Petiție online: Statul român are obligația să păstreze alternativa la documentele biometrice

Am inițiat o petiție online pentru a cere statului român să continue să ofere alternativă la actele biometrice. Rolul petiției este de a strânge un sprijin popular cu ajutorul căruia să continuăm demersurile în instanțe sau în camerele Parlamentului României, dacă va fi nevoie, pentru a determina autoritățile statului să lupte pentru păstrarea actualei situații în ceea ce privește actele nebiometrice.
Îi invităm pe toți cei ce nu doresc să li se impună buletinele biometrice să semneze această petiție și să se adauge luptei noastre.

Adresa petiției este: https://www.petitieonline.com/statul_roman_are_obligaia_s_pstreze_alternativa_la_documentele_biometrice

Textul petiției este următorul:

Statul român are obligația să asigure cetățenilor săi posibilitatea de a opta în continuare pentru documente nebiometrice, în speță pentru acte de identitate și pașapoarte nebiometrice, și să garanteze în continuare posibilitatea de a călători în Uniunea Europeană și în lume cu acte nebiometrice.

În acest sens, are obligația de a informa Uniunea Europeană că în România există o categorie de cetățeni care refuză de un deceniu categoric orice formă de document biometric, motivând refuzul lor prin faptul că tehnologia biometrică le încalcă libertatea individuală, de conștiință și de mișcare.

Motivele pentru care solicităm păstrarea documentelor alternative nebiometrice sunt:

1. amprentarea digitală este o practică penală, care nu poate fi impusă unor persoane nevinovate de fapte penale, în condițiile în care Constituția României garantează prezumția de nevinovăție a cetățeanului până în momentul dovedirii sale ca vinovat.

2. tehnologia biometrică este dovedită ca vulnerabilă față de atacurile cibernetice.

3. stocarea datelor în cipurile biometrice este însoțite de simboluri ofensatoare pentru conștiința creștină, de exemplu, prezența cifrei 666 în codurile de bare (dovedită și acceptată juridic în instanțele din Federația Rusă), care în limbaj biblic este simbolul sclaviei (în Vechiul Testament este simbolul vasalității față de statul condus de regele Solomon, iar în Noul Testament este simbolul supunerii față de personajul malefic antihrist) și este refuzat de persoanele care s-au născut libere, trăiesc libere, au libertatea garantată de către Constituția României, de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de către Declarația Universală a Drepturilor Omului și de către toate documentele oficiale la nivel internațional, și refuză să fie asociate cu simboluri ale sclaviei personale sau generale, politice sau spirituale.

4. tehnologia biometrică prezintă riscuri la adresa libertății individuale și a intimității personale, drepturi garantate de către Constituția României, lucru recunoscut la nivel european de către Rezoluţia 1797/2011 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în care se arată că “dezvoltarea rapidă a tehnicilor biometrice produce riscuri la adresa unor drepturi ale omului: dreptul la respectarea vieţii private, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la liberă circulaţie şi interzicerea discriminării, drepturi consemnate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (ETS nr. 5)”.

5. refuzul motivat de libertatea de conștiință de a accepta actele biometrice îl pune pe cetățean în postura de a nu putea să își decline cetățenia română în fața autorității statului, adică îl face să piardă cetățenia, pe care, prin Constituție, niciun cetățean născut în România nu o poate pierde. Legea nr. 21/1991, art. 22, prevede că actul de identitate face dovada cetăţeniei, iar OUG nr. 82/2012, art. 13, spune: “actul de identitate face dovada identităţii, a cetăţeniei române, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de rezidenţă”.

6. refuzul motivat de libertatea de conștiință de a accepta actele biometrice îl pune pe cetățean în postura de a pierde toate drepturile și libertățile ce decurg din cetățenia română: dreptul la proprietate, dreptul la învățătură, liberul acces la justiție, dreptul la libera circulație în străinătate: accesul la justiţie, garantat de art. 21 (1) şi mai ales (2), unde se spune că ”nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”; dreptul la vot (art. 36), dreptul de a alege şi a fi ales (art. 37), dreptul la asociere (art. 40), dreptul la muncă (art. 41), dreptul la proprietate (art. 44), dreptul la moştenire (art. 46), dreptul de a întemeia o familie (art. 48), dreptul la protecţie al persoanei cu handicap (art. 50), dreptul de petiţionare (art. 51).

7. condiționarea de actele biometrice a liberei circulații în spațiul comunitar face ca acesta să fie închis cetățenilor/țărilor care le refuză, distrugând însăși ideea de Uniune Europeană, care a fost concepută ca un spațiu al liberei circulații a cetățenilor săi.

8. obligarea cetățenilor să ia acte biometrice obligatorii, refuzul oricărei alternative pentru cei ce din motive de conștiință nu le pot lua și transformearea lor în paria ai societății sau, și mai grav, sancționarea lor, violează și distrug conceptul de libertate de conștiință, care nu poate fi sub nicio formă condiționat de acte administrative ale statului.

9. Uniunea Europeană nu poate invoca „nevoia socială imperioasă” de a restrânge în mod permanent drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor care refuză aceste acte biometrice, dovedit fiind că amenințarea teroristă, invocată de obicei în această situație, nu a scăzut cu mult în ultimul deceniu în care mare parte din Europa are deja astfel de tehnologie.

10. România are obligația să își apere propriii cetățeni și drepturile fundamentale ale acestora. ACTUL ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ NU ÎNSEAMNĂ CĂ ROMÂNIA TREBUIE SĂ SE SUPUNĂ ORBEȘTE DECIZIILOR COMUNITARE, ATUNCI CÂND APLICAREA LOR LA CONDIȚIILE SPECIFICE DIN ROMÂNIA RISCĂ SĂ VIOLEZE DREPTURI FUNDAMENTALE ALE OMULUI.

 

Cerem statului român:

1. Să informeze Uniunea Europeană că în România există posibilitatea încălcării grave a unor drepturi fundamentale ale omului unui număr considerabil de cetățeni prin aplicarea în legea națională a Regulamentului proaspăt aprobat.

2. Să continue să elibereze documente de identitate și pașapoarte nebiometrice, în conformitate cu reglementările în vigoare.

3. Să ofere garanții UE și restului comunității internaționale că statul român nu va permite părăsirea frontierelor naționale persoanelor care prezintă risc de siguranță la nivel local, național și internațional.

4. Să apere drepturile fundamentale ale cetățenilor români.

Vă așteptăm să o semnăm și să arătăm guvernanților că ne opunem introducerii obligativității actelor de identitate și pașapoartelor biometrice și că cerem în continuare alternativă la ele, urmând, în caz contrar, să ne apărăm drepturile și libertățile fundamentale în instanțele naționale și continentale.

Citiți și un articol mai vechi, publicat inițial pe siteul profesional Juridice.ro în zilele în care se ducea lupta pentru obținerea alternativei la buletinele biometrice:

Statul trebuie să respecte opțiunea cetățenilor care refuză actele biometrice

Justiția rusă permite ortodocșilor să refuze CNP-ul din motive de conștiință religioasă

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

  1. Daca ii dam doua degete lui Antihrist, apoi ii dam drepturi asupra noastra. Trebuie sa intelegem asta. Petitia trebuie semnata si distribuita si de catre cititori, ca sa afle cat mai multi de existenta acesteia. Este un demers necesar. Trebuie sa ne aparam drepturile.

  2. Primele două puncte din nota de motivare a petiției ar trebui să fie suficiente pentru a se respinge obligativitatea înscrierii datelor biometrice în actele de identitate.
    Toate celelalte puncte vin să întărească, cu atît mai mult, motivarea petiției.
    Adaug încă un argument care dovedește ca o recunoscută „mare democrație” (cea mai mare, după spusele tuturor politicienilor), este vorba despre SUA, are „Primul Amendament” la Constituție care prevede:
    „Congresul nu va elabora nici o lege care să stabilească o religie sau să interzică practicarea liberă a unei religii sau să reducă libertatea cuvântului sau a presei sau dreptul poporului la întrunire paşnică sau de a adresa Guvernului cereri privind repararea nedreptăţilor”.
    Deja Romînia a încălcat de mai multe ori dreptul cetățenilor la libertatea individuală (libertatea cuvîntului, libertatea de conștiință, libertatea de a-și exercita drepturile cetățenești) sau la protecția împotriva abuzurilor la adresa drepturilor prevăzute chiar prin legi fundamentale ale statului (Codul civil, Codul penal, Codul muncii…).
    O eventuală modificare a legii privind cetățenia sau privind identitatea persoanei constituie un (alt) grav abuz de drept.

    1. Divortul la notar este prin simpla intelegere intre parti, adica nu aveti avere si custodie de copii de impartit si va despartiti de comun acord, divortul la instanta este cand trebuie sa impartiti bunurile si mai ales custodia la copii.

    1. Semnati petitia.
      Apropo, unde sunt toti eroii luptei antiecumeniste, care ne acuzau pe noi ca nu am spus nimic la Botosani II despre cipuri ca nu ii vad ingramadindu-se sa semneze petitia.
      Oare nu e mai mare orgoliul lor decat cauza comuna? Oare nu este cipuirea un subiect pe care doar il exploateaza pentru a putea sa aiba audienta? Intreb si eu

  3. De principiu nu sunt pentru petiţiile generaliste care au caracterul mai mult al unui act de comunicare publică decât de instrument civic. Dacă nu ne referim la o persoană concretă, fizică sau juridică, în cadrul unei proceduri determinate, în raport de o responsabilitate clară a respectivei persoane, care să fie sesizată la momentul oportun şi într-un mod constructiv, atunci avem mai mult o scrisoare deschisă decât o petiţie.

    M-am tot străduit zilele acestea să înţeleg ce s-ar mai putea face în cazul acestei belele cu care ne-am trezit în braţe. De principiu, nu prea mai e mare lucru de făcut.

    Am putea ataca regulamentul european la CJUE, doar că nu prea avem temeiuri. Nu am găsit încălcări grave de procedură, nu găsesc încălcări directe ale tratatelor, cam toate sunt pe cale de interpretare şi deducţie. În principiu se poate cere şi suspendarea aplicării regulamentului european, cam ca suspendarea noastră din contencios, până la judecata pe fond, dar vorbim de proceduri foarte specializate, care trebuie motivate în raport de dreptul european şi de jurisprudenţa CJUE. Nu cred că sunt mulţi în ţara asta care să se priceapă la aşa ceva, iar dintre nepomenitori.. poate niciunul. Pe ceilalţi nu pare să-i mai intereseze deloc acest subiect. Oricum, e şi aici un termen de 2 luni în care poate fi atacat regulamentul, multe condiţii de îndeplinit şi sunt foarte sceptic că se va respinge judiciar un act adoptat corect potrivit procedurii legislative ordinare. Am cerut de la parlament copia adresei Comisiei de sesizare a parlamentului naţional (nu am găsit regulamentul în secţiunea de examinare acte UE), în speranţa că poate există un viciu de procedură care poate fi invocat, dar nu mi s-a răspuns, iar dacă trebuie să mă judec, pierd un an jumătate pe puţin până la hotărârea definitivă.

    Apoi, în logica procedurii europene, un act normativ care produce efecte dăunătoare, care încalcă drepturile cetăţenilor, poate fi revizuit prin procedura REFIT. Acest regulament a fost adoptat tot prin această procedură, care e una şi politică şi birocratică, la care nu se poaet apela oricum.

    Ar mai rămâne opţiunea internă, în care noi să insistăm pentru prelungirea valabilităţii paşapoartelor temporare, ca să substituim cărţile de identitate, până când am putea reuşi să facem Refitul regulamentului. Mi-e teamă însă ca nu cumva să dispară şi paşapoartele temporare până ne dumirim noi ce şi cum.

    E foarte mare păcat că nu există nicio iniţiativă deocamndată, în afară de această petiţie, sau poate nu am găsit eu. Am vrut să scriu ceva pentru blogul meu dar pur şi simplu nu am găsit nicio opinie exprimată la obiect, nu prea am de la cine să cer sfat. Sper totuşi să apară ceva. Mi-ar plăcea să spuneţi pe scurt cum vedeţi dvs lucrurile, eventual dacă aţi aruncat şi un ochi pe ce am scris anterior, cu itinerarul acestui eşec. Este foarte posibil să fie necesar să angajăm un avocat specializat pentru astfel de demersuri, pentru că sunt peste nivelul mediu de competenţă. Eu unul nu cunosc pe nimeni. Doamne, ajută!

    1. Petitia a avut ca scop si verificarea starii de lucru în randul publicului, cât este de mare aderența la subiect, trebuie sa spunem ca pana acum rezultatul este dezamagitor, comparat cu bravada unora de pe internet care se hranesc cu discursuri anticip de dimineata pana seara.
      Au semnat personalitati cunoscute ale luptei antisistem, oameni de buna credinta, din ce in ce mai putini in societate.
      In continuare, cred ca se impune notificarea autoritatilor cu privire la faptul ca in Romania exista o opozitie civica la actele biometrice, dupa care trebuie sa vedem cum arata proiectul de lege si apoi discutam pe el concret.
      Ideea contestarii Regulamentului la nivel european este de asemenea foarte utila. Marturisesc ca a fost primul meu gand. Chiar daca nu incalca proceduri legislative și tratate, incalca totusi, prin aplicarea sa, drepturi fundamentale ale omului, iar despre aceste incalcari se discuta in Parlamentul European pana nu demult, pe cand parlamentarii englezi aveau un cuvant serios de spus in aceasta privinta.

      1. „cred ca se impune notificarea autoritatilor cu privire la faptul ca in Romania exista o opozitie civica la actele biometrice, dupa care trebuie sa vedem cum arata proiectul de lege”

        Regulamentul european se aplică direct, nu e directivă, nu are nevoie de lege de aplicare. La care proiect de lege vă referiți?
        A fost un proiect de ordonanță pt cartea biometrică de identitate, prin 2014, dar nu știu pe unde a rămas. Cred că tot la minister, la avizare.

        1. „Cu toate acestea, uneori poate fi necesar ca, la nivel naţional, statele membre să adopte unele măsuri pentru crearea cadrului de aplicare a regulamentelor UE, mai ales privind reglementarea unor aspectelor care ţin de ordinea juridică internă (desemnarea de autorităţi competente, impunerea de sancţiuni, etc)” https://www.mae.ro/node/27932
          Presupun ca este si acesta unul dintre cazuri.

          1. Da, nu știam de această direcție de armonizare legislativă din MAE (!?) care emite avize obligatorii (!?) şi coordonează grupuri de lucru inter-ministeriale. Deşi pare că această creare a cadrului de aplicare a regulamentului nu s-ar referi la chestiuni de drept substanţial, cred că eset o pâine foarte bună de mâncat în această direcţie. E o chestie foarte utilă de ştiut. Mulţumesc mult.

          2. Trebuie sa ne legam de toate detaliile. Din pacate, pe mine personal m-a prins foarte prost treaba asta, sunt abia la inceputurile invatarii DUE si PEDO, sunt in anul doi, abia incep sa inteleg si eu detaliile de drept european, de protectie a drepturilor omului.
            E minunat cand ai oameni pregatiti ca dumneavoastra sau altii juristi cu care te poti consulta, dar cel mai bine ar fi sa ai bagajul de cunostinte in capul tau, ajuta mult.
            Oricum, opinia mea este ca lucrurile nu vor decurge asa usor pentru implementarea acestui regulament, am fost la SPCLEP si am discutat cu ei, nu primisera nicio indicatie cu privire la noua legislatie. Nu cred ca au logistica necesara, toate astea ofera timp sa facem ce se mai poate face.

  4. Ar mai putea fi o tactică de gherilă judiciară pe normele de aplicare, de la contestare licitații, atacare dispoziții interne, bugete etc. Nuș ce șanse sunt cu abordarea asta foarte risipitoare de timp și energie, dar trebuie luate în calcul orcum. Ca regulă, eu înclin pt calea legitimă de combatere a legilor nedrepte, respectiv civism: petiții constructive și mers în audiențe. Apelatul maniacal la justiție este și ineficient dar și decredibilizează foarte mult, compartiment la care noi oricum suntem în mare suferință. Aș mai avea o chestie de spus, aceea că deși procedural corect, regulamentul acesta nu a fost adoptat chiar cinstit. Și studiile de impact sunt vădit telefonate, se ignoră și o opoziție de fond care există cam peste tot în Europa, procedirile nu au fost pe atât de publice cum sunt celelalte etc. Cum am anunțat în articolul inițial, votul final nu a fost publicat în programul consiliului. Cei de la Europe Direct mi-au răspuns în dodii când am întrebat de programul de adoptare al regulamentului. Am găsit eur-lexul mult prea târziu, de la Europe Direct am primit doar linkuri spre comunicate de presă, nu la informații acționabile, deși le-am spus că-s minoritate religioasă cu interes direct etc. Nu am primit copii ale documentelor solicitate etc. Ce vreau să spun e că lucrurile nu sunt chiar atât de trasparente și predictibile cum pretind ei și că în spatele procedurilor au o marjă foarte mare să joace incorect. Chestie care devine evidentă de la un punct înainte și destul de agasantă. Nu mă victimizez, spun doar că ar fi o greșeală mare să considerăm că s-a ajuns aici doar pt că nu am participat la procedura europeană. E și un dram de viclenie în toată povestea asta. Iertați-mă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)