În aceste timpuri apocaliptice, doar o minune divină poate readuce pacea şi unitatea în sânul Bisericii lui Hristos, zguduită din temelii de duşmanii din afară, dar mai ales de cei dinăuntrul ei.
Un miracol ar fi sinodul pan-ortodox, pe care pseudo-patriarhul Bartolomeu îl respinge a priori, iar neparticiparea lui la un atare sinod, chiar dacă acesta va întruni majoritatea ortodocşilor, ar atrage invalidarea lui (după spusele Fanarului) de către conducătorul vremelnic al Patriarhiei Ecumenice.
La ce putem acum nădăjdui, când Păstorii nu mai lucrează Via Domnului şi porcii sălbatici zdrobesc mlădițele ce au roadă bogată în ele, iar acestea cad şi se usucă?
„Şi El a zis: „Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec”. Şi am zis: „Până când, Doamne!” Atunci El mi-a răspuns: „Până când cetăţile vor fi pustiite şi vor rămâne fără locuitori, şi casele fără oameni şi pământul pustiu; până când Domnul va izgoni pe oameni şi pustiirea va fi mare în mijlocul acestei ţări. Şi dacă va rămâne încă unul din zece, şi acela va fi hărăzit focului, ca şi terebintul şi stejarul, ale căror trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiţă sfântă”. (Isaia 6, 9-13)
Zidurile Bisericii oriunde în lume sunt acum zguduite de viforul războiului cel dintre noi, iar majoritatea creştinilor asistă neputincioşi, naivi şi nepăsători, şi nu întreabă cu durere la scaunul Spovedaniei, „Părinte Sfinţite, spune-mi rogu-te, nu cumva mă aflu în cumplită înşelare, căci mă doare sufletul pentru fraţii mei de aici şi din depărtări care pătimesc amarnic… iar fără ei nu mă pot mântui!”.
Asistăm la căderea întregii plerome ortodoxe în neştiintă, uitare şi nepăsare, „cei trei uriaşi puternici ai diavolului” (Sfântul Marcu Ascetul). Dintre aceştia trei, neştiinţa premerge tuturor relelor. De aceea, Părinţii o condamnă, considerându-o o lucrare diavolească, prin care suntem orbiţi și îndepărtaţi de Dumnezeu. Sfântul Marcu Ascetul numeşte neştiinţa „iad”, pentru că este la fel de întunecoasă ca şi iadul şi tot în acest sens trebuie înţelese cuvintele Părinţilor despre „ceata patimilor” sau „noaptea patimilor”, care este „întunericul neștiinţei” ce întunecă raţiunea si simţirea.”
Mai marii Bisericii sunt cei care au puterea de a aduce pacea, cel mai scump odor divin, pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire (Fil. 4, 7), care este oferită sufletelor care luptă, drept premiu și dar împărătesc; ea este o caracteristică a copiilor lui Dumnezeu, spunea Gheronda Efrem Filotheitul.
Nu cunoaștem oare cuvintele Sfântului Ioan Scararul că pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea, si atunci nu e normal să sacrifici totul în numele păcii, pentru a deveni copilul Celui Prea Înalt?
Dar nu poţi dobândi pace cu conștiința ta, dacă încalci Sfintele Canoane, Învățăturile Sfinților Parinti, și lași să patrundă în Biserică, ereticii și schismaticii nehirotoniți, nepocăiți.
Întrucât Hristos „este pacea noastră, El care a făcut din cele două (lumi) – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii și desființând vrăjmășia în trupul Său” (Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos), Păstorii trebuie să caute a „urmări calea păcii”, cum zice Sfântul Apostol Pavel, dincolo de orice, și astfel vor urni și pe alții în căutarea ei, vor înlătura ura deșartă și vor înceta de a se mai învrăjbi, știind că pacea e atât de prețioasă, încât pentru aceasta S-a coborât Domnul din cer pe pământ și a răscumpărat pe om; din bogat ce a fost și Stăpân al lumii întregi, nimic nu a găsit vrednic să fie prețuit decât această pace, pentru care Și-a vărsat sângele.
Oare la ce vor da întâietate, dacă nu păcii, sufletele a căror primă grijă și năzuință este să cugete întruna la legea lui Dumnezeu?”
Despre autor
Vă recomandăm și
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Încă un părinte mărturisitor din Episcopia Caransebeș îi cere episcopului să renunțe la erezia ecumenistă
Sfântul Cosma al Etolului: Mândria este prima fiică a diavolului
Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul: Bucuria lui Hristos vă vindecă!
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.