Gruparea Sava-Staicu recurge la un fals grosolan pentru a-și mări „obștea ortodoxă”

Ieri, siteurile grupării Sava-Staicu au publicat un document fals, pus pe seama a doi părinți monahi, a unei monahii și a unei surori de mănăstire, toți viețuitori ai schitului vrâncean Paltin. Din acel document rezulta că semnatarii se dezic de Proiectul de Rezoluție din ianuarie 2018, de calea corectă a luptei antiecumeniste, că dau „anathemei” pretinsa „erezie a părtășiei la erezie”, și că aderă fără rezervă la deciziile schismatice ale adunărilor de la Roman, Satu Mare și Mestecăniș, din 2018.
În dimineața acestei zile, părinții de la Paltin au publicat pe siteurile ortodoxe o dezmințire, denunțând documentul ca pe un fals și reafirmându-și adeziunea pentru calea corectă a luptei, cuprinsă în Rezoluția de la Botoșani din 2017 și în Proiectul de rezoluție din ianuarie 2018.
Documentul de ieri a fost prezentat de siteurile care susțin grupul Sava ca pe o mare victorie a „acriviei patristice”. Grupul respectiv încearcă, prin astfel de mișcări de imagine, inspirate mai curând din activitatea politică decât din lupta duhovnicească, să lase impresia că este viu și că luptă cu adevărat împotriva ereziei, însă modul în care administrează această „tactică patristică” denotă o luptă îndreptată de ani de zile contra celor ce duc nepomenirea corect patristic.
La începutul acestui an, membrii grupului Sava au dărâmat cetatea ortodoxă antiecumenistă de la Rădeni, după care s-au risipit și au trecut în pretinse „catacombe”, părăsind cu totul lupta contra ereziei și activând, după un plan pus la punct, în comunități discrete în care nu știe nimeni ce se petrece exact. În care, mai precis, nu se petrece nimic.

Siteurile grupării Sava-Staicu au prezentat ieri o „mărturisire de credință” pusă pe seama unor părinți monahi din obștea nepomenitorilor din Schitul Paltin, din Județul Vrancea.

Documentul a fost publicat inițial pe siteul despre al cărui proprietar preotul Staicu spunea că avea pașaport biometric în timp ce organiza o conferință a călugărului grec Sava, proprietar la rândul său al unui pașaport biometric, în care monahul grec afirma că cine are acte biometrice „se leapădă în scris de Hristos”.

Monahul Sava recunoaște că „a avut” pașaport cu cip, afirmă indirect că „s-a lepădat în scris de Hristos”

Textul a fost preluat de către siteul preotului Staicu, care, în stilul caracteristic, adaugă un comentariu personal, din care putem deduce scopul acelui document fals. Interesantă este strategia de „comunicare”, identică cu cea care a prevestit conferința monahului grec cu actele biometrice, în care acesta s-a autodenumit indirect „lepădat în scris de Hristos”: publicarea pe siteul respectiv, apoi preluarea de către preotul Staicu, cu comentarii personale care indică o anumită tensiune față de cel de la care se preiau informațiile.

Pretinsa „mărturisire” a părinților de la Vrancea cuprinde o dezicere de semnătura pusă pe proiectul de rezoluție din ianuarie 2018, o dezicere de „erezia părtășiei la erezie” și o „anatema” aruncată acestei „erezii”. Menționarea nominală a doi dintre luptătorii antiecumeniști arată împotriva cui se îndreaptă demersul celor care au creat această „mărturisire”.

Ca și în cazul preotului Nicolae Zorilă, care și-a prezentat în iulie mărturisirea de despărțire de episcopul eretic și de adeziune la ideile grupului Sava, „mărturisirea” conține o adeziune la acest grup și la adunările schismatice de la Roman, Satu Mare și Mestecăniș.

„Născut pe 4 iulie”… direct în schismă

Comentariile preotului Staicu încep printr-o „corectură” „procedurală”, în care preotul respectiv atrage atenția că anatema nu o poate arunca decât un sinod. Cel care la data de 6 martie 2017 i-a anatemizat personal pe patriarhul Daniel și pe ceilalți membri ai sinodului BOR, numindu-i ca pe cei care au fost deja caterisiți,  îi avertizează, corect, de altfel, pe părinții de la Paltin că anatema nu o poate da decât un sinod.

Cel care în adunările de la Roman, Satu Mare și Mestecăniș a condamnat fără nicio reținere, fără nicio dragoste preoțească și creștinească și fără nicio diferențiere ca eretici întregul popor român, toată preoțimea română, toate Bisericile locale, pe puținii ierarhi antiecumeniști din lume, îi învață pe cei care îl mai ascultă că „se cuvine a face, cu părere de rău și cu lacrimi numai un sinod: anathematizarea celor care până în pânzele albe nu renunță la erezia lor”.

Un detaliu „criminalistic” important: dacă luăm cuvântul „Anathemei” din pretinsa „mărturisire” a părinților vrânceni și cuvintele „anathemei”, „anathema” și „anathemizarea” din nota preotului Staicu, în condițiile în care limba română are formele oficiale „anatema” și „anatemizare”, formele cu „th” fiind folosite în general de cei obișnuiți cu limba și cu mediul teologic grecesc, și le comparăm cu forma românească „anatema”, folosită în documentul holograf autentic de dezicere de pretinsa mărturisire al părinților vrânceni, publicat pe siteurile ortodoxe, ne putem face o idee cam din ce direcție vine documentul fals publicat de preotul Staicu și de prietenul sfinției sale, suficientă pentru a ne întemeia unele suspiciuni, nu îndeajuns însă pentru a acuza pe cineva deschis de ceva.

După ce îi învață pe părinții vrânceni să facă ceea ce nu a făcut personal în urmă cu ceva timp, preotul Staicu face referire la Sinaxa interortodoxă de la Botoșani, lăsându-ne să credem că demersul pus pe seama părinților de la Paltin se vrea un răspuns la acea sinaxă și, mai ales, la Declarația sinaxei, prin care participanții s-au dezis de rătăcirea schismatică în care preotul Staicu a dus o parte din lucrarea de nepomenire.

Cu o argumentare lipsită de substanță, din care ar trebui să rezulte că despărțirea de schismă de la Botoșani II este „o trădare a luptei”, preotul Staicu rămâne în continuare fidel ideii stiliste a vaselor comunicante, fără niciun fel de înțelegere a luptei pe care o duc în condiții grele episcopi precum IPS Longhin din Bănceni sau Onufrie din Kiev (primul este acuzat că îl pomenește pe al doilea, care, în opinia autorului ar fi „eretic”).

Ultima frază a notei preotului Staicu este o… dezicere de mărturisirea preoților vrânceni, arătând că ceea ce au făcut ei nu este o „metodă din panoplia tacticii patristice de înfruntare a ereziilor”. În condițiile în care tot articolul este dedicat acestei ”mărturisiri” și se numește „Trezirea ortodoxă”!!! :))

Ca un adevărat „patriarh” al schismei, preotul Staicu semnează adăugând numelui sfinției sale expresia „și obștea ortodoxă”. Cu adâncă smerenie a trecut de această dată peste titlul de doctor.

Denumirea de „obștea ortodoxă”, în numele căreia pretinde preotul Staicu că vorbește, este definiția de manual a schismei pe care a creat-o pe teritoriul canonic al BOR. „Obștea ortodoxă” este, în viziunea semnatarului, doar gruparea din care face parte și pe care o conduce de la distanță monahul neostilist Sava Lavriotul. Restul Bisericii universale este, pentru aceștia, eretică.  Gândire tipic stilistă.

Pentru informarea credincioșilor care încă mai cred că aceasta este calea „acriviei Sfinților Părinți”, conspectăm istoria, cum ne învață preotul Staicu, și vedem că și întemeietorii grupării stiliste de la începutul secolului XX au pornit de la aceleași premise, că ei sunt „obștea ortodoxă”, în timp ce restul poporului este căzut în erezie. Unde au ajuns ei se îndreaptă grăbită și gruparea condusă de călugărul grec Sava.

Ca și cum această farsă nu ar fi fost de ajuns, preotul Staicu publică pe siteul personal și un mesaj al monahului grec Sava, bucuros nevoie mare că cei patru viețuitori de la Paltin „au recunoscut greșeala pe care au făcut-o” și „greșeala pe care o fac urmându-l pe Chirilă”.

Monahul Sava se bucură de ca și când l-ar fi readus la Ortodoxie pe patriarhul Bartolomeu (pe care, altfel, nu îl deranjează cu nimic de ani buni de când acționează pe teritoriul românesc), nedându-și seama că de fapt nu face decât să arate întregii lumi obsesia luptei contra „lui Chirilă”, iar nu contra ecumenismului, pentru care a întrerupt acum trei ani pomenirea.

În dimineața acestei zile, pe siteul Daniel Vla – Ortodoxie, Țară, Românism a apărut o dezmințire, preluată de pe un alt site, a părinților vrânceni respectivi, în care aceștia denunță ca pe un fals „mărturisirea” de credință pusă pe seama cuvioșiilor lor și anunță că își asumă în continuare proiectul de rezoluție din ianuarie 2018 ca poziția canonică de urmat.

Monahii vrânceni afirmă că acest proiect de rezoluție se plasează în continuarea Sinaxei Naționale de la Botoșani, pe care și-o asumă de asemenea.

După o recitire atentă atât a Proiectului de Rezoluție, cât și a documentelor adunărilor din Roman, Satu Mare și Mestecăniș, cei patru semnatari au decis să accepte Proiectul și, indirect, să respingă deciziile celor trei adunări.

Se nasc firesc câteva întrebări, nu pentru noi, care știm răspunsurile la ele, ci pentru cei care încă mai cred că ceea ce propovăduiesc monahul Sava și preotul Staicu este calea „acriviei patristice”:

1. Dacă acest document a fost un fals asumat de cei ce l-au promovat ca pe o victorie a „obștii ortodoxe”, oare restul a ceea ce spun și fac aceștia nu ar putea să fie un fals? Noi știm că toată „acrivia” la care fac mereu referire este un fals grosolan.

2. Cine în afară de monahul Sava mai participă la „bucuria athonită” față de căderea în schismă a cuiva, în condițiile în care, conform unor spuse auzite de noi prin Grecia, și părintele Evstratie, duhovnicul cuvioșiei sale, s-ar fi dezis între timp de acesta pentru acțiunile pe care le săvârșește în numele sfinției sale, deși în Grecia monahul Sava nu mai reprezintă pe nimeni, toată „lucrarea” cuvioșiei sale fiind transferată în România?

În anul 2017, preotul Staicu și monahul Efrem Ciubotariu au inventat și pus pe seama noastră o pretinsă „erezie a părtășiei la erezie”, bazată pe o înțelegere limitată a conceptului patristic de „părtășie la erezie”, care se referă strict la modul în care poporul ortodox ia contact cu o erezie propovăduită în Biserică.

Sfidând logica bunului-simț și dovezile patristice care vorbesc despre acest concept și ar trebui să îi fi ajutat să îl înțeleagă corect, cei doi au afirmat că am fi susținut vreodată că între Ortodoxie și erezie ar exista o stare intermediară, adică un fel de struțocămilă în care cineva e și eretic, și ortodox în același timp.

Noi nu am afirmat niciodată că între Ortodoxie și erezie mai există în general ceva intermediar, pentru că nu este adevărat. Tot ce am susținut este că în perioada de propovăduire a ereziei lucrurile nu pot fi tranșate așa cum o face monahul Sava, care a împărțit lumea în nepomenitori și eretici, condamnând întreaga Biserică Ortodoxă din lume ca eretică.

Tranșarea situației o face un sinod ecumenic, care condamnă erezia și desparte apele, readucând situația la normalul în care cei ce merg pe calea corectă sunt ortodocși, iar cei ce rămân fideli ereziei sunt eretici și sunt scoși din sânul Bisericii. Acesta este rolul sinodului ecumenic de a menține mereu distincția de netăgăduit între Ortodoxie și erezie.

În perioada tulbure a propovăduirii ereziei însă trebuie avută mare grijă de modul în care cineva se face părtaș la erezie, adică ia contact cu aceasta. Păstrându-se o acrivie dogmatică fără compromis, trebuie aplicată o iconomie pastorală în privința modului în care pot fi ajutați membrii Bisericii să nu cadă în erezia care se propovăduiește la un moment dat.

Acrivia dogmatică este semnul dragostei față de Dumnezeu Cel în Treime slăvit și față de Adevărul Său, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, în timp ce aplicarea ei cu discernământ pastoral este dovada dragostei față de aproapele membru al Bisericii și a înțelegerii cuvintelor Scripturii, care spune că „Dumnezeu voiește ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1Tim. 2,4) și „Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește” (Lc. 15,7).

Discernământul pastoral înseamnă luarea în calcul a tuturor situațiilor particulare, cu grijă pentru a nu oferi cuiva justificare pentru a nu face ceea ce trebuie făcut în fața pericolului ereziei (această nuanță a fost mereu scoasă în evidență de noi, ultima dată în Declarația sinaxei Botoșani II).

Aplicarea unei acrivii oarbe, care nu ține cont de starea fiecăruia, și condamnarea celor incapabili să reacționeze la pericolul eretic în cel mai înalt grad de trezvie este semnul unei gândiri fariseice, pătimașe, strict omenești, care ignoră condițiile actuale de viață ale ortodocșilor, nivelul de secularizare a societății, vechimea și, mai ales, viclenia fără precedent a acestei erezii, căreia îi cad victimă și iluștri teologi, care ar trebui să aibă instrumente de combatere a ei mai performante decât ale credinciosului de astăzi, cu totul diferit față de cel din epoca sfintelor sinoade sub aspectul conștiinței dogmatice ortodoxe.

Condamnarea cu dispreț a aplecării cu dragoste, dar și cu responsabilitatea de a nu greși înaintea lui Dumnezeu în stabilirea granițelor acestei dragoste, față de neputința celuilalt este străină duhului ortodox, deoarece, așa cum bine sesiza preotul Staicu, fără a învăța ceva din cele spuse, Părinții sinoadelor ecumenice recurgeau la tăierea din Trupul Bisericii a ereticilor numai ca măsură profilactică extremă, cu lacrimi și durere, și numai după ce aceia tăiați prin caterisire și anatemizare se dovedeau a fi irecuperabili eretici. Chiar și după scoaterea din Biserică, ușa pocăinței și a revenirii le rămâne în continuare deschisă până la ultima suflare de viață.

Potrivit acestei nevoi de a face diferențe între modurile diferite în care se poziționează poporul credincios față de erezie, se poate spune că cel care ia contact cu erezia, o acceptă și o propovăduiește mai departe capătă o cugetare eretică, devine eretic în cuget, însă nu i se aplică încă acele canoane care vorbesc despre comuniunea cu ereticii condamnați și tăiați de la trupul Bisericii. Față de acesta, episcopii, preoții și credincioșii au libertatea și datoria creștină (nu și obligația canonică) de a se depărta prin nepomenire, fără însă a-l considera lipsit de lucrarea Sfintelor Taine și fără a acuza dispariția harului în Biserică. Cel căzut are posibilitatea de a reveni în Biserică prin lepădarea de cugetarea eretică și prin pocăință.

Există preoți, episcopi sau credincioși care au luat contact cu erezia prin faptul că se află în teritoriul jurisdicțional al unui episcop care propovăduiește erezia, însă o resping în cugetul lor sau nu o înțeleg de niciun fel, continuându-și viața de credincioși ortodocși, chiar dacă deocamdată nu au capacitatea (sau știința că trebuie) de a se despărți de episcop prin nepomenire. Aceia nu pot fi numiți eretici, așa cum a făcut-o adunarea de la Roman, fără ca cei ce îi numesc așa să cadă ei înșiși în schismă.

Canonul Sfântului Atanasie cel Mare despre reprimirea celor ce nu s-au făcut părtași eresului de bunăvoie

Pe cei care nu sunt de acord cu erezia, chiar dacă încă nu au întrerupt pomenirea, trebuie să îi tratăm cu grijă pastorală și cu înțelegere, explicându-le că rămânerea în contact cu ereticii nu este bineplăcută lui Dumnezeu și îi expune la pedeapsa Acestuia care vine față de oricine persistă indiferent în păcat, îndemnându-i să mărturisească deschis contra ereziei, iar când sunt pregătiți, să întrerupă comuniunea prin nepomenire, pentru ca mărturisirea lor să fie deplină.

Pe aceștia din urmă nu i-a condamnat nimeni în sinoadele ecumenice, niciun Părinte al Bisericii nu îi numește la grămadă eretici. Sfântul Teodor Studitul  numește „episcop ortodox” și pe episcopul care de frică își pomenește superiorul ierarhic, dar este contra ereziei, și „preot ortodox” pe acel preot care își pomenește ierarhul de frică, dar are viață ortodoxă.

Sinoadele ecumenice au caterisit propovăduitorii ereziei și pe cei ce au promovat-o, nu întregul popor care nu a întrerupt pomenirea, nici întreaga preoțime. Acestora li s-a statornicit să se depărteze de erezie și de promotorii ei din momentul caterisirii și scoaterii promotorilor acesteia din Biserică.

35 de întrebări teologice despre corecta nepomenire, adresate monahului Sava și adepților „acriviei” cuvioșiei sale

Toată această strategie pastorală a fost pusă în proiectul de rezoluție Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, prin care grupul semnatar al acelui document a încercat oprirea căderii în schismă a celor care urmau a se aduna la Roman în ianuarie 2018. Din păcate, unii dintre preoții nepomenitori s-au mobilizat și, în unele situații, prin prezentarea situației altfel decât era în realitate, au siluit conștiința celor mai puțin pregătiți, vorbind despre o „erezie a părtășiei la erezie”, prin care i-au determinat să respingă în grup proiectul de rezoluție.

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

La câteva zile după aceasta, proiectul a fost semnat de eminentul profesor Theodoros Zisis, publicat în celebra publicație Theodromia, citit în Duminica Ortodoxiei în fața a mii de credincioși greci de către duhovnicul sfântului Paisie Aghioritul, părintele Maximos Karavas. Toată lumea ortodoxă care luptă canonic împotriva ereziei știe că în România lupta se duce pe baza principiilor sănătoase ale acestui proiect, când, ironic, o parte a acestei lupte se duce pe principiile opuse acestuia.

Printr-o manipulare a celor care cred că cu cât ești mai înverșunat cu atât ești mai ortodox, preotul Staicu a convins pe unii dintre nepomenitori să se adauge luptei sale contra „părtășiei la erezie”, de fapt o răfuială personală, după cum se vede din textele la care am făcut referire mai sus.

În timp ce lupta contra ereziei practicată de grupul părinților echilibrați se duce de doi ani în jurul principiilor teologice ale Proiectului de Rezoluție, al Rezoluției de la Botoșani, al Declarației de la Botoșani II, al deciziilor de la Salonic din 2018, grupul alcătuit și condus de monahul Sava Lavriotul are un singur numitor comun: ura viscerală împotriva unei persoane. Cu asemenea scop, lupta acestora e de mult pierdută.

 

Update:


Preotul Staicu a șters de pe site cele două articole prin care își manifesta fericirea pentru lărgirea „obștii ortodoxe” pe care și-a creat-o și „bucuria athonită” a celui care îi este, pare-se, mentor. Materialele au fost șterse după ce am publicat noi articolul pe site. Dovadă stă faptul că la ora publicării noi le-am găsit acolo și le-am folosit, deși scrisoarea părinților era publicată de ore întregi. Nu știm dacă prin gestul său preotul Staicu confirmă indirect ipoteza noastră legată de folosirea cuvântului „anathema/anatema”, dar este clar că articolele au fost o eroare gravă jurnalistică ceea ce a făcut ca, o dată în plus, cei doi să fie vădiți ca înșelători ai celor care încă îi mai cred și urmează. Oare câte dovezi le mai trebuie celor care încă îi mai creditează ca fiind luptători antiecumeniști autentici?

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

  1. Cei patru de la Paltin nu au coloană vertebrală, s-au folosit de numele unui duhovnic pentru a-i manipula cu multă dibăcie, mai bine spus viclenie, pe ucenicii duhovnicului respectiv. În asemenea oameni nu mai poți avea incredere. Dincolo de orice polemică intre cele două opinii, cei patru și-au bătut efectiv joc de noi ca oameni în primul rând, mințind niște suflete care i-au înconjurat cu multă sinceritate. Puteau spune sincer ce poziție au și le era respectată opinia dar au fost extrem de alunecoși. Când i-am întrebat direct ce poziție au, nu și-au asumat un răspuns. Nu fac cinste cinului monahal așa cum vor să pară deoarece minciuna nu este a lui Hristos, tatăl minciunii e altcineva!

    1. De ce spuneti ca si-au batut joc cei patru de oamenii de rand? Pentru ca au luat pozitie fata de aceasta manipulare grosolana pusa la cale de gruparea Sava-Staicu?
      Daca oamenii nu sunt de acord cu ce scrie acolo, de ce sa nu fi spus public aceasta?
      Eu cred ca nu si-au batut joc de nimeni, eu cred ca cineva si-a batut joc de ei si a incercat sa se foloseasca de cuviosiile lor pentru a da impresia ca gruparea Sava-Staicu este in viata, cand ea de fapt este moarta de mult.
      Dumneavoastra pretindeti ca ati vorbit cu parintii si ca „nu si-au asumat niciun raspuns”. Deci, chiar si din afirmatiile dumneavoastra rezulta ca acesti parinti nu si-au asumat pretinsa marturisire de credinta pusa in spatele lor in mod mincinos.
      Pentru a crede o vorba din ceea ce spuneti, va rog sa ne spuneti cine sunteti si la ce duhovnic faceti referire. Altfel tot ce spuneti este pus la indoiala.

  2. Domnule Chirila, daca din dragoste trebuie sa le atragem atentia catolicilor, de exemplu, ca sunt in erezie, atunci cu atat mai mult trebuie sa-i trezim cumva pe fratii nostri de pericolul ce pandeste ortodoxia.
    Dumneavostra spuneti, cu adevarat, ca nu exista stare intermediara intre erezie si ortodoxie.
    Un ortodox – partas la erezie ( cum spuneti dumneavoastra) daca moare, inainte sa se intruneasca sinodul ce ar condamna ecumenismul si implicit ca eretic pe cel partas la erezie pana de curand, cum credeti ca va fi judecat?
    Ca ortodox sau ca eretic?

    1. Daca a crezut in erezia propovaduita va fi judecat ca eretic, daca a ramas ortodox in cuget va fi judecat ca un ortodox care nu a avut curajul sa faca ceea ce trebuia sa faca pentru a-si face marturisirea, dar nu ca un eretic. Pentru ca nu este eretic. Cum sa fii eretic cat timp nu crezi si nu propovaduiesti erezia?
      Partas la erezie nu spun eu, spun Sfintii Parinti, cititi la Sfantul Teodor si vedeti ca spune undeva ca despre partasi la erezie exista consens patristic. Adica toti parintii sunt de acord cu aceasta stare de fapt, adica cu modul in care omul se contamineaza de erezie sau mai bine zis accepta prezenta ereziei, in unele cazuri fara a face nimic din mai multe motive.

      1. aici îmi trebe mie ceva , exact ce caut pt cineva :
        asta cu modul in care se contamineaza cu erezia prin pomenire !
        asta îmi trebe sa stiu de la Sf. Parinti !
        Daca puteri sa ziceti exact citatele sau întâmplarea cu Sf. Parinti unde se demonstrează ca devii sau nu devii eretic prin participarea la slujbe unde se pomenește episcopul eretic sau cum.o fi?( in cazul nostru ai nostrii semnatari de erezii)!
        Deci vin unii si-mi zic ca prin simpla participare la slujbele unde se pomenesc ierarhii nostri devii una cu credinta episcopului pomenit , adica deci una cu credinta ce s-a hotărât sinodal de ai.nostri in oct. 2016 , adica , cică prin simplu fapt ca se pomeneste , tu chiar daca esti ortodox impartasesti credinta episcopului ! si-mi da nush ce citate de la Sf. Parinti si anatema ROCOR care anatemizeaza si pe cei ce sunt in comuniune cu acestia( ecumenistii)!
        Deci zic Sfintii Parinti asa ceva ca prin pomenire si participare la slujba daca episcopul e eretic devi si tu sub osanda lui ?? si daca nu puteti sa aratati de la Sf. Parinti unde zice ca nu se molipseste erezia prin pomenire?
        Si daca puteti explica…cu Sf. Fotie daca a întrerupt sau nu pomenirea papei dupa ce a băgat acela adaosul ! si daca e aceeasi situatie acum cu aceea din vremea Sf. Maxim cand tot asa a întrerupt pomenirea însă făcuse sinodul acela si a anatemizat pe Pir sau care o fi fost ala 🙂
        Si ce efect are anatema ROCOR ?
        Doamne ajuta ! Iertati si multumesc anticipat !

        1. Despre cum te contaminezi cu erezia cititi pe site acel canon al Sfantului Atanasie, in care se spune clar ca se contamineaza cu erezie cel care o accepta si o propovaduieste.
          Este adevarat ca prin pomenire arati ca esti de acord cu credinta impartasita de episcop, dar nu si atunci cand, chiar daca pomenesti, te detasezi clar public de aceasta credinta.
          Cum sa fii de acord cu episcopul, daca tu spui cu propria gura ca nu esti? Il pomenesti pe episcop de frica, din dorinta de a nu crea schisma si tulburare (nemotivata de altfel) pentru ca nu ai ajuns inca la constientizarea necesitatii intreruperii pomenirii, dar nu devii partas la erezia lui atat timp cat tu nu o accepti in sufletul tau si nu esti de acord cu ea.
          Este indicat sa intrerupi pomenirea tocmai pentru a arata public ca te detasezi de astfel de idee.
          Atentie, Sfintii Parinti hotarasc ca devin eretici cei ce au comuniune cu ereticii condamnati, asta e duhul canoanelor. Devin cu cugetare eretica si aceia care accepta si considera corecte ereziile ereticilor necondamnati. Dar cei care nu sunt de acord cu aceste erezii nu pot fi considerati eretici.
          Anatema ROCOR condamna erezia ecumenismului in general, nu condamna nominal episcopii sau credinciosii. Despre cei ce sunt in comuniune cu ereticii condamnati, adica cu papistasii si protestantii si altii vorbeste anatema ROCOR. Aceia cad sub anatema, cum spun si sfintele canoane, cine se roaga cu ereticii are acelasi tratament cu aceia.

          1. da multumesc…insa nu e destula explicatia. Vroiam si ceva citate exacte din Sfintii Parinti treaba asta cu comuniunea cu erezia ! Adica cine zice, care Sfânt zice ca daca sta mireanul la slujba unde se pomenește un episcop eretic necondamnat se afla in erezia propovaduita/ semnata de acel episcop indiferent de cugetarea lui ?
            adica , eu ca un prost neteolog , mirean care am habar cateceva….dar am stat si m-am gândit…cum poate sa fie in erezie omul credincios care mere la Biserica ca si pana acu unde se pomenește episcopu ?
            chiar daca stie ceva de creta, dar nu stie clar…. numa asa ca se impartaseste de la preotul acela deja se afla prin comuniune in erezia cretana ? Asa imi zic multi !
            Ca indiferent ca e condamnat nu e condamnat sinodal episcopul , e eretic si înainte de condamnare si toti din Biserica se afla in erezie. Zice , nu-i judeca ca fiind eretici ca numai un sinod poate judeca, dar zice ca se afla in erezie toti aceia din Biserica !
            Dar niciunul nu-mi da niste citate clare !
            e si controversata duelare aia cu pr. Spiridon care v-a comentat textul acela al dvs. cu partasia la erezie.
            Am observat ca de acolo s-a produs despartirea intre nepomenitori !
            De la treaba neinteleasa cu partasia la erezie expusa de dvs. Acu io, neteologul de unde sa stiu cine are dreptate ?
            io in romani nu mai am încredere…mie imi trebe un ” for” străin sa indrepteze greselile fiecăruia dintre voi….dar mai clar !
            Adica mie nu.mi-e clara nici expunerea dvs. cu partasia la erezie, dar nici comentariile teologice ale pr. Spiridon!
            Niciunul nu ziceti clar din Sfintii Parinti…parca amândoi v-ati format opiniile personale !
            Oricum…dupa mintea mea, n-are cum sa fie toata lumea in partasie la erezie numai ca se impartaseste la preotul pomenitor, indiferent de cum cugeta credinciosul!
            Dar ma tem de propria mea părere sa nu fie gresita !
            Dar si.mie mi se pare prea exagerat ca atatia călugări, monahii, rasofori…in toate man. noastre sa se afle in erezie prin faptul ca preotul slujitor pomeneste pe …Teofan sa zicem…in Moldova.
            mi se pare ….nush…. atâta calugarie sa cada in erezie numa prin pomenire?
            Sihastria, Secu, Sihla, Petru Voda, Paltin, etc….mai astia toti is in erezie?
            Ar lasa pr. Iustin P. obstea sa de atâtea maicute sa fie prada in erezie? sa stea degeaba alea in manastire?
            Dar vreau sa stiu si teologic daca e posibil asa ceva !
            Cum au ajuns ceilalti sa zică despre toti ceilalti ca se afla in erezie…ca asa se dovedeste ca prin pomenire, impartasire, slujbe…accepti credinta episcopului, marturisesti aceeasi credinta cu cel pomenit ca si episcop .
            Da pan la urma de unde asta? Care Sfânt zice asa? Sf. Teodor Studitul? Sf. Maxim?
            Si parintii georgieni in scrisoarea către sinodul Bisericii cand erau in CMB, au întrerupt pomenirea si au zis ca prin faptul ca BOG a intrat in CMB Biserica se afla in erezie.
            Asa au scris. din cate mia zis cineva.
            Asa e?

          2. Iertati-ma, cititi cu atentie ce am scris de trei ani de zile, cititi paginile acestui site. Doar nu va asteptati sa o luam de la zero cu citate din Sfintii Parinti intr-un comment. Vedeti ca pe acest site gasiti mai mult decat suficiente citate si argumentari patristice despre nepomenire pentru a vedea ca nu operam cu pareri personale, ci chiar mergem pe linia Sfintilor Parinti.
            Despre faptul ca cel ce pomeneste pe episcop marturiseste ca este de aceeasi credinta cu el spune Sfantul Ghenadie Scholarios, dar este de la sine inteles ca acest lucru este valabil cand nu ai nicio atitudine si cand chiar crezi ce crede episcopul. Dar atunci cand tu, desi il pomenesti pe episcop, marturisesti complet diferit de erezia aceluia, cum se poate sa se mai spuna ca marturisesti aceeasi credinta cu el.
            Ca sa va fac sa intelegeti mai bine: daca un preot, in conditii normale, este in comuniune cu episcopul, dar predica niste elucubratii, cum a facut Arie, nu e evident ca are alta credinta decat cea a episcopului? Nu l-a caterisit episcopul pe Arie, cand l-a auzit delirandu-si erezia?
            Nu il cateriseste episcopul pe preot, daca acela propovaduieste altceva decat credinta ortodoxa? De aici rezulta clar ca pomenirea episcopului este o marturie a unitatii de marturisire in conditii normale, dar cand episcopul este eretic, iar preotul, desi pomeneste, nu are acelasi cuget cu episcopul si mai are si curaj sa spuna asta, nu se poate pune problema ca se afla preotul in erezie, pentru ca Sfantul Teodor numeste asemenea preot „ortodox”, dar pentru ca nu are curajul marturisirii pana la capat recomanda neparticiparea la slujbele lui, nu pentru ca nu ar mai fi slujbe, ci pentru ca preotul sa simta ca nu face ce trebuie. Asa procedam si noi.
            Scrisoarea BOG mentioneaza corect ca prin admiterea in CMB Biserica a intrat in contact cu erezia, asa cum au facut toate celelalte, dar asta nu inseamna ca cineva din Georgia ar fi considerat ca poporul si clerul sunt eretici, ci doar ca Biserica se afla intr-o comuniune din care trebuie sa iasa, ceea ce au si facut.

          3. Foarte corect ceea ce spune Teologul Mihai-Silviu Chirila. Slava lui Dumnezeu ca mai avem teologi cu discernamant in Romania.

          4. Multumesc pt timpul acordat. Ma iertati ca v-am deranjat un pic cu întrebările si ca v-am facut sa o luam de la zero. Am vrut mai pe scurt sa stiu…pt ca ma obosesc articolele lungi si nu prea le inteleg. Mie mai usor cu cuvinte scurte sa inteleg. Doamne ajuta! Sănătate familiei !

          5. Nu ma supar deloc, promit sa revin cu mai multe detalii, cand am timp, iertati-ma, acum scriu telegrafic, pentru ca ma pregatesc pentru o marire de nota la Drept civil si e foarte foarte foarte mult de invatat. Dupa ce dau examenul voi reveni cu detalii.

  3. Preotul Staicu a șters articolele de pe siteul personal după publicarea articolului nostru pe site. Dovada este faptul că la momentul scrierii articolului noi ne-am putut folosi de opera preotului respectiv, deși scrisoarea părinților fusese publicată pe siteuri de ore bune.
    Gestul preotului de a șterge tot demonstrează că a înțeles că totul a fost o farsă. Adică a acceptat argumentele noastre ca valide și a înțeles că acei părinți chiar au fost folosiți.
    Nu știu dacă gestul poate fi considerat o formă indirectă de recunoaștere a ipotezei noastre „criminaliste” legate de termenul „anathema/anatema” în textele din această discuție, dar este evident că această lucrare a fost una de manipulare a celor care încă mai cred și urmează calea monahului Sava (pe ceilalți nu ne poate manipula oricum).
    Cred că e timpul ca toți să se întrebe: dacă pretinși luptători antiecumeniști recurg la astfel de lucrare de înșelare, oare nu este toată lucrarea lor o înșelare? Și nu mă refer doar la cei doi direct căzuți în plasa propriilor neadevăruri, ci și la toți cei ce îi urmează, pentru că indiferent cine a făcut această lucrare ea are acordul direct sau tacit al tuturor celor care merg pe această linie. Dovada? Nimeni dintre aceștia nu s-a dezis public de această mașinațiune, așa cum o facem noi.
    Dumnezeu le-a dat o lecție și a arătat cui vrea să vadă cum s-a dus și în 2018 lupta nedreaptă împotriva Proiectului de Rezoluție. Cu ce sunt diferiți cei ce folosesc asemenea metode de ecumeniștii care i-au persecutat în trecut?

    1. 1.Va rugam sa spuneti adevarul integral. De fapt acei monahi initial s-au dezis de secta dvs( deci prima scrisoare e adevarata), apoi au revenit si au scris pozitia in care negau dezicerea de secta dvs.( asa ca si a doua e adevarata) Nu mai manipulati oamenii sub masca de persoana obiectiva. Probabil ati aplicat schema Mitropolitului Teofan cu pr. Simeon de la Man Sihastria. Presiuni, amenintari, vorbe invaluite, sofisme, cu care i-ati ametit.
      2. Cei cu botez ortodox care au ramas alaturi de ecumenisti si care ” au ramas cu cuget ortodox” dar ” care nu au avut curajul sa faca ceea ce trebuiau sa faca pentru a-si face marturisirea”, ce motiv au avut sa nu aiba curaj? Nu ne taie nimeni capul, nu suntem aruncati in groapa cu lei, nu suntem torturati daca ne ingradim de erezie. Asa ca esafodajul dvs de argumente care incearca sa justifice atat pe cei care stau in comuniune cu ereticii, cat si pe dvs care va aflati in comuniune cu cei care sunt in comuniune cu ereticii nu sta in picioare

      1. Sabina Aioanei (?),
        Cand faceti astfel de acuzatii, e bine sa le probati. Deocamdata avem urmatoarele fapte:
        1. o scrisoare nesemnata de nimeni, atribuita unor parinti vranceni;
        2. o scrisoare holografa, scrisa de aceiasi parinti, care afirma cu subiect si predicat ca scrisoarea anterioara este un fals.
        3. o retractare in graba a intregii povesti de catre preotul Staicu, care a promovat-o intens si care si-a dat seama ca falsul a fost demascat.
        Fata de aceste fapte obiective mai avem niste baliverne pe care le spuneti dumneavoastra, acuzandu-ma pe mine ca as fi eu de fapt vinovat fata de un eveniment despre care am aflat de pe alte siteuri.
        VA INVIT SA ADUCETI PROBE LA ACUZATIILE PE CARE LE FACETI, PENTRU A NU MAI ADAUGA LA FAPTA PENALA DE FALS SI UZ DE FALS, SAVARSITA DE CEI CE AU PUBLICAT SCRISOAREA RESPECTIVA, SI FAPTA DE DENIGRARE.
        Inteleg ca este un moment dificil pentru cei ce sustineti minciunoacrivia preotului Staicu, dar asta e realitatea. Cineva din acea grupare a savarsit fapta penala de fals si uz de fals pentru a da impresia ca secta respectiva supravietuieste, cand de fapt ea e moarta de multisor. Ceea ce este mai straniu este ca cel ce a publicat acest fals este jurist, daca am inteles bine, adica ar cam trebui sa stie cu ce se mananca fapta pe care au savarsit-o cei care au scris scrisoarea.
        Cat despre a doua tema, vedeti dumneavoastra, nu toti sunt atat de curajosi pe cat sunteti dumneavoastra, acuzand oameni fara nicio proba, cu pretentia deliranta ca faceti marturisire. Acesti oameni vor plati in fata lui Dumnezeu pentru lipsa lor de curaj, dar nu pentru erezie, atat timp cat nu vor imbratisa erezia. Sunt absolut convins ca pana si dumneavoastra puteti intelege ca UN OM NU POATE FI ACUZAT CA ESTE ERETIC PANA CAND NU CREDE, GANDESTE, TRAIESTE, MARTURISESTE PUBLIC EREZIA. Acesta este duhul Bisericii Ortodoxe. Restul este extremism fariseic izvorat din mandrie, asa cum il gasiti in documentele minciunoadunarilor de la Roman, Satu Mare, Mestecanis, pe care incercati dumneavoastra sa le bagati pe gat acelor parinti vranceni.
        In realitate, tot demersul dumneavoastra transpira o ura viscerala fata de toata Biserica Ortodoxa Romana pentru ca nu a reactionat prompt la chemarea dumneavoastra si nu va urmeaza pe dumneavoastra, pe Sava Lavriotul, pe preotul Staicu si pe ceilalti membri ai gruparii dumneavoastra, care, ca de obicei, stau in umbra, fara a-si pata reputatia, lasand oameni ca dumneavoastra sa le poarte luptele.
        Asa ca „esafodajul” meu sta in picioare, pentru ca nu este al meu, este duhul Bisericii Ortodoxe, eu nu ma aflu in comuniune cu nimeni dintre cei ce se afla in comuniune cu ereticii, aceasta este o impresie pe care v-ati format-o dupa ce ati fost intoxicata cu o viziune redusa teologic, care e rodul frustrarilor celor care v-au inculcat-o, nicidecum al cugetarii patristice.
        VAD CA FOLOSITI ACELASI ARGUMENT PE CARE IL FOLOSESC TOTI MEMBRII SECTEI SAVA-STAICU-ANTIM SI CINE MAI E CU EI: MA ACUZATI CA FOLOSESC SOFISME. DE FIECARE DATA CAND NU INTELEGETI CEEA CE EU SCRIU, GATA, FOLOSESC SOFISME. STITI MACAR CE E ACELA UN SOFISM? SUNTETI CAPABILA SA IDENTIFICATI MACAR UN SOFISM IN TOT CE SCRIU EU? VA INVIT SA IMI FACETI DEMONSTRATIA FILOSOFICA A UNUIA DINTRE SOFISMELE MELE. AS FI ONORAT SA STIU CA AM REUSIT MACAR SA FIU UN SOFIST :)))) E O REALIZARE IN VIATA, CREDETI-MA, NU ORICE IDIOT E CAPABIL DE UN SOFISM, INSA ORICARE DINTRE EI E CAPABIL SA NUMEASCA SOFISM CEEA CE NU PRICEPE.
        Ca sa intelegeti putin diferentele: o secta este o grupare oculta, cu invataturi dubioase, cu actiuni tainice, lipsite de rationalitate. Adica cam ce face gruparea dumneavoastra de vreo doi ani de zile.
        Grupul de marturisitori din care fac eu parte actioneaza public contra ereziei, lupta cu adevarat contra ei, are o invatatura curata, inspirata din Traditia Bisericii, acceptata ca atare de catre toti luptatorii antiecumenisti din lume. Cu parere de rau va informez ca daca grupul din care faceti parte poate fi numit oricand o secta, grupul de marturisitori ortodocsi din care fac eu parte nu poate fi recunoscut ca atare de nimeni.
        APROPO DE MENTALITATE SECTARA: CE PARERE AVETI, INTALNIRILE SECRETE PE CARE GRUPUL DUMNEAVOASTRA LE-A AVUT IN VARA ACEASTA PRIN NEAMT, POATE SI PRIN ALTE PARTI, VOR FI AVUT VREO CONTRIBUTIE LA ACEASTA LUCRARE RUSINOASA CONTRA PARINTILOR VRANCENI? E GREU DE CREZUT CA CEI CE AU ACTIONAT NU AU AVUT ACCEPTUL CELORLALTI, CE ZICETI? INTREB DOAR, NU ACUZ PE NIMENI.
        In concluzie,
        Daca aveti dovezi ca acei parinti au semnat „marturisirea” aceea de credinta, produceti-le. Mergeti pe siteul care le-a publicat initial, sau la preotul Staicu si aratati-le.
        Daca aveti dovezi ca eu macar ii cunosc pe cei doi monahi Acachie si Serapion personal si ca am exercitat presiuni asupra lor, va rog sa produceti acele dovezi.
        Daca nu, va sfatuiesc respectuos sa va vedeti de treaba. Nu veti reusi sa va impuneti linia sectara cu fals, uz de fals, cu impostura de genul celeia facute de monahul Sava la acea conferinta despre biometrie, cu acuzatii nefondate de genul celor pe care le faceti dumneavoastra aici.

  4. Dupa atata amar de vreme, constatam ca cei care s-au autoproclamat ca fiind singurii ortodocsi adevarati, gruparea acrivist-schismatica Sava-Staicu-prozelitii, dau semne ca ar dori sa fie bagati in seama, facand valuri si bucurandu-se de sosirea nesperata a 4 monahi in sanul micutei lor comunitati de cativa zeci de crestini(50-80, mai mult de 100?) , vietuitori pe taramul romanesc stramosesc(nu pot spune din cadrul BOR, pentru ca sunt deja prin cuget, predici si documente scrise in afara Bisericii).
    „Dacă nu vom mărturisi Adevărul şi Ortodoxia după învăţătura Cuviosului Părinte Iustin Popovici, nu ne mântuim”. Afirmatia apartine Cuviosului Parinte Justin Parvu, si cuprinde tot ceea ce avem nevoie sa stim.
    S-au amagit pe sine atata vreme incat numai pot deosebi adevarul de realitate.
    Continua pueril sa arunce in spatiul virtual, stiri neverificate in prealabil, lucru fara importanta pentru dansii, caci dupa a lor gandire veninoasa si schismatica, suntem cazuti oricum in schisma, suntem ereticii cu care nu au nici o partasie.
    Nu sunt grei de cap, sunt doar manipulati.
    Slabi in credinta, diavolul i-a contaminat cu virusul mandriei, boala grea, care macina sufletul, facandu-l de nerecunoscut pana la moarte.
    Au doar inima invartosata care numai aude glasul constiintei.
    Nu-i mai misca suferinta fratelui, caci numai au iubire de aproapele.
    Tot ce ii misca este ura si dusmania fata de cei care ne ocrotesc, ne sfatuiesc cu intelepciune, in stare de continua trezvie si dreapta cugetare, in aceasta confruntare plina de primejdii, Preotii lui Hristos, semnatari ai Proiectului Botosani 2018, si domnul teolog Mihai Silviu Chirila, spre care au indreptat intotdeauna artileria grea.
    Nu ai iubire de aproapele, te-ai departat de Dumnezeu, iar Duhul Sfant s-a indepartat de tine.
    Nu au gandire roditoare si prin zicerile lor dovedesc ca urasc pe tot omul care nu achieseaza ideile gruparii „revolutionare” din care fac parte, si fac valuri, la ordinul sefului ocazional.
    Nici nu le trece prin cap ca idolii lor ar fi animati de rationamente si interese diferite de cele pe care le afiseaza: dragostea pentru dreptate, nevoia de adevar. Unii si-au dat seama, altii nu… si vor continua sa le poarte lupta din care idolii castiga, iar amatorii pierd… viata, mantuirea si chiar identintatea proprie, scufundandu-se in nisipul miscator al iadului, fara Hristos, inca din aceasta viata.
    ”Ganditi cu capul vostru” a devenit un refren fara nicio insemnatate repetat obsesiv, tocmai de cei care gandesc cu capul altora din instinct de turma.
    Cat de mari sunt efectele acestui razboi subtil al diavolului impotriva constiintei credinciosului ortodox, le vedem si astazi si ne confruntam cu ele mereu.
    Chiar daca suntem inconjurati de semeni care aparent gandesc ca noi, totusi tendintele periculoase de cadere in extrema unei false si paguboase smerenii, a unei gandiri pietiste si a unei false evlavii,
    ii fac sa fie indisponibili adevaratei misiuni, aceea de a lupta cu toata puterea impotriva duhului cumplit al ecumenismului care devoreaza madularele trupului Bisericii lui Hristos.
    Caci zice dumnezeescul Hrisostom:
    „Tu eşti vinovat încă şi prin aceea că numele lui Dumnezeu se huleşte; căci precum prin vederea faptelor celor bune numele lui Dumnezeu se cinsteşte, aşa prin descoperirea păcatelor El se defăima şi se necinsteşte. Pe lângă aceasta, pe omul pe care îl defaimi, prin defăimarea ta l-ai făcut mai fără de ruşine şi totodată mai învrăjmăşit asupra ta.
    […]
    Deci să fugim, iubiţilor, de defăimări, şi să recunoaştem că patima defăimării este o cursă a Satanei şi o groapă plină de răutate şi de pândituri.

    Căci diavolul pentru aceea ne-a împins la acest obicei rău, pentru ca noi să nu ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru, iar ca răspunderea noastră să o facă mai mare.
    Şi defăimarea nu numai pentru aceea este ceva rău, pentru că noi avem să dăm seamă despre fiecare cuvânt, ci şi pentru aceea că defăimarea ne răpeşte orice dezvinovăţire pentru păcatele noastre, făcându-le mai grele şi mai de osândit.

    Cine critică cu amărăciune păcatele altora, acela nu are a aştepta nici o iertare pentru păcatele sale. Căci Dumnezeu ne va judeca nu numai după mărimea păcatelor noastre, ci şi după cum am judecat noi pe alţii. De aceea Hristos a zis: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Mt. 7, 1).
    Aşadar, păcatul nostru în acea lume se va arăta nu numai aşa cum este el în sine, ci, prin judecata noastră cea aspră despre aproapele, el se va face mai grozav şi mai vrednic de osândă. Dimpotrivă, cel domol, cel iubitor de oameni, cel blând micşorează mărimea păcatelor sale.”
    Nu ne mandrim, nu defaimam, ci cu dragoste ii indemnam sa cugete cat mai e lumina, si sa se desprinda din intunericul in care sunt trasi de schisma pregatita cu grija, in laboratoarele intunecate ale ecumenismului prezente peste tot, in BOR, in Ucraina, in Grecia, in Muntele Athos, sau la Constantinopol.
    „Dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră.”
    „Semnul lipsei Harului dumnezeiesc va fi dacă vom lăsa să se infiltreze între noi demonii încrederii de sine iubitoare de conducere, ai complexelor de inferioritate și ai tuturor mișcărilor egoiste care și-au făcut apariția în oamenii cu care ne-am aflat în legătură, care s-au luptat mai înainte pentru credință” devenindu-ne dusmani, prin manifestarile acerbe schismatice, marturiseste cu durere Parintele Nikolaos Manolis.

  5. Monahul Sava a fost dat afara de duhonicul lui, anume Gheron Evstratie cu care locuia impreuna intr o casa din Varibompi de la periferia Atenei. Monahul Sava nu mai are duhovnic.

      1. cred ca ar trece mai curand la islam decat sa accepte viziunea parintelui Matei despre lupta antiecumenista :))
        Intrebarea serioasa ramane totusi: pe cine mai reprezinta monahul Sava dupa ce tot Athosul s-a detasat de cuviosia sa? Daca nu mai reprezinta pe nimeni, cum se face ca un grup insemnat de preoti, ieromonahi, protosingheli urmeaza orbeste un mirean pana la urma, pentru ca monahul Sava este in cele din urma, liturgic vorbind, un simplu mirean?

        1. ei…Doamne fereste gluma cu ” islamu” ..nu cred !
          eu am glumit puțn mai sus pt pr. Matei…dar nu ingrosam gluma!
          Lasati… eu nu-l privesc asa nici monahul Sava ! ii doresc si lui sănătate si mântuire, Dumnezeu sa-l lumineze si Maica Domnului sa-l ajute , de altfel la toti asa va doresc !
          si el in inima lui a vrut si vrea sa lupte pt Hristos pt Ortodoxie…!
          Intentia sa nu e sa distrugă miscarea nepomenitorilor cum ziceti dvs.
          E si el un călugăr ….monah… Ttebe respectat cs monah ! Acu ca o fi fost prea prea acrivist sau prea a țasnit cu mărturisirea e in masura lui Dumnezeu sa judece . Tre sa ne rugam si pt el si pt duhovnicu lui. el a vrut sa facă un bine venind la noi , însă ispitele vin de pretutindeni ! sa dam vina pe diavol mai bine decât pe oameni ! 🙂
          Ma iertati..Doamne ajută

          1. era o figura de stil cu islamul, menita a arata cat de mare este indaratnicia.
            Trebuie respectat ca monah, este respectat ca monah, dar nu putem sa ii acordam o adorare ca a acelora care il considera un adevarat mantuitor. Monahul respectiv trebuie sa isi cunoasca limitele

    1. Din cate am inteles nu mai are nici bani. Se pare ca sponsorul domniei sale, domnul Iorgos Vlamakis si-a epuizat resursele. Sau poate i s-a retras finantarea pentru proiectul european „Distrugerea miscarii antiecumeniste din Romania”. Pacat de domnul Vlamakis, a pariat pe un cal mort. Majoritatea banilor i-a bagat in finantarea schismei din Romania

Dă-i un răspuns lui mihai b Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)