Ieromonahul Lavrentie Srăchinaru își asumă infracțiunea de fals și uz de fals în cazul monahilor de la Paltin?!!

La o zi după ce părinții de la Vrancea au dezmințit printr-un document holograf faptul că ar fi semnatarii unei pretinse „mărturisiri de credință” puse pe seama cuvioșiilor lor, siteul care a publicat „mărturisirea” scrie un nou material în care încearcă să acrediteze ideea că documentul holograf de dezmințire este un fals.
Materialul nu prezintă nicio probă și pare a avea ca scop apărarea cu orice preț a ideii că acei părinți cu adevărat s-au adăugat grupului condus de monahul Sava.
Nu putem să nu ne întrebăm: Cui folosește această încercare disperată de a face prozeliți cu orice chip? Sunt atât de disperați cei din grupul Sava încât recurg până și la fapte penale pentru a aduce un prozelit, după cuvântul Scripturii: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi” (Mat. 23,15)?

După ce ieri, 29 august, a apărut pe siteuri o declarație holografă a părinților de la schitul Paltin, în care aceștia se deziceau de pretinsa „mărturisire de credință” pusă pe seama lor, denunțându-o ca pe un fals, siteul care a publicat acel fals găzduiește o mărturisire a preotului Lavrentie Srăchinaru, în care acesta își asumă originea „mărturisirii de credință” puse pe seama celor patru viețuitori vrânceni.

Părintele ieromonah Lavrentie Srăchinaru s-a făcut cunoscut publicului după ce a publicat, tot pe siteul http://romanortodox.info, care a postat și „mărturisirea de credință” pusă pe seama părinților vrânceni, la data de 19 februarie 2019, o mărturisire de credință proprie, în care se lepăda de ecumenism, de „erezia părtășiei la erezie” și făcea mărturisire de adeziune față de monahul Sava și gruparea sa.

La data de 22 februarie 2019, preotul Staicu a scris un text numit Noii „mărturisitori” în care se leapădă pur și simplu de ieromonahul Srăchinaru, acuzându-l că este schismatic, pentru că pomenește doi ierarhi, că s-a folosit de un subterfugiu pentru a primi preoția de la eretici.

După ce îl umilește la nivelul reproșurilor legate de greșeli de gramatică, preotul Staicu afirmă în textul său că nu are nicio legătură cu ieromonahul Lavrentie Srăchinaru și că folosirea numelui monahului Sava de către acesta „este la impresie”, că monahul Sava nu știe despre această scrisoare, că îi scrie monahului și că va afla ce zice despre „noul «mărturisitor»”.

Din păcate, nu urmăresc regulat opera preotului Staicu, așa că nu știu dacă monahul Sava a dat vreun răspuns la scrisoarea de nepomenire a ieromonahului Srăchinaru, însă știu de la preotul Staicu că la data de 22 februarie candidatura ieromonahului Lavrentie Srăchinaru la statutul de membru al grupului Staicu-Sava a fost respinsă de către logofătul monahului grec în România în direct pe site.

Preotul Staicu spune foarte clar, textual: „Deci scrisoarea de mărturisire publicată azi este dovadă clară că avem de-a face cu un ieromonah care și-a provocat caterisirea pe drept. Desigur, până la judecare are harul preoției, dar mărturisitor ortodox nu este. de prigoană nu am auzit încă să aibă parte…” și mai departe, a doua oară: „În concluzie, refuz orice comuniune liturgică cu un om care nici a doua oară nu știe ce spune”.

Mai știu că în acel moment siteul nostru a scris un articol în care îi luam apărarea ieromonahului Srăchinaru și, ceea ce este cel mai important, îi recunoșteam preoția, lucru pe care gruparea monahului Sava nu o face, pe motiv că a fost preoțit în urma sinodului din Creta.

Preotul Staicu „îl livrează” consistoriului pe un preot nepomenitor, admițându-i caterisirea nepronunțată

Știu că și adepții grupării Sava-Staicu din Moldova l-au respins încă din 2018, pe motiv că nu este preot, de la un preot de calitate care m-a sunat atunci și m-a întrebat, onest, care este opinia mea despre situația părintelui Lavrentie și i-am spus că dacă adepții grupării Sava-Staicu îl renegă să vină la Neamț să slujească, că îi găsim un loc de slujire și îl recunoaștem ca preot, cum e și normal.

Toată argumentarea preotului Staicu încerca să mascheze această realitate teologică. Ieromonahul Lavrentie Srăchinaru nu era recunoscut ca preot, la acel moment, pentru că fusese hirotonit în urma sinodului. Dovada suferinței/complexului pe această temă pe care preotul Srăchinaru o/îl are este precizarea pe care a făcut-o cu onestitate la sfârșitul mărturisirii sale, în care recunoaște că a fost hirotonit după Creta, tocmai pentru că  știa că i se contestase preoția pe această temă.

După ce vedem o respingere clară din partea preotului Staicu a acestui ieromonah, un refuz clar de a avea comuniune cu acest preot, o admitere a caterisirii preotului Lavrentie Srăchinaru, se cuvine să ne întrebăm: Pe cine reprezenta părintele Lavrentie Srăchinaru atunci când s-a dus la Vrancea să îi convingă pe acei monahi să adere la gruparea „adevăraților părinți mărturisitori”, când unul dintre aceștia îl consideră caterisit de drept și refuză orice comuniune cu sfinția sa?

Ce s-a putut întâmpla din februarie 2019 până acum de a schimbat starea canonică a ieromonahului Lavrentie, încât deodată sfinția sa să ajungă „misionar” al celor din gruparea Sava-Staicu?

Pentru a întregi ceea ce știm despre părintele Srăchinaru de la preotul Staicu se cuvine să mai dăm un citat scurt, extraordinar de relevant pentru discuția noastră: „Personal nu cred că sunt cuvintele lui”.

Trebuie să fiu de acord cu preotul Staicu, măcar o dată, și să spun că și eu cred cam același lucru, atât despre mărturisirea din februarie, cât și despre cea întocmită după discuția cu părinții de la Vrancea. Întrebarea e: dacă nu sunt cuvintele părintelui Srăchinaru, ale cui sunt?

Am făcut această scurtă introducere, pentru a prezenta ce știm despre relația părintelui Lavrentie Srăchinaru cu gruparea Staicu-Sava. Consider că este foarte important din perspectiva faptului că sfinția sa a fost cel care a acționat ca „misionar” al grupării la Vrancea, nefiind personal admis în acea grupare.

În textul publicat ieri de siteul http://romanortodox.info, părintele Lavrentie Srăchinaru ne spune că a fost invitat de părinții vrânceni, că aceștia au discutat cu sfinția sa și că cei patru „și-au asumat cele scrise în mărturisirea de credință publicată de către fratele Cristian Bucuroiu la rugămintea mea”.

Ieromonahul Lavrentie nu spune că aceia au redactat mărturisirea de credință pusă pe seama sfințiilor lor, ci că și-au asumat cele scrise în ea. Să înțelegem că părintele Lavrentie s-a dus acolo cu o mărturisire prescrisă? Cine a redactat-o? Dacă și-au asumat tot ce scrie acolo, unde sunt semnăturile pe „mărturisirea de credință” publicată pe data de 28 august?

Mai departe, ieromonahul Lavrentie afirmă că a avut o discuție cu părinții de la Paltin, că aceia au infirmat autenticitatea declarației apărute pe siteul care a publicat-o, că părinții vrânceni nu au avut măcar cunoștință de vreo retractare, darămite să o fi semnat!!!

 Din text transpare că nici părintele Lavrentie Srăchinaru nu crede ce spune, deoarece în ultima frază face apel la părinții din Vrancea „să-și clarifice rapid și public poziția față de cele întâmplate și le spun răspicat – eu, ieromonahul Lavrentie că nu voi avea nici un fel de comuniune cu ei până nu-și vor exprima public și clar poziția față de cele publicate astăzi și față de sinaxele ortodocșilor îngrădiți corect”.

Și atunci, întrebarea pe care o pun administratorilor siteului este: Care este până la urmă adevărul despre mărturisirea părinților de la Paltin? De ce ar trebui să îl credem pe părintele Lavrentie, când nici sfinția sa nu crede ceea ce spune în articol, făcând apel la părinți să își clarifice, în continuarea spuselor sfinției sale, poziția?

Să rezumăm puțin și să introducem câteva noțiuni juridice între cele teologice. Așa cum arată această situație avem până în prezent:

  1. O „mărturisire de credință” redactată de cineva, despre care cel ce pretinde că a obținut-o spune că a fost asumată de cei patru viețuitori din Paltin, dar lasă să se înțeleagă că nu a fost redactată și nici nu a fost semnată de aceștia. 
  2. O scrisoare holografă semnată de cei patru viețuitori, în care aceștia denunță ca falsă „mărturisirea de credință” pusă pe seama lor, adică, în termeni juridici, denunță public săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals împotriva frățiilor lor.
  3. Un website care, din câte am înțeles, este administrat de un jurist și publică cu dezinvoltură un document neasumat sub semnătură de nimeni și părerile unui preot care, după ce își asumă „paternitatea” documentului respectiv, mai afirmă și că documentul care îl denunță ca fals nu ar fi real, fără a prezenta nicio probă reală în acest sens.
  4. Un preot alungat de către preotul Staicu, locotententul monahului Sava, din „ceata părinților îngrădiți corect”, pe motiv că nu mai este preot și este caterisit corect, devenit între timp propovăduitorul grupării din care a fost alungat în văzul întregii națiuni.
  5. O suspectă similitudine între modul în care preotul Staicu folosește termenul „anathema” și folosirea sa în „mărturisirea” pusă pe seama părinților vrânceni, spre deosebire de documentul holograf, în care termenul „anatema” apare scris în grafia română, nu în cea greacă.
  6. O lipsă de reacție publică din partea părinților vrânceni la faptul că pe seama cuvioșiilor lor s-ar pune un document holograf fals, spre deosebire de reacția promptă față de primul document, pe care l-au denunțat a doua zi ca fals. Textul părintelui Lavrentie a fost publicat ieri, iar siteurile care au publicat documentul holograf nu au primit încă o notificare să îl retragă, ceea ce înseamnă că părinții vrânceni nu îl contestă.
  7. O retragere precipitată din partea preotului Staicu a textului său de pe site și a „bucuriei athonite” a monahului Sava imediat ce Mărturisirea Ortodoxă a scris materialul ieri despre această temă (până la momentul publicării textului nostru, materialele preotului Staicu erau pe site, dovadă că ne-am făcut screenshoturi în liniște de pe ele), ceea ce înseamnă că preotul Staicu a acceptat dezmințirea publicată de părinți ca adevărată.

Analizând tot ce avem până acum, concluzionăm că ieromonahul Lavrentie își asumă un text despre care cei pe seama cărora este pus îl denunță ca fals, că scrie un material în care ne spune, fără nicio probă reală, că a avut o discuție cu părinții vrânceni care i-ar fi spus că nu au scris ei dezmințirea holografă, că nici măcar sfinția sa nu este sigur că este așa și le cere părinților să își clarifice poziția, amenințându-i că nu va mai avea comuniune cu cuvioșiile lor până când nu o fac și până când „nu își clarifică poziția față de părinții îngrădiți corect”, care pe sfinția sa nici măcar nu îl recunosc ca preot.

Mai observăm că până în acest moment părinții vrânceni nu au simțit nevoia să mai adauge ceva la cele spuse ieri în dezmințirea holografă, că nu au retras-o public, că nu și-au precizat suplimentar poziția față de gruparea Sava-Staicu.

Înțelegem și că siteul care a găzduit această farsă e puțin disperat să iasă cu obrazul curat, și de aceea publică sub titlul bombastic „Adevărul despre mărturisirea de credință a părinților din Paltin” un text care nu prezintă nicio dovadă concretă, fiind valoros cel mult pentru autodenunțul pe care îl face cel care a produs „mărturisirea de credință” denunțată de prezumații săi semnatari ca falsă.

Considerăm însă că de data aceasta preotul Staicu a ales calea cea mai înțeleaptă, în situația dată, de a ieși din impact. A șters toată discuția și și-a continuat viața ca și cum evenimentul nu ar fi existat. Nici ustoroi nu a mâncat… Nu e onest, nu e bine, nu e patristic, nu e de la „sfințî parinț”, dar e mai sănătos decât să te trezești dând declarații pe la IGP pentru săvârșirea infracțiunii penale de complicitate la fals și uz de fals.

Am tot respectul pentru părintele Lavrentie, pentru că chiar îi recunosc preoția, consider că modul în care a fost tratat de gruparea din care vrea cu disperare să facă parte este simptomatică pentru starea schismatică a acelor oameni. De aceea, doresc, cu tot respectul datorat unui preot, să îl întreb: Admițând că dezmințirea părinților de la Vrancea, în care aceștia denunță „mărturisirea de credință” pusă pe seama lor ca un fals este autentică, părinții o recunosc și o probează în fața oricui, merită să îți asumi public săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals doar pentru a-ți dovedi loialitatea față de gruparea Sava-Staicu, care acum câteva luni l-au fugărit și l-au respins ca pe un eretic? Pentru că dacă documentul holograf e autentic și el denunță „mărturisirea de credință” ca un fals, atunci cel ce spune că a pus falsul la cale a săvârșit o faptă penală.

Eu zic că nu se merită. Părinții vrânceni sunt oameni ai credinței și nu operează cu concepte juridice penale. Dar chiar și așa, nu se merită.

Vom urmări parcursul acestei situații și vom informa cititorii prompt, pentru că este important ca oamenii să știe cine sunt cei în care își pun încrederea și mântuirea.

Gruparea Sava-Staicu recurge la un fals grosolan pentru a-și mări „obștea ortodoxă”

Nu putem să nu ne întrebăm: Cui folosește această încercare disperată de a face prozeliți cu orice chip? Sunt atât de disperați cei din grupul Sava încât recurg până și la fapte penale pentru a aduce un prozelit, după cuvântul Scripturii: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi” (Mat. 23,15)?

Ne întrebăm și dacă ultimele întâlniri de taină ale celor din grupul Sava, prin Neamț și, poate, prin alte părți, au legătură cu această „tactică de luptă patristică”, cum ar numi-o preotul Staicu, dacă această acțiune a părintelui Srăchinaru are binecuvântarea celorlalți membri ai grupului sau e o formă solitară de manifestare a loialității față de unii care l-au contestat deschis?

Cert este că se repetă același scenariu din luna mai, în care monahul Sava a încercat să ne convingă că nu are acte biometrice, în condițiile în care același site http://romanortodox.info i-a organizat o conferință contra actelor biometrice. Pe cât de puternice au fost argumentele de atunci ale monahului grec și ale asociaților săi din țară pe atât par și de data aceasta.

Monahul Sava recunoaște că „a avut” pașaport cu cip, afirmă indirect că „s-a lepădat în scris de Hristos”

Ca să îl cităm pe preotul Staicu din nou, cu un panseu de atunci: „Mai cinstit de atât nu se poate!”. E mult prea puțin.

 

 

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

5 comentarii la “Ieromonahul Lavrentie Srăchinaru își asumă infracțiunea de fals și uz de fals în cazul monahilor de la Paltin?!!

  1. Domnule MSC nu pomenim arhiereul sau ca enoriaș nu particip la slujbe unde este pomenit arhiereul ereziarh și atât, nu judecam noi cine are har și cine nu are, cine este îngrădit corect și cine nu, sau cine este eretic și cine este părtaș la erezie… Noi nu suntem ieșiți din biserica ortodoxă, noi suntem în biserica ortodoxă și ne rugam pentru cei pe care nu-l pomenim. Dumneata și site-ul dumitale nu faceți decât să aduceți dezbinare Intre nepomenitori judecandu-i pe toți după ureche după cum vi se pare dv. Altă dată predicai la Rădeni d-ta care nu ești preot.Putin ne interesează pe noi rivalitățile domniei tale cu părintele Staicu. Spune-ne clar! Ale cui jocuri le faci ??

    1. Altadata, cand predicam la Radeni, eu care nu sunt preot, dar sunt teolog cu toate scolile teologice la zi, aveam binecuvantarea egumenului de acolo, ceea ce imi dadea dreptul sa predic fara probleme. Daca nu ma credeti, invatati din talcuirea canonului respectiv, care spune ca mirenii care au instructie teologica si au binecuvantarea mai marelui locului pot sa predice.
      In timp ce eu predicam la Radeni, niciunul dintre preotii care acum fac caz ca nu as avea dreptul sa predic nu a protestat si nu mi-a spus ca nu am voie sa predic. Interpretarea pe care dumneavoastra ati acceptat-o pe nemestecate a fost data de preotul Staicu, pentru ca el avea un interes sa nu mai predic eu. In realitate, preotul Staicu a predicat el insusi cand era student si seminarist prin parohii, pentru ca asa se facea si daca nu ar fi predicat, nu ar fi trecut clasa.
      Ideea ca intre mine si preotul Staicu sunt „rivalitati” este o minciuna pe care v-au bagat-o in cap cei care incearca sa isi mascheze tradarea pe care au facut-o si faptul ca au produs o schisma. Ca sa va convinga sa nu ma credeti, ei au mintit si mint ca eu as avea o chestiune personala cu preotul Staicu. In realitate, eu nici nu prea il cunosc pe acest preot decat din scrierile sale, care bat campii cu pretentia ca sunt opinii teologice avizate.
      Daca preotul Staicu nu ar sustine o secta, nu as avea nimic de impartit cu el.
      Viclenia ca eu as face jocurile cuiva este iarasi o manipulare, prin care cei ce au luat-o pe calea schismei se justifica spunand ca eu as face jocurile cuiva. Daca sunteti convins ca fac jocuri, faceti proba, proba teologica, nu baliverne si pareri personale.
      Aratati ca din ce fac eu si ce scriu eu fac jocuri.
      Pana atunci, permiteti-mi sa va intreb eu, CUM CREDETI DUMNEAVOASTRA CA UNII DINTRE PREOTII NEPOMENITORI CARE SE ERIJEAZA IN MARI DUHOVNICI SI INTELEPTI AI ACESTEI LUPTE NU AU FOST DERANJATI DE MITROPOLIE PANA ACUM DE NIMENI, NICI MACAR CU O DOJANA ARHIEREASCA, NECUM CU O CATERISIRE, IN TIMP CE ADEVARATII LUPTATORI ANTIECUMENISTI SUNT TARATI PRIN TRIBUNALE SAU BATJOCORITI PE SITEURILE PRETINS ORTODOXE? CE ZICETI, ACEIA FAC VREUN JOC? OARE NU CREDETI DUMNEAVOASTRA CA ACEIA AU UN JOC CU MMB DE ANI DE ZILE, PRIN CARE EI NU FAC VALURI SI MMB NU II DERANJEAZA?
      CUM CREDETI CA DOSARUL DE CATERISIRE AL PREOTULUI STAICU STA IN ANALIZA LA MITROPOLIA ARDEALULUI DIN FEBRUARIE 2017, FARA NICIO REZOLUTIE DE LA MITROPOLIE, IN TIMP CE PARINTELUI COSMIN TRIPON ACEEASI MITROPOLIE I-A DAT REZOLUTIE IN 2 LUNI? OARE PREOTUL STAICU NU FACE NICIUN JOC?
      CUM CREDETI DUMNEAVOASTRA CA MONAHUL SAVA SI-A FACUT DITAMAI SECTA IN ROMANIA, IN TERITORIUL CANONIC AL BOR, SI NU EXISTA NICIO URMA DE DOCUMENT CARE SA IL CONDAMNE LA NIVEL DE PATRIARHIE PENTRU ASTA, EL MISCANDU-SE NESTINGHERIT? OARE NU FACE VREUN JOC?
      Veniti si imi spuneti mie ca sunteti in Biserica Ortodoxa, ca nu judecati pe nimeni daca are har sau nu, ca nu judecati pe cei ce sunt ingraditi corect sau nu, ca nu judecati pe cine e eretic sau partas la erezie… Foarte frumos. Dar mincinos.
      DACA AVETI O POZITIE ATAT DE CORECTA, ATUNCI VA INVIT SA SEMNATI DECLARATIA DE LA BOTOSANI II SI PROIECTUL DE REZOLUTIE DIN IANUARIE, PENTRU CA ACESTE DOCUMENTE MERG EXACT PE LINIA PE CARE DUMNEAVOASTRA O DESCREITI. SUNTETI IN STARE SA SEMNATI ACESTE DOCUMENTE PUBLIC? ATUNCI VA VAD SI EU CUM VA NUMITI CU ADEVARAT SI VA CRED.
      Ideea ca siteul meu aduce dezbinare judecandu-i pe toti dupa ureche trebuie probata. Astept sa faceti probele. Faptul ca eu demasc impostura si falsul, lupta de tip schismatic nu inseamna ca produc dezbinare. Dezbinare au produs cei care au cotit lupta intr-o zona schismatica, nu eu.
      Inchei intrebandu-va: Cine v-a pus sa scrieti pe acest site? Cine v-a dat binecuvantarea sa scrieti? Eu stiu cine, dar va rog sa spuneti poporului…

    2. Studentii teologi din anul IV predicau,fie in paraclisul facultatii,fie in parohia de care apartineau si aduceau adeverinta de la preotul paroh.Cred ca materia la care faceau practica era Omiletica si Catehetica.Asta se intampla prin anii 90.Acum nu mai stiu.Nu tin cu nimeni,dar cred ca e foarte bine ca Schitul Oraseni lupta in instanta.Pe siteul ,,roman ortodox.ro,, nu mi se publica comentariile-de exemplu.Ce sa inteleg?

  2. Dar aveți certitudinea că această persoană, numită pr. Lavrentie Srăchinaru, chiar există în realitate? Poate fi și acesta un nume inventat…

Lasă un răspuns la Cosmin D. Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)