catolici au contribuit la realizarea Unirii. Și atunci, ținând cont de acest fapt istoric, cum ar fi trebui abordată problema?

  7. Din articol si comentarii rezulta ca nu se cunoaste istoria Religiilor, in general, si a TRANSILVANIEI in
    special. P.C. parinte ar trebui sa stie ceea ce marele istoric Nicolae Iorga a sintetizat -in lucrarea „Sate si
    preoti ardeleni”- ca in anul 1700, in TRANSILVANIA, s-a respectat porunca vremii/divina, Romanii fiind
    salvati de calvinism!!! Cum a concluzionat primul nostru cardinal [in pectore/inima] : „fara Unirea de la
    1700 nu aveam Mareata Adunare de la Blaj din 3/15mai 1848, respectiv Marea Unire de la 1 decembrie 1918
    Va sugerez sa va documentati privind comunitatea confesionala din care provin marile personalitati ale UNIRII
    MARI ROMANESTI: CICIO POP, POPde BASESTI, IULIU MANIU……crainicul Unirii [cardinalul IULIU HOSSU], VASILE LUCACIU…..
    Va recomand, cu tot respectul, smerenie si umilinta cand va pronuntati privind activitatea inaltilor ierarhi, indiferent de confesiune si nationalitate……….

    1. Nicolae Iorga nu era teolog și nu a sesizat aspectul teologic al uniației pentru românii ardeleni.
      Eu pot să spun doar atât la toate argumentele dumneavoastră. Fără unirea din 1700 noi ortodocșii români din Ardeal aveam mai puțini martiri în calendar. Ce ziceți, se compară cu marile personalități ale Unirii?
      Încercați să spuneți că unirea este un dar al greco-catolicismului. Vă sugerez să vă documentați mai serios. Unirea din 1918 au făcut-o soldații români din Moldova și Țara Românească, care v-au eliberat de austro-ungari și pe maghiari de comunism. Lor li s-a adaugat poporul român din Ardeal, în mare parte ortodox.
      Toate aceste aspecte nu schimbă cu nimic faptul că greco-catolicismul se află în afara Bisericii Ortodoxe, singura Biserică a lui Hristos.

Lasă un răspuns la Pop Sever Augustin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)