Lupta împotriva ereziei este manifestarea iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele

Conform cu prorocirile Cuviosului Părinte Justin, un regim totalitar, terifiant şi cu precădere antihristic se prevede a fi instaurat şi în România, condusă mereu de-a lungul timpului de minorităţi atee, adepte ale bolşevismului satanic care a invadat acum întreaga lume sub o formă ascunsă neo-marxistă, după sacrificiul talmudic masonic al ultimului Ţar Martir Nicolae al II-lea, Unsul lui Dumnezeu pe pământ.

După distrugerea elitei intelectuale şi bisericeşti din BOR, care a luptat până la ultima picatură de sânge, dându-şi viata pentru credinţa în Hristos, ţară şi neamul strămoşesc, în cumplitele temnițe şi lagăre de concentrare ale regimului bolşevico-iudeo-masonic, s-a declanşat un război total împotriva adevărului, pentru că Adevărul este Hristos. Lumea toată s-a întors dezlănțuită împotriva adevărului, adică împotriva Ortodoxiei, singura deținătoare a acestei comori.

Renunțând la Hristos, asistăm cu durere la prăbuşirea Europei sub migraţia masivă musulmană, la comanda ocultei care urzeşte instaurarea sclavagismului modern al întregii omeniri, plan ascuns, dibaci pregătit şi organizat de zeci de ani, în care au fost atrase forțele politice şi mai marii Bisericii din întreaga lume.

Biserica, ultima citadelă a neamului creştinesc, a fost şi este supusă loviturilor neîncetate a celor care veghează la distrugerea neamurilor creştine.

Cine să mai apere poporul năucit şi atras de duhul lumesc, captivat de noile tehnologii, când mai marii Bisericii sunt cei care promovează panerezia distrugătoare sub pretextul iubirii aproapelui, şi transformă conferințele şi întrunirile în şedințe de propagandă a ecumenismului luciferic?

Cârdășia ecumenistă a ierarhiei și ratarea misiunii BOR de participare la reîncreștinarea Europei neopăgâne

Negarea valorilor autentice creştine, și a recunoaşterii sfințeniei mucenicilor, martirilor, mărturisitorilor din închisorile şi temnițele comuniste, frățietatea fătiş afişată față de ereticul papă, care promovează idolii păgâni şi urâciunile pustiirii, încălcarea Sfintelor Canoane şi a Sfintei Tradiții în văzul lumii, prin înfrățirea cu evreii în sinagogă şi participarea la rugăciuni cu papistaşii sau uniații, surditatea cronică şi disprețul față de frământările şi glasul unei minorități care încearcă să trezească la realitate pleroma amețită ce se îndreaptă spre prăpastia morții iminente duhovniceşti, ținerea voită în întuneric a credincioşilor față de pericolul scindării Ortodoxiei, prin recunoaşterea structurii ereticilor şi a schismaticilor nepocăiți drept Biserică de către conducătorul Fanarului, sunt manifestările apostaziei celor care ar trebui să fie pilde ale Harului divin în BOR.

În aceste vremuri de încercări, nu deznădăjduim la indiferența, înjosirile şi umilințele la care suntem supuşi, nici nu ne întristăm că nu primim răspuns la cererile şi memoriile înaintate Patriarhului şi Înaltilor Ierarhi, cufundați într-o tăcere disprețuitoare şi vinovată totodată, după aprobarea documentelor sinodului tâlhăresc din Creta 2016.

Vremurile actuale dovedesc că ecumenismul are un țel clar și concret: Consolidarea lumii sub păstrarea „creștinismului” de tip „New Age” prin conspirații politice sub influența iudeo-masonică a unei noi ordini mondiale. Scopul său final este de a consolida lumea sub un singur păstor, iar acest păstor nu va fi în niciun caz Domnul nostru Iisus Hristos, ci ademenitorul şi vicleanul antihrist. Scopul ultim, este ca Ortodoxia, singura care deţine adevărul, să dispară. Se urmăreşte, aşadar, ca într-o ultimă fază a acestui plan întunecat şi înfricoşător, să fie substituită închinarea adusă Lui Dumnezeu cu cea adusă satanei.

Ecumenismul în toate manifestările și variațiile sale reprezintă o adevărată captivitate babiloniană dirijată a Patriarhiei ecumenice și a unei bune părți din conducătorii Bisericilor Ortodoxe Locale. Singurul lucru care s-a obținut prin promovarea ecumenismului prin CMB şi alte asemenea organizații dominate de duhul satanicesc este legalizarea ereziilor și schismelor papismului și protestantismului.

Dialogul cu heterodocşii nu este posibil decât atunci când are o bază misionară, apostolică şi are drept scop ajutorul acordat celor care au căzut din adevăr, ca să dobândească Harul Duhului Sfânt şi să se reîntoarcă prin pocăință la Biserica părăsită.

Câți papistaşi de rang înalt s-au întors la Biserică? Câți protestanți sau uniați sau din alte denominațiuni s-au întors la Adevărul Hristos? Nici unul!

Dacă dorim să purtăm un dialog adecvat – fratern, misionar, jertfitor de sine – atunci Înalții Ierarhi ar trebui să încerce să-i ajute pe acești oameni părăsiți, jefuiți cu cruzime malefică de tâlharii nemiloşi, să găsească calea din care s-au rătăcit, nu să-i ademenească la rugăciuni comune sterpe fără niciun folos duhovnicesc, căci ei trebuie să se unească nu cu noi înșine personal, ci cu Biserica Sfinților Părinților noștri, cu Trupul lui Hristos.

Prin rugăciunea impusă de mai marii BOR în cadrul săptămânii de rugăciune pentru „unitatea creştinilor” se lasă o impresie înșelătoare tuturor, că toți sunt creștini și prin urmare nu există diferențe sau contradicții teologice serioase între noi. Câtă abilitate prefăcută, câtă minciună promovată de la cel mare până la cel mai mic slujbaş cu simbrie al Patriarhiei BOR, unii prin directive, alții prin executare cu ascultare.

Câți dintre aceştia au protestat clar şi răspicat, împotriva schimonosirii Adevărului, câți au dat Mărturisirea bineplăcută Atotziditorului nostru? Câți s-au revoltat împotriva documentelor eretice cretane?

Câți au protestat împotriva caterisirii, umilirii fraților lor, Preoții lui Hristos, prin hotărâri mincinoase anticanonice ?

Câți s-au ridicat pentru ieşirea BOR din CMB şi din diversele organisme şi comitete anticreştine?

Câți au protestat acum împotriva documentelor biometrice cu cip? Nici măcar unul!

Spunea vrednicul de pomenire Protoprezbiterul Gheorghe Metallinos că „Acceptarea papei ca vicar al lui Hristos pe pământ a fost o invenție necesară pentru a umple golul care s-a format între Dumnezeu și lume. Ortodoxia sfinților noștri nu a avut niciodată nevoie de om ca intermediar, pentru că există un mijlocitor între Dumnezeu și oameni (1 Tim. 2: 5), care rămâne „până la sfârșitul lumii” (Matei 28:20): Hristos, Mântuitorul lumii (Ioan 4:42). Sfinții nu sunt intermediarii dintre noi și Dumnezeu; ei se roagă pentru noi lui Hristos.”

Împreună uniți, toți cei pe care ne-a învrednicit Dumnezeu să mărturisim, vom sta în fața dușmanului comun, care nu este o persoană, nu sunt patriarhii, episcopii, ci duhul ecumenismului, care otrăvește Ortodoxia și ne distruge unitatea. Cu dragoste, smerenie și înțelegere, așa cum învățăm de la iubiții Sfinți ai Ortodoxiei, nu vom înceta niciodată să criticăm, să mustrăm şi să ne ridicăm împotriva panereziei ecumenimului, care este o boala înfricoşătoare, care se ascunde în spatele vorbelor frumoase (gen “frați”, “iubire”, “împreună”, “dialog”), a organismelor de tot felul şi a lozincilor care cu un aer de seriozitate propovăduiesc o unitate înşelătoare, identificându-se cu forțele răului care stăpânesc întreaga lume.

Lupta împotriva ereziei este o problemă permanentă, prezentă în fața conştiinței fiecăruia dintre noi, prin care cel cu adevărat credincios îşi poate dovedi dragostea, mila și compasiunea pentru întreaga omenire, cu alte cuvinte ea este, fără nicio îndoială, o manifestare a iubirii pentru aproapele.

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

3 comentarii la “Lupta împotriva ereziei este manifestarea iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele

  1. *„Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; despreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie.
    Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui.
    Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele. (…)
    Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.”

    Binecunoscutele cuvinte ale Luceafărului, geniul poeziei româneşti, flacăra nestinsă a iubirii de neam şi ţară(Dulcea Românie întinsă de la de la Nistru pan’la Tisa), sunt în fapt realităţile amare ale veacului nostru. Ne-am abătut de la visul său măreţ, nu am înţeles puterea sa de jertfă mucenicească şi iubirea sa desăvârşită închinată dumnezeirii, şi poporului căruia i-a aparţinut.
    În faţa măreţului său sacrificiu, a dragostei sale pe care am sădit-o cu sfinţenie în adâncul inimilor noastre, noi epigonii vremurilor din urmă, suntem vrednici de ocară.

    Prin înţeleapta Pronie divină care îl îngăduie pe patriarhul, în faţa căruia tac conştiinţele clerului şi ale creştinilor, să fie la cârma BOR, pentru necredinţa noastră, dar „nu îl lasă pe om să se războiască cu sine însuşi”(Sf.Ioan Hrisostom), am înţeles că nu putem nădăjdui să dobândim pacea sufletului decât prin mari strâmtorări.
    El este cel pentru care sunt gata să meargă în iad preoţii şi stareţii trăgând după ei turmele de credincioşi, până în abisul întunecat, lipsiţi fiind de nădejdea mântuirii.
    El este cel care ne-a dovedit că are cel puțin doi prieteni puternici şi de nădejde în această viață: ereticul papă Francisc şi apostatul patriarh ecumenic Bartolomeu.
    Fratele iubit al Patriarhului BOR, ereticul papă, este cel care i s-a adresat cu acest apelativ în discursul său din Catedrala Mântuirii Neamului, unde cei doi s-au rugat împreună, intonând cântece pascale catolice şi rugăciunea domnească, Tatăl nostru, iar prietenul său de taină este Pseudo Patriarhul Bartolomeu, cel care a apostaziat de la Ortodoxie, sfâşiind Cămaşa Mântuitorului Hristos.

    Dintre cele trei feluri de prietenie pe care le numeşte Aristotel – prietenia pentru avantaje, cea din plăcere şi „A treia, unde oamenii își doresc binele pentru prietenul însuși, (n.m.doar aceasta din urmă)este prietenia între oameni cu noblețe spirituală, având afinități bazate pe virtuți.
    Prietenia pe baza virtuții este durabilă și este exemplară“. Să-i doreşti binele celui de lânga tine înseamnă, sa-i acorzi încredere, apreciere, să te jertfești pentru el, să-l ajuti, lâsându-te pe tine mai prejos şi să-i fii devotat, mustrându-l cu durere, întinzându-i mâna cu dragoste, când a alunecat pe căi gresite.
    În „Etica nicomahică”, prietenia este considerată de marele gânditor grec una dintre cele mai înalte virtuți ale omului și o condiție indispensabilă a atingerii fericirii. „Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri” spunea filozoful, care era de părere că esența acestui sentiment este legătura care se stabilește între persoane cu aceleași principii de viață. „Oamenii virtuoși au cea mai durabilă prietenie căci se corectează reciproc, se înalță moral urmând mereu frumosul moral, se modelează între ei, luând trăsături unii de la ceilalți pentru a se desăvârși .”

    În acest veac al depărtarii de Adevăr, căci trăim zilele din urmă profeţite de sfinţii Părinţi şi marii duhovnici ai neamului, Patriarhul BOR nu mai recunoaşte cine îi este adevărat prieten şi îl confundă cu cel care tăgăduieşte adevărata credinţă, cu cel viclean şi prefăcut, care cu vorbe mieroase, îl zmulge din braţele părinteşti ale Celui care l-a zidit, uitând se pare, sfatul Apostolului:
    „Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.” (II Timotei 3, 1-6)
    „,Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6, 31), este legea nepieritoare a dragostei sădită de Hristos Domnul, în inimile noastre şi care doar în creştinism se împlineşte, este iubirea desăvarşită, care îi îmbrăţişează chiar şi pe vrăjmaşi. Şi mai ştim că „nu învăţăm decât de la cei pe care îi iubim”.

    Apostazia Patriarhiei Ecumenice se adâncește nestânjenită și cu mult fast în rugăciunile comune cu ereticii, care au încheiat săptămâna ecumenistă pentru înrobirea creștinilor.
    Astfel sâmbătă, 25 ianuarie 2020, ereticul papă Francisc a prezidat rugăciunea Vesperelor la sărbătoarea Convertirii Sfântului Apostol Paul prin care s-a încheiat, Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor, în bazilica romană San Paolo Fuori le Mura.
    În acest context papa Francisc, însoțit de un reprezentant al Patriarhatului ecumenic de Constantinopol, (care reprezintă Bisericile ortodoxe), mitropolitul Gennadios și de unul al Comuniunii Anglicane, reverendul Ian Ernest, reprezentantul personal la Roma al Arhiepiscopului de Canterbury, au coborât la mormântul Sfântului Apostol Pavel unde s-au rugat în tăcere .
    Au fost prezenți printre alții, cardinalul Kurt Koch, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, și mai mulți studenți de la Ecumenical Institute of Bossey, care au venit în vizită la Roma pentru a aprofunda cunoașterea Bisericii catolice, precum și numeroși tineri ortodocși care studiază la Roma cu ajutorul unei burse de studiu primită din partea Comitetului de colaborare culturală cu Bisericile ortodoxe.(vaticannews.va)
    Reamintim că cel care păstorește și îndrumă prin Voia Domnului, creștinii din BOR, din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveția (în perioada 1986-1988 fiind și director adjunct), fiind și profesor asociat la Geneva și Fribourg (Elveția); a condus delegația Bisericii Ortodoxe Române la a VII-a Adunare generală a CMB de la Canberra (1992); Membru al Comitetului Executiv și Central al CMB (Geneva, 1991-1998); Membru al Prezidiului și Comitetului Central al Conferinței Bisericilor Europene (din 1990); Vicepreședinte al celei de-a II-a Adunări Generale a Conferinței Bisericilor Europene (Graz, 1997); este Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din țară și străinătate: precum Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield, Connecticut – S.U.A. (2003) și altele.

    Am făcut această enumerare pentru a se observa că patriarhul repiră, gândește și propovăduiește ecumenismul, idealul căruia i-a închinat întreaga sa viaţă, încă din vremurile tinereţii.
    Ce mai putem aștepta de la dânsul?
    În spatele aparentei frăţietăţi şi aşa-zisei prietenii pe care o afişează dezinvolt patriarhii, se ascunde un lanţ mai puternic, de taină, care îi va ţine uniţi până la moarte.
    „Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: “Cine ne vede? Cine ne știe?” Ce stricăciune!”(Isaia 29;15-16)
    Ce legătură mai poate fi între ei și slujirea în Biserica lui Hristos?
    **”Biserica stă pe iubirea răstignită. Ea stă pe iubirea lui Dumnezeu Care Se dăruie total, dăruire de sine care suferă chiar şi respingere. Această iubire este o formă de a se dărui, retrăgându-se, forma care respectă total libertatea celuilalt. A te dărui, fără să te impui: iată slujirea. A-i ajuta pe oameni, a te ruga pentru oameni, a le salva viaţa, dar fără a le supune libertatea, fără a–i lipsi de libertatea lor: iată responsabilitatea. Fiindcă omul nu poate creşte decât dacă este liber.”
    Panerezia ecumenistă este legătura trainică și durabilă dintre Patriarhul BOR și cei doi papi, a caror prietenie, dorinţe și idealuri le împărtășește și de care nu se va dezice până la sfârșitul veacurilor.
    Cei doi patriarhi, considerati ortodocși de către clerul și pleroma BOR, nu pot fi prietenii noștri, nu avem ce învăța de la ei, astfel încât ne depărtăm de ei, după cuvântul Apostolului și sfintele canoane, căci nu dorim să ne dezicem de dragostea și credinţa în Domnul și Mântuitorul nostru, la a cărui prietenie nădăjduim să ajungem într-o bună zi, chiar cu preţul vieţii de va fi rânduit și mai mult îndrăznim să credem că astfel vom deveni fraţi ai Fiului și copii ai Tatălui Ceresc.
    Așa să ne ajute AtotBunul Dumnezeu pe toți!Amin

    *14 august 1882, Mihai Eminescu, „Timpul”, în „Opere”, Vol. XIII, pp. 168-169
    ** “Mica Dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica” – Părintele Dumitru Stăniloae

  2. În timpul hirotonirii lor, episcopii promit lui Dumnezeu că vor păstra Sfânta noastră Credință nevătămată și o vor apăra de orice atac mișelesc și viclean al dușmanilor ei. Cu toate acestea, acceptând ecumenismul, epicopii trădează jurământul făcut și ar trebui să se ingrozească ei înșiși, căci nu mai ascultă de Hristos sau de tradiția Sfinților Părinți și de canoanele Bisericii. În consecință, niciun cleric sau laic nu mai este obligat să le arate sau să rămână în ascultare, atunci când episcopul Îl trădează pe Cel PreaÎnalt, predicând panerezia în Sfânta Biserică, în dispreț față de sfintele canoane și dogme, față de hotărârile sfintelor sinoade ecumenice.
    Preoții lui Hristos care au încetat pomenirea au făcut-o din două motive: în primul rând, pentru că nu vor să aibă comuniune cu „ pseudo-episcopi”, ei protejând de fapt Biserica de schismă; și în al doilea rând, din dragoste pentru episcopul lor, pe care vor să-l ajute să găsească drumul de întoarcere către Ortodoxie. Prin urmare, ei nu se depărtează de Biserică, ci doar de erezia propovăduită cu zel de cei care au semnat și construiesc edificiul satanic al robiei antihristice pe temeiul documentelor minciuno-sinodului de la Kolymbari 2016.

    Să credem fără nici o îndoială că Duhul Sfânt este Cel care a inspirat cuvintele de netăgăduit ale Sfinților Părinți contemporani care au condamnat cu vehemență ratacirile credintei “de-a stânga” (ecumenismul sau modernismul), cât si pe cele “de-a dreapta” (stilismul, zelotismul hipercorect) , adica schisma facuta pe motiv de calendar, ambele “extreme ”fiind de la draci.
    Este bine să ni le reamintim și să ne întrebăm dacă sunt cunoscute de Patriarhul BOR și de soborul epicopilor. Cu siguranță, la fel cum sunt binecunoscute Conducătorului Fanarului și ereticului papă Francisc.

    Sfântul Paisie Athonitul († 1994)
    „Ecumenismul și UE formează un stat mare și o religie care să se potrivească scopurilor lor. Totul face parte dintr-un plan satanic: Sioniștii pregătesc venirea unui „Mesia” care va guverna pământul ”.
    „Satana are trei tentacule cu care îi prinde pe oameni [în această lume]: Comunismul ateu pentru săraci; Ecumenismul pentru credincioși [creștini]; și Francmasoneria pentru cei bogați ”.
    „Domnul va smeri pe marii dușmani ai ortodoxiei, adică Islamul și Romano- Catolicismul”.
    „Sioniștii, mai întâi, concep mesajele satanice și, apoi, le transmit Vaticanului care le aplică”.
    „Corfu, Kefalonia și Zakynthos sunt trei insule foarte aproape de Italia, iar grecii de acolo ar putea fi ușor influențați și convertiți la romano-catolicism. Acesta este motivul pentru care Domnul a creat un zid de apărare a creștinătății cu ajutorul celor trei sfinți cu Sfinte Moaște Întregi: Sf. Spiridon din Corfu, Sf. Gherasim din Kefalonia și Sfântul Dionisie din Zakynthos ”.

    Sfântul Iustin Popovici († 1979) Profesor de teologie dogmatică, Universitatea din Belgrad
    „Ecumenismul este numele comun al tuturor pseudo-bisericilor din Europa de Vest. În inima sa se află spiritul umanismului european, în timp ce Papismul îi stă în frunte. Toate aceste religii pseudo-creștine, toate pseudo-Bisericile, nu sunt altceva decât un lanț de erezii, una derivând din cealaltă. Numele lor comun este panerezie ”.
    „Nicio altă erezie nu s-a revoltat împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale la fel de complet și total ca Papismul”.
    „Istoria rasei umane a suferit trei căderi mari: cea a lui Adam, a lui Iuda Iscarioteanul și a Papei”.
    „Schisma”, împărțirea Bisericii, este o imposibilitate ontologică. Este imposibil ca Biserica să fie împărțită [deoarece este Trupul lui Hristos]. Prin urmare, „împărțire” înseamnă de fapt desprinderea de Biserică. Gnosticii au fost primii care au căzut departe de Biserică, apoi urmașii lui Arie, apoi ai Monofiziților, ai romano-catolicilor și ai protestanților ”.

    Cât de gravă este apostazia conducătorului Fanarului, numai Dreptul Judecător știe. Dar consecințele acesteia sunt dramatice pentru întreaga Ortodoxie. Pleroma este ținută departe de toate căderile sale de la dreapta credință pentru a nu se trezi din amețeală și a nu ieși in corpore din „ascultare” .
    Unde sunt monahii, acei „străjeri”ai Ortodoxiei din vremurile demult apuse ?
    Cum să pornești la luptă pe calea strâmtă și dreaptă a Mărturisirii, în viforul prigoanei, când ai o chiliuță călduroasă, haine cu fir de argint, biserici împodobite și trai îmbelșugat fără alte probleme? Are grijă „Înaltul”să trimită pe cei mai aprigi ecumeniști la conferințe, specializări în „neagra”străinătate, cu pașaportul biometric la zi, cu tot confortul all inclusive, să transpire puțin la întâlniri, rugăciuni și agape unde vor sta împreună cu ereticii ! Ce chin, ce povară, dar conștiința lor e liniștită căci sunt în ascultare!
    Cât curaj, câta putere și tărie îți trebuie să te nevoiești prin noroi și lapoviță, fără un acoperiș asupra capului, fără mâncare, fără demnități și cinstiri, biblioteci, internet și mijloace de transport, prin pustietăți, mărăcini și scaieți, prin păduri sau munți, în care dai nas în nas ziua în amiaza mare sau în toiul nopții, cu diavolul cel pizmaș cu frânghia în mână.
    Cât despre clerul laic cu guri multe de hrănit, ne plecăm în fața neputințelor lor, căci este extrem de greu să iei decizii în care sunt implicate sanatatea și educația copiilor, de care vei da seama, consimțamântul familliei în general. Domnul să aibă milă și nesfârșită îndurare de noi toți!

    CÂTEVA DIN ACȚIUNILE ECUMENISTE ALE PSEUDOPATRIARHULUI BARTHOLOMEU

    Groenlanda 2007. Patriarhul Bartolomeu se află la bordul unei nave, rugându-se împreună cu lideri din alte religii (cardinali, imami, budiști, hinduși etc.) în fața unui glob de cristal (un idol al zeiței Gaea) privitor la schimbările climatice.

    Geneva, 2008. Patriarhul a participat la sărbătorirea celor 60 de ani de la înființarea instituției Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) și s-a rugat împreună cu pastorii protestanți bărbați și femei pastor.

    New York, 2009. Patriarhul este onorat de Sinagoga evreească, pe care o numește „binecuvântată” și „lăcașul de cult al lui Dumnezeu”, nesocotind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care o numește „locuință a demonilor”.

    Constantinopol, 2011. Patriarhul oferă un Coran în dar muftiilor din Constantinopol.

    Komotini, Grecia, aprilie 2014. Patriarhul Bartolomeu se roagă împreună cu monofiziții din „Biserica” armenească, ignorând complet rezoluțiile celui de-al patrulea Sinod ecumenic care condamnă monofizitismul ca erezie.

    Fanar, Constantinopol, noiembrie 2014. La doxologia în cinstea vizitei Papei, cântăreții i-au urat „mulți ani”, scandând: „Ne rugăm și pentru Preasfințitul Episcop și Papă al Romei, Francisc, și pentru Arhiepiscopul și Patriarhul nostru Bartolomeu, pentru ca Domnul să-i conducă la înfaptuirea a tot lucrul bun. ”

    Assisi, Italia, septembrie 2016. Conducători ai diferitelor religii, inclusiv Patriarhul Bartolomeu, aprind lumânări una după alta la zeul comun al tuturor religiilor. Cu toate acestea, pentru ortodocși, acest „zeu comun” nu poate fi altcineva decât Satana, întrucât se spune în Scripturi că „zeii” altor religii sunt idoli demonici („Să se rușineze toți cei care se închină chipurilor cioplite si se laudă cu idolii lor”, Ps. 96). : 5 NIV).

    Iunie 2017. Patriarhul slujește într-o „biserică” evanghelică din Stuttgart, Germania, în prezența reprezentanților protestanți, care sunt considerați iconoclaștii moderni.

    Referință: https://katanixi.gr/2019/07/17/the-council-of-crete-2016/

Lasă un răspuns la Alex Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)