Părintele Cosmin Tripon cere sinodului BOR desființarea caterisirii pronunțate de episcopul apostat al Oradiei

Ca urmare a participării la slujba greco-catolică la care a fost pomenit ca „episcopul nostru” de către uniați, părintele Cosmin Tripon a solicitat sinodului Bisericii Ortodoxe Române să demareze procedura de revizuire a caterisirii sfinției sale, pe motiv că episcopul care l-a caterisit pe nedrept a făcut, o dată în plus, proba faptului că este eretic, participând la o rugăciune eretică într-o zi în care trebuia să învețe poporul ortodox despre Nașterea Maicii Domnului, acceptând să fie pomenit ca episcop la „liturghie” alături de papa și de ierarhia greco-catolică, girând cu prezența „sfinții” uniați pe care greco-catolicii i-au pus la închinare în acea zi.
Părintele Cosmin Tripon cere sinodului să anuleze caterisirea, să îl repună în slujire cu dreptul de a nu îl pomeni pe ierarhul eretic, să-l cheme în judecată sinodală pe episcopul Sofronie, care a mai fost judecat o dată pentru împreună-slujire cu greco-catolicii și a fost iertat pentru „regret și pocăință”.
Nemaipomenit la slujbele părintelui Cosmin Tripon din toamna anului 2016, episcopul care a fost iertat de caterisire și l-a caterisit, la rândul său, pe preotul mărturisitor a acceptat cu evlavie să fie pomenit ca ierarh greco-catolic într-un demers care deja a făcut înconjurul lumii ortodoxe și pentru care este firesc să dea explicații întregii Biserici Ortodoxe Române.
Părintele Cosmin Tripon a fost primul dintre cei ce au semnalat public apostazia episcopului bihorean printr-un articol publicat pe siteul nostru.
La începutul anului, părintele a scris un studiu amplu și de înaltă ținută academică, în care a arătat publicului larg luptele grele pe care poporul ortodox bihorean le-a dus contra prozelitismului uniat sprijinit de statul austro-ungar, pe linia cărora se situează și mărturisirea sfinției sale și refuzul de a avea comuniune cu un episcop care are comuniune liturgică directă cu greco-catolicii, într-un dispreț total față de trecutul de rezistență ortodoxă contra ereziei papiste și apostaziei uniate.

 


Preafericirea Voastră,

 

Subsemnatul, preot Cosmin-Florin Tripon, preot coslujitor al Parohiei Beiuș IV, Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, chemat în judecată în mod necanonic de către Consistoriul Eparhial Oradea pentru întreruperea pomenirii la slujbe a numelui episcopului Sofronie Drincec pentru propovăduirea publică a ereziei ecumeniste prin participarea, semnarea și susținerea sinodului ecumenist din Creta din 2016 și pentru comportament ecumenist față de comunitatea greco-catolică din localitate, caterisit necanonic prin Hotărârea nr. 1/2017 a Consistoriului Eparhial Oradea, susținută de Hotărârea nr. 2/.18.05.2017, a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, și de Hotărârea nr. 13323/20.12. 2017 a Consistoriului Superior Bisericesc,

În temeiul art. 166, lit. a) și 168 din RACDIJBOR, formulez cerere de revizuire a caterisirii pronunțate de Consistoriul Eparhial Oradea.

Îmi întemeiez cererea pe faptul că episcopul Sofronie Drincec a făcut de curând, o dată în plus, dovada că a fost la momentul judecării de către Sfântul Sinod al BOR în 2008, al întreruperii pomenirii preasfinției sale de către mine în 2017 și continuă să fie un episcop eretic, care propovăduiește ecumenismul cu capul descoperit, că a apostat de la credința ortodoxă, fiind în comuniune liturgică cu ereticii greco-catolici din Oradea, că a căzut sub anatemă prin recunoașterea minciunomartirilor eretici uniați.

 

În fapt,

 

În ziua de 8 septembrie 2019, de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, episcopul Sofronie Drincec al Episcopiei Ortodoxe Românești a Oradiei nu a participat la Sfânta Liturghie dedicată Nașterii Maicii Domnului la Catedrala Episcopiei din Oradea, în schimb a participat la “slujba” dedicată evenimentului de către cultul greco-catolic din localitate, unde se celebrau 25 de ani de “slujire” “arhierească” a “episcopului” Virgil Bercea, împreună cu care episcopul Sofronie a oficiat slujba Aghiazmei Mari în ianuarie 2008.

La eveniment, ierarhul a stat de la început până la sfârșit, neliturghisind cu papistașii și uniații, însă rugându-se împreună cu ei pe tot parcursul serviciului religios desfășurat acolo.

Mai este episcopul Sofronie al Oradiei ortodox?

La momentul la care în Liturghia ortodoxă se zice ectenia ieșirii cu Cinstitele Daruri, la acest eveniment liturgic, după ce au fost pomenite numele papei Francisc și ale tuturor “arhiereilor” greco-catolici, a fost pomenit și “episcopul nostru, preasfințitul Sofronie”, moment pe care episcopul Sofronie l-a trăit cu evlavie, cu camilafca scoasă și făcând semnul Sfintei Cruci, fără a se scandaliza defel de faptul că numele i-a fost pomenit alături de prelații eretici greco-catolici.

O verificare[1] a siteurilor cultului romano-catolic și greco-catolic ne arată că la ora actuală în “Biserica” Greco-Catolică unită cu Roma nu există niciun „episcop” cu numele Sofronie, ceea ce înlătură orice îndoială asupra faptului că este vorba despre episcopul ortodox al Episcopiei Oradiei, Sofronie Drincec, care a fost asumat ca “episcopul nostru” de către cultul uniat din Oradea.

Episcopul Sofronie Drincec a fost judecat și iertat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 8-9 iulie 2008[2], după ce a fost acuzat de împreună-slujire a Aghiazmei Mari împreună cu pseudoepiscopul greco-catolic Virgil Bercea. Cu acea ocazie, mitropolitul Clujului l-a propus spre caterisire, iar sinodul BOR l-a găsit vinovat, dar, “luându-se act de pocăința sa”, ierarhul a fost iertat, în loc să fie caterisit. Sfântul Sinod a statornicit însă că “nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte”.

Decizia Sfântului Sinod este desigur incompletă, ea fiind împlinită de Sfintele Canoane, care interzic clericilor și mirenilor și simpla participare la slujbele unor culte eretice sub pedeapsa caterisirii și afurisirii.

Numirea episcopului Sofronie Drincec de către o adunare eretică drept “episcopul nostru” nu poate fi întâmplătoare, pentru că rigoarea liturgică nu permite gesturi de curtoazie diplomatică, nici chiar unde este vorba despre o mimare a Liturghiei adevărate de către eretici (codul canonic greco-catolic prevede clar modul pomenirii în aceasta “biserică” și nu are prevăzută pomenirea “de curtoazie” a celor ce nu sunt papistași).

Prin urmare, dacă episcopul Sofronie este numit în înregistrarea slujbei din Catedrala greco-catolică din Oradea “episcopul nostru”, înseamnă că între preasfinția sa și greco-catolici există o relație de comuniune, ceea ce arată o lepădare în taină a episcopului Oradiei de credința ortodoxă și aderare la greco-catolicism.

Prin această acceptare a pomenirii sale la serviciul religios eretic greco-catolic, episcopul Sofronie a depășit interdicția intercomuniunii impusă de decizia Sinodului din 2008, care l-a judecat pentru că a săvârșit aghiazma cu minciunoepiscopul Virgil Bercea, intrând în comuniune directă și totală, în forma ei cea mai oficială – pomenirea la slujbe – cu papa Francisc, cu ierarhia greco-catolică și cu poporul eretic.

În conformitate cu Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene, care este culegerea de canoane ale “Bisericii” Unite cu Roma, în titlul XVIII se spune: “Bisericilor orientale catolice le revine sarcina specială de a promova unitatea între toate Bisericile orientale… prin cunoaşterea reciprocă mai bună, prin colaborarea şi aprecierea fraternă a lucrurilor şi a sufletelor” (can. 903).

În titlul XVII[3] se precizează condițiile intrării necatolicilor în “Biserica” catolică. Astfel, “Credinciosul creştin al vreunei Biserici orientale necatolice va fi primit în Biserica catolică prin simpla profesiune a credinţei catolice, precedată de pregătirea doctrinară şi spirituală pentru condiţia fiecăruia” (can. 897). De remarcat că la acea slujbă s-a profesat Crezul cu Filioque, pe care episcopul Sofronie l-a ascultat cu smerenie ca un ierarh prezent la slujbă, dar care nu slujește.

La rândul său, “Episcopul oricărei Biserici orientale necatolice poate fi primit în Biserica catolică, în afară de Pontiful Roman, şi de către Patriarh, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, sau de către Mitropolitul Bisericii mitropolitane sui iuris, cu consimţământul Consiliului Ierarhilor” (can. 898).

Mai mult, “Clericul oricărei Biserici orientale necatolice, care vine la deplina comuniune cu Biserica catolică, poate să-şi exercite propriul ordin sacru conform normelor stabilite de autoritatea competentă; Episcopul, însă, nu îşi poate exercita valid puterea de conducere decât cu consensul Pontifului Roman, capul Colegiului Episcopilor” (can. 899).

Conform art. 9 din RACDIJBOR, abaterea dogmatică de apostazie este definită ca “renunțarea la credința creștin ortodoxă, cu sau fără trecerea la o confesiune religioasă neortodoxă sau la altă religie, făcută prin mărturisire publică sau privată a celui în cauză, prin viu grai sau în scris”.

Este de datoria Preafericirii Voastre și a celorlalți membri ai Sfântului Sinod al BOR să decideți, în conformitate cu art. 14, lit. 4) al Statutului BOR, dacă se impune trimiterea în judecată pentru săvârșirea abaterii de apostazie a acestui episcop ortodox român pomenit la slujbele greco-catolice, pentru că este evident că episcopul Sofronie și-a încălcat condițiile renunțării la aplicarea pedepsei de care a avut parte în 2008, iar recidiva trebuie să determine revocarea renunțării la aplicarea pedepsei din 2008, aplicarea acelei pedepse și a celei ce decurge din recidivă.

La slujba la care a participat episcopul Sofronie au fost aduse spre “închinare” “moaștele” “episcopilor” “martiri” “beatificați” de către papa Francisc cu prilejul vizitei din mai 2019. Acești “episcopi” au suferit în închisoare pentru că au refuzat să revină în 1945 la Biserica Ortodoxă Română. Participarea episcopului Sofronie la o slujbă în care au fost elogiați aceștia înseamnă o recunoaștere a “sfințeniei” acestora și o cădere sub anatema din pricina nesocotirii canonului 34 Laodiceea care spune că “niciun creștin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos și să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceștia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la aceștia să fie anatema”.

Lupta pentru Ortodoxie în Bihor împotriva papismului și uniației

Gestul episcopului Sofronie produce tulburare în sufletele bihorenilor, deoarece reprezintă un gest de lipsă totală de respect, atât față de istoria de 300 de ani de apărare a Ortodoxiei cu prețul vieții de către credincioșii de aici contra tendințelor uniatiste ale greco-catolicilor, cât și față de lupta acestora din ultimele decenii, când retrocedările de către stat a unor lăcașuri de cult au creat situații de conflict foarte grave între cele două comunități.

 

În drept,

 

Demersul meu este motivat pe temeiul canonului 31 apostolic, al canonului 15 I-II, al canonului 3 al sinodului al III-lea ecumenic, care stipulează la unison că preotul care întrerupe pomenirea unui episcop propovăduitor cu capul descoperit al ereziei nu poate fi sancționat disciplinar, iar dacă este, sancțiunea este nulă de drept.

Canonul 45 Apostolic decretează că “episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii să se afurisească”. Canonistul arhid. Ioan N. Floca interpretează această afurisire ca “suspendare din funcție”[4].

Canonul 64 Apostolic merge mai departe și impune caterisirea și excomunicarea clericului care se roagă cu ereticii, chiar dacă nu concelebrează cu ei.

Canonul 34 Cartagina statuează că atunci când un ortodox recunoaște minciunomartirii ereticilor, cade sub pedeapsa anatemei.

Pentru toate aceste motive, solicit:

  1. Desființarea Hotărârii nr. 1/2017 a Consistoriului Eparhial Oradea, prin care am fost caterisit.
  2. Repunerea mea în slujirea clericală în Parohia Beiuș IV, cu respectarea dreptului de nepomenire a episcopului Sofronie Drincec la slujbe.
  3. Trimiterea episcopului Sofronie Drincec în judecata Sfântului Sinod pentru a fi judecat pentru rugăciune împreună cu ereticii și pentru apostazie de la dreapta credință.

În dovedirea celor spuse, adaug: hotărârea Consistoriului Eparhial Oradea,  înregistrarea slujbei greco-catolice și un studiu[5] referitor la lupta bihorenilor contra uniatismului.

 

Data                                                                                            Preot Cosmin-Florin Tripon

23.09.2019

 

Preafericirii Sale, Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române

 

Note:

[1] https://www.bisericacatolica.ro/episcopi/episcopi-greco-catolici/.

[2] https://apuneinceput.wordpress.com/2008/07/09/decizia-sfantului-sinod-privind-comportamentul-sacramental-si-liturgic-al-clerului-si-credinciosilor-ortodocsi/.

[3] http://www.bru.ro/varia/cceo/?titlu=17.

[4] Arhim. Diac. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 2005, p. 35.

[5] https://www.marturisireaortodoxa.ro/lupta-pentru-ortodoxie-in-bihor-impotriva-papismului-si-uniatiei/. Textul a fost publicat în revista Mărturisirea Ortodoxă, an II, nr. 1, ianuarie-martie 2019, pp. 65-86.


Citiți și:

Presa greacă: Episcopul ortodox român Sofronie participă la liturghia uniată și e pomenit ca „ierarhul nostru”

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

12 comentarii la “Părintele Cosmin Tripon cere sinodului BOR desființarea caterisirii pronunțate de episcopul apostat al Oradiei

  1. „Erezia, acest păcat înfricoşător, care cuprinde în sine hulă asupra Sfântului Duh, cu totul îl înstrăinează
    pe om de Dumnezeu şi, înstrăinându-l de Dumnezeu, îl predă în puterea satanei. Erezia este răzvrătirea şi răscoala creaturii împotriva Creatorului, revolta şi răzvrătirea ființei celei mai mărunte şi mărginite, omul, împotriva Dumnezeului Celui atotdesăvârşit ”.
    Sf. Ignatie Briancianinov

    Sfintitul Parinte Cosmin- Florin Tripon, prin apelul facut de anulare a nedreptei si anticanonicei caterisiri, pune in fata sinodului si a minciuno-episcopului Sofronie, un abuz las si nebarbatesc, care injoseste mitra si carja de arhiereu , dovedind nevolnicia celui care a hotarat-o si a pus-o in aplicare.
    Suntem constienti de nimicnicia noastra in fata Marelui Judecator, dar constiinta duhovnicesca si dragostea fata de Neprihanita Ortodoxie, ne obliga sa cerem alaturi de Sfintia Sa, redarea cinstei cuvenite celui care a avut curajul sa infrunte erezia propovaduita de ierarh, cu capul descoperit , care duce la pierderea mantuirii lui si a celor care ii urmeaza.
    Lepadand Predania Sfintilor Parinti, fostul arhiereu Sofronie, cultiva cu destoinicie de multi ani, neghina in ogorul dreptei credinte, alipindu-se de invataturile pervertite, mincinoase, aducatoare de moarte, lepadand Sfanta Ortodoxie si dand mana cu cei care au in ei spurcatul duh satanic, spre spurcarea dreptslavitoarei noastre credinte. El insusi s-a osandit pe sine si s-a despartit pe sine de viata cea adevarata in Hristos.

    Se pare ca lui Sofronie, fostul Arhiereu, nu ii este frica de Dumnezeu, cum nu le este frica nici presedintelui sinodului BOR si slujbasilor lui cu simbrie, de aceea le amintesc cuvintele Marturisitorului mult-patimitor, Ioan Ianolide, vasul ales al Domnului Hristos, la inaltimea caruia niciunul dintre acestia nu va ajunge vreodata.
    *„ Frica de Dumnezeu este paza libertăţii, iar frica de lume este uşa robiei.
    Frica de lume supune lumii– iar lumea îl degradează pe om –pe când frica de Dumnezeu supune lui Dumnezeu– iar Dumnezeu îl eliberează, îl desăvârşeşte şi-l face pe om stăpân în lume.” [1].
    La Sf. Grigorie Palama găsim următoarea mărturie:
    „ Cei ce țin de Biserica lui Hristos sălăşluiesc în adevăr; dacă oamenii nu trăiesc în adevăr, atunci nici nu țin de Biserica lui Hristos. Şi cu mult mai vârtos dacă aceştia spun minciuni despre ei înşişi, numindu-se şi fiind numiți păstori şi arhipăstori ; căci ne-am învățat că Creştinismul se arată nu prin înfățişarea din afară, ci prin adevărul şi acrivia credinței.”
    Erezia îl desparte pe om de Biserică, iar nu condamnarea sinodală, căci Sinoadele ascultă de Dumnezeu,
    iar nu Dumnezeu de Sinoade: „Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă” (Fapte 15:28).
    Cererea Sfintitului Parinte Cosmin- Florin Tripon va ramane scrisa de Domnul Puterilor in Cartea Sa.
    Sunt convinsa ca sinodul BOR nu va da nici un raspuns, ca fostul episcop Sofronie isi va continua neabatut viata ca arhiereu, fara nici o mustrare de constiinta, dormind linistit, caci se bucura de imunitate absoluta ca si ceilalti slujbasi sinodali, pana la sfarsitul vietii lor vremelnice pe acest pamant ratacitor.
    Cum sa consideram decaderea morala la care s-a ajuns, prin care episcopii care s-au lepadat de credinta, isi continua fara rusine, cu indrazneala ticalosita activitatea, tarand in noroiul ereziei, multimi de oameni credului si naivi, lipsindu-i de mantuire si viata vesnica.
    Limba lor a devenit otravita, otravita le este si mintea!
    Noi ingraditi fiind, ne continuam cu voia Domnului Hristos si spre slava Sa, drumul, urmand sub Harul Mangaietorului, cuvantul in Adevar al Preotilor lui Hristos, semnatari ai rezolutiei de la Botosani si cuvintele Sfintilor Mucenici din inchisori.
    * „ Frica de Dumnezeu ţine duhul treaz, conştiinţa vie, viaţa neprihănită şi lumea în orânduire dumnezeiască,
    iar frica de lume adoarme duhul, dă confuzii de conştiinţă, împătimeşte viaţa şi lumea devine insu­portabilă.
    Cu frică şi cu cutremur să stăm necontenit în faţa lui Dumne­zeu şi vom fi fericiţi pe pământ şi-n veci, fericiţi în noi înşine şi în relaţiile dintre noi, căci conştienţi fiind de nimicnicia noastră, ne trezim în Hristos,
    îndrăznim în Hristos, biruim în Hristos.”

    [1] Şi Sfinţii Părinţi vorbesc de cele două frici: frica de Ziditor, ”începutul înţelepciunii”, care înnobilează pe om şi frica de cele zidite, ”laşă şi nebăr­bătească”, ce înjoseşte sufletul. ”Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va teme decât numai de Stăpânul său. Dar cel ce nu se teme încă de Acesta, se teme şi de umbra sa” (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia, IX, cuv. XX). (N. ed.)

    *Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Ediția a II-a, Editura Bonifaciu, Bacău, 2012, pag. 455

  2. Si de ce ar ridica sinodul BOR caterisirea, nedreapta oricum, din moment ce ei recunosc acest gen de „caterisiri”?
    Parintele Cosmin ar fi trebuit sa ceara ridicarea tuturor caterisirilor nedrepte date pentru intreruperea pomenirii. Probabil ca ar trebui caterisit pe drept fostul preot Ioan Miron si eventual altii asemenea lui.
    Nu doar Sofronie a semnat in Creta, chiar daca se comporta in mod cu totul apostat… Si acte ecumeniste nu doar el a facut.

    1. Parintele Cosmin nu are cauza procesuala sa ceara anularea altor caterisiri. Ceilalti caterisiti pe nedrept trebuie sa o ceara ei insisi.
      Sinodul ar trebui sa revizuiasca aceasta caterisire pentru ca, chiar si dupa normele sale, aplicate necanonic si invalid de drept, parintele Cosmin a fost caterisit pe nedrept de catre un episcop care era vinovat de ceea ce ii reprosa parintele Cosmin, adica, chiar si dupa standardele patriarhiei, este un apostat.
      Valoarea gestului parintelui Cosmin consta in acuzarea publica a episcopului Sofronie ca apostat, ca eretic si recomandarea de trimitere a lui in judecata.

      1. Ar fi trebuit sa ceara anularea tuturor caterisirilor date din cauza pseudo-sinodului din Creta, asa din principiu.
        Pr. Cosmin a intrerupt pomenirea in principal din cauza faptului ca episcopul sau a semnat in Creta, nu din cauza ca pseudo-episcopul Sofronie a avut deraieri in trecut pentru care fusese iertat din oficiciu.
        Sinodul si-a exprimat acordul tacit pentru toate caterisirile date din 2017 incoace. S-a vazut si la recursul facut de parintele Claudiu.
        Canoanele invocate de parintele Cosmin sunt aceleasi pe care le-au invocat toti nepomenitorii, imediat dupa Creta. Ii doare in cot pe pseudo-ierarhii ce compun sinodul BOR de invocarea lor. Ei pretind ca au alt inteles sau sunt perimate.

        La urma urmei, un preot nepomenitor rupe comuniunea si cu toti membrii Sinodului care sunt ecumenisti (la noi, cam toti). Nu?
        Parerea mea este ca ori cere, din principiu, anularea tuturor caterisirilor, dandu-le posibilitate pseudo-episcopilor din sinod sa se reabiliteze oarecum, ori nu cere nici ridicarea caterisirii sale, dar cere condamnarea lui Sofronie ca apostat, chiar si dupa standardele Patriarhiei, cum spuneti.

        1. Sa discutam putin procedural:
          1. Parintele Cosmin putea introduce o actiune in sinodul mitropolitan direct contra episcopului Sofronie, la care Mitropolia ar fi putut invoca faptul ca parintele a fost caterisit si din acest motiv putea respinge cererea sfintiei sale, chiar dacă in realitate caterisirea este nula si inexistenta.
          2. Pentru a putea lua totusi atitudine contra acestei grave apostazii a episcopului avea ca singur recurs procedura canonica a revizuirii caterisirii proprii. Cu aceasta ocazie cerea anularea propriei caterisiri pentru motivul ca episcopul care l-a caterisit, indiferent de ce motive a avut la momentul caterisirii, era eretic atunci, este si acum. In dovedirea acestei fapte, parintele arata ultima dovada, peremptorie in acest sens, anume apostazia episcopului. Cerand anularea caterisirii pe acest motiv si expunand motivul in fata instantei supreme bisericesti, il acuza si pe episcop de apostazie, punand sinodul in postura de a lua nota de starea episcopului Sofronie si a actiona in consecinta.
          Demersul parintelui nu are nicio legatura directă cu ceilalti preoti nepomenitori, pentru ca procedura nu il poate privi decat pe sfintia sa, iar proba materiala in baza careia utilizeaza aceasta procedura nu se poate aplica celorlalti preoti, deoarece acest ierarh nu a caterisit pe niciunul dintre ceilalti parinti nepomenitori.
          V-am mai spus o data, acest demers nu este unul retoric, pentru ca daca ar fi retoric nici nu ar fi luat in calcul. Este un demers juridic precis, facut de un preot caterisit pe nedrept de catre un episcop eretic, care tocmai a facut din nou dovada ereziei sale, dovada pe care parintele o prezinta instantei in baza procedurii respective.
          Canonul 15 I-II spune clar ca preotul nepomenitor intrerupe pomenirea episcopului sau direct. Sigur, indirect nu ii pomeneste si pe ceilalti, dar de intrerupt pomenirea o face episcopului sau direct.
          Din acest motiv, parintele Cosmin nu poate vorbi în acest demers in numele altor preoti caterisiti. Ceilalti parinti trebuie sa faca demersuri personale, asa este procedura.
          Din toate aceste motive, eu cred ca demersul parintelui ar trebui sustinut pentru ca pana acum este prima luare serioasa de pozitie fata de apostazia episcopului Sofronie.

          1. Inteleg ce spuneti, dar… demersul juridic precis presupune si recunoasterea autoritatii acelui for (Sinodul).
            Daca Sinodul BOR va da un raspuns de genul – <>, ce va face parintele Cosmin? Va accepta acest verdict?
            Eu cred ca nici nu vor raspunde acestei cereri, in nici un fel. Vor ingropa gunoiul sub pres. Bine ar fi sa ma insel.
            Apoi, pr. Cosmin, prin recunoasterea autoritatii canonico-juridice a Sinodului format in mare parte din ecumenisti notorii, submineaza intr-un fel, lupta canonica a celorlalti preoti nepomenitori care si-au acuzat proprii episcopi de ecumenism, caci aceasi episcopi fac parte din Sinodul BOR si sunt in incompatibilitate canonica de a judeca cauze pentru care sunt ei insisi acuzati (dupa mintea mea, daca un episcop nu-si poate judeca cauza sa, rezulta ca nici cauza altor episcopi acuzati de acelasi ecumenism n-o pot judeca, pentru ca s-ar favoriza reciproc).
            In sfarsit, nu mai insist.
            Doamne ajuta!

          2. Parintele Cosmin Tripon a făcut un demers canonic prin care a aratat sinodului ca a gresit în momentul in care l-a caterisit. Nu submineaza in niciun fel lupta nimanui, ci pune acest sinod in situatia de a recunoaste ca a gresit. Va rog nu interpretati lucrurile gresit.
            Demersul sfintiei sale nu este cu nimic diferit de demersurile de contestare a caterisirii in sinodul mitropolitan si consistoriul bisericesc. A subminat atunci lupta cuiva? Evident ca nu.
            Sa nu cadem in afirmatii specifice celor care spun ca nu se cuvine sa ne adresam sinodului si asa mai departe. NOI NU RECUNOAȘTEM LEGITIMITATEA CATERISIRII SI A PROCEDURILOR DE CATERISIRE IN CAZUL PARINTILOR NEPOMENITORI, INSA NU CONTESTAM AUTORITATEA IN SINE A ACESTUI SINOD SI DREPTUL LUI LA EXISTENTA IN MASURA IN CARE EPISCOPII CARE IL COMPUN, DESI ECUMENISTI, INCA NU SUNT CONDAMNATI DE UN SINOD ORTODOX SI NU SUNT SCOSI IN AFARA BISERICII. DACA LE RECUNOASTEM CAPACITATEA DE A SLUJI TAINELE PANA LA CATERISIRE NU LE PUTEM NEGA DREPTUL DE A JUDECA, ATUNCI CAND O FAC CORECT, NU CAND O FAC ABUZIV.
            Daca am face acest lucru, am afirma ca pana la condamnarea ierarhilor ca eretici de un sinod ortodox in BOR poate oricine sa faca ce vrea, pentru ca nu mai exista o autoritate care sa le judece preotilor caterisibili de drept faptele. Or, acest lucru nu este acceptabil.
            Noi contestam niste caterisiri ilegale, iar prin astfel de demers nu facem decat sa reamintim sinodului ca a gresit si sa ii dam sansa sa isi repare greseala si chiar sa isi revina din drumul eretic pe care merge.
            Asta inseamna ca parintele Cosmin isi va continua activitatea ca si pana acum, daca sinodul ii va respinge revizuirea, pentru ca nu va fi decat inca o decizie necanonica a acestui sinod, care il va pune in situatia de a accepta ca Biserica Ortodoxa Romana are un ierarh la Oradea care e in acelasi timp membru al sinodului BOR si „episcopul nostru” al greco-catolicilor. Ce va face sinodul in aceasta situatie?
            Va ingropa sub pres?
            Intre timp impotriva episcopului Drincec s-a depus la sinodul din SIbiu cerere de caterisire din partea unor credinciosi. Indiferent ce vor face sinodul mitropolitan si sinodul de la Bucuresti, parintii isi continua lupta, fara ca aceste demersuri sa le-o prejudicieze in vreun fel.

        2. Ce autoritate are un sinod de ecumenisti sa judece cauze de ecumenism?! Eu nu contest autoritatea in sine a acestui Sinod, ci doar autoritatea de a judeca actele ecumeniste ale unor clerici. S-a dovedit ca ei nu dau intelesul corect canoanelor. Nu vor si nu ii intereseaza adevarul dogmatic.
          Mi-am spus doar parerea.

          Diferenta intre demersul parintelui Cosmin si cel al parintelui Claudiu la sinodul mitropolitan, de exemplu, este aceea ca presedintele acelui sinod, in speta patriarhul Daniel, dar si majoritatea episcopilor din sud, nu au caterisit nici un pomenitor (cu exceptia unuia). Desi era greu de crezut, totusi ar fi putut fi pasibili oarecum de nepartinire si de o judecata dreapta. Si asta chiar si in conditiile in care pseudo-episcopul Vincentiu Grifoni, a carui pomenire pr Claudiu a intrerupt-o, face si el parte din sinodul Mitropoliei Munteniei si Dobrogei. Pe cand din Sinodul BOR fac partea toti ecumenistii care ar putea da voturi favorabile ecumenismului.
          Poate gresesc…
          In conceptia ierarhilor ecumenisti si implicit a Sinodului BOR, nepomenitorii reprezinta o categorie exclusa – „caterisiti” sau „schismatici”. Ei nu mai sunt supusi nici unei autoritati a Sinodului national. Nu pentru ca nu ar mai putea gresi, ci pentru a sunt considerati exclusi din Biserica.
          In alt sens, consider ca gresiti cenzurandu-mi comentariul. Se intelegea, cred, destul de bine ca acela era un citat fictiv.
          Nu faceti decat sa alimentati suspiciunile celor ce va acuza de rea credinta si incorectitudine.
          Ma iertati!

          1. Aveti dreptul la o opinie nu trebuie sa va cereti iertare pentru exprimarea ei. Demersul parintelui a fost unul de denuntare a episcopului. Atat poate sa faca parintele. De aceea e un demers personal, nu poate fi altfel, si de aceea se refera si la problema caterisirii.
            In mod normal, acest sinod, asa cum e acum, trebuie sa judece cazul Drincec, care e foarte grav, episcopul Sofronie e devenit papistas, fiind pomenit alaturi de papa ca episcop greco catolic, fiind de fata SI ACCEPTAND SMERIT ACEST LUCRU.
            Nu stiu daca sinodului BOR ii convine sa il lase nesanctionat, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Ar fi primul episcop asumat de greco-catolici, sau, ca sa ma exprim în termenii actualului patriarh, ar fi cel mai bun episcop ortodox pe care il au greco-catolicii. Ar arata lumii ca sunt deja pe calea greco-catolicizarii.
            In plus, daca il sanctioneaza pot manipula acest gest, aratand ca sunt mari ortodocsi, ca le pasa de Biserica etc. Cine ii mai crede…
            Nu va cenzurez comentariile, ci doar le analizez mai greu, din lipsa de timp. Din respect pentru opiniile dumneavoastra, vreau sa le inteleg bine si sa va raspund cum trebuie.
            Cei ce ma acuza de rea-credinta si incorectitudine trebuie sa si probeze acest lucru, deocamdata acuzatiile lor sunt strict dovada urii personale fata de mine.
            Apropo de aceste comentarii, ce opinie aveti, ce credeti ca este mai constructiv, sa punem umarul si sa ii ajutam pe cei de la Oradea sau sa exprimam pareri contrare pe teme lipsite de importanta, care sa ii tulbure pe oameni si sa le sadeasca in suflet indoiala?
            Va felicit ca v-ati adaugat pana la urma demersului de sustinere a acestui demers. Pacat ca altii inca inteleg situatia in cheia sublinierii „relei credinte si a incorectitudinii” lui Mihai-Silviu Chirila

Lasă un răspuns la danielvla Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)