„Starea de fericire” a episcopului Sofronie Drincec – despătimire filocalică sau epicureism plezirist?

Una dintre cele mai interesante afirmații pe care a făcut-o episcopul filocatolic Sofronie Drincec în interviul acordat doamnei Elena Vodă, în emisiunea Profesioniștii, a fost aceea legată de starea de fericire a preasfinției sale.

Interviul poate fi vizionat pe această pagină: http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/teologie/sofronie-drincec.

Episcopul face această referire de mai multe ori în discuție, afirmând că este un om fericit. După ce își asumă faptul că este un gurmand, după ce spune la un moment dat: “Am eu față de om smerit, umilit?”, preasfințitul Sofronie afirmă constant că trăiește o stare de fericire.

În mod normal, această afirmație nu ar trebui să ridice prea multe semne de întrebare. Toți marii duhovnici ai lumii ortodoxe, toți trăitorii autentici ai Ortodoxiei sunt oameni fericiți.

A fi ortodox nu înseamnă a fi încrâncenat, frustrat de interdicțiile pe care viețuirea duhovnicească ți le impune în mod natural. Înseamnă a avea inima ușoară, curată, eliberată de grijile acestei lumi.

Înseamnă mai presus de toate a avea inima și ființa pline de Hristos, după cum spune Sfântul Pavel: “Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în Mine” (Gal. 2,20). Cel care trăiește întru Hristos are inima plină de har și de Duhul Sfânt, iar modul viețuirii sale este cel al pregustării din viața aceasta a fericirii veșnice.

Astfel de om iradiază în lume bunătate, fericire și iubire. Chiar și în cele mai aspre asceze, el rămâne senin, înțelegător, iubitor de Dumnezeu și de aproape, fericit să contemple creația lui Dumnezeu.

Impresia că ortodocșii trebuie să fie mereu posomorâți, deprimați, înspăimântați, frustrați a fost introdusă în lumea ortodoxă de către cei ce au înțeles Ortodoxia într-o manieră fariseică și practică un formalism veterotestamentar care nu are nicio legătură cu religia iubirii, creștinismul.

Mântuitorul ne sfătuiește: “Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii, că ei își smolesc fețele să arate lumii că postesc. Adevărat zic vouă, și-au luat plata lor. Tu însă când postești, unge capul tău și fața ta o spală. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Mt. 6, 16-18). Fățarnicii din evanghelie sunt fariseii, cei de atunci, cei de azi…

Marii sfinți ai Ortodoxiei au fost cu toții niște oameni fericiți. Nu așa cum înțeleg oamenii fericirea, ca o manifestare zgomotoasă a unei trăiri nepăsătoare, ci așa cum o înțelege Evanghelia: “Fericiți cei săraci cu duhul; Fericiți făcătorii de pace…”.

Nu m-a mirat că un episcop ortodox lansează unei lumi descreștinate o invitație la fericire. M-a mirat însă că acest episcop ortodox lansează această chemare.

Imediat ce am auzit aceste cuvinte în gura episcopului Sofronie, prima mea întrebare a fost: “Să fie oare fericirea filocalică despre care vorbește preasfințitul, sau ne invită pur și simplu la o trăire lumească, epicureistă?”.

Trebuie să recunoaștem că linia de demarcație pe care o trasează cuvintele episcopului Sofronie între fericirea ce rezultă din despătimire și trăire în Hristos și cea care este rodul plăcerilor păcătoase este foarte subțire.

O primă constatare ne duce inevitabil cu gândul că toți Sfinții Părinți care au experiat trăirea fericirii veșnice în această viață au făcut-o în cadrul Bisericii Ortodoxe și neapărat în Dreapta Credință.

Și-l poate închipui cineva pe fericitul sfânt Vasile cel Mare mergând la slujbele arienilor și fiind pomenit acolo ca episcop arian? Și-l poate închipui cineva pe Sfântul fericit Nicolae sărutându-se cu Arie și sfințind apa de Bobotează împreună cu el?

Dreapta credință este comuniune cu harul Duhului Sfânt, adică pregustare a fericirii lumii veșnice încă din viața de acum. Fără dreaptă credință nu poate exista această fericire, ci doar o agonie omenească și o înșelătoare părere a trăirii în duhul Bisericii.

Și atunci, cum ar putea fi fericit în sens filocalic un episcop care la câteva luni după ce a fost înscăunat a fost propus spre caterisire pentru împreună slujire cu greco-catolicii, iar peste câțiva ani a fost recunoscut de tot ca unul dintre ei?

Mai este episcopul Sofronie al Oradiei ortodox?

Această îndoială m-a determinat să îl suspectez pe preasfințitul Sofronie de o propovăduire pe față a epicureismului, a filosofiei pleziriste pe care anticii o formulau sub forma dictonului latin Edite, bibite, post mortem nulla voluptas (“Mâncați, beți, după ce murim nu mai există nicio plăcere”).

Sfântul Apostol Pavel leagă această viziune de necredința în Înviere: “Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!” (1 Cor. 15,32).

Această suspiciune mi-a fost întărită de unele dintre relatările din presa bihoreană, care ne prezintă un episcop al Oradiei mai aproape de cel ce a fost pe pragul caterisirii în urmă cu un deceniu decât de sfinții filocalici.

Există o relatare pe un site în care se spune că pe vremea când era detașat în Ungaria preasfințitul Sofronie ar fi folosit un ajutor de la Guvernul României în valoare de 100.000 de euro, destinat comunității românilor de acolo, pentru a-și cumpăra o limuzină de lux. Textul se cheamă chiar așa: “Cum s-a înfruntat din cele lumești episcopul Sofronie pe când era «detașat» în Ungaria”[1].

Autorul acestei anchete, publicată la vremea respectivă în Curierul național, pretinde că a fost afurisit de către episcopia din Gyula și i s-a interzis să discute cu preoții de acolo despre acest caz.

În presa bihoreană circulă informații îngrijorătoare despre afaceri care s-ar derula în această episcopie sub patronajul episcopului Sofronie.

Într-un articol găsim următoarea informație: “Vestea că episcopul ortodox al Oradiei, Sofronie Drincec, este cercetat de DNA alături de arhimandritul Mihail Tărău, stareţul Mănăstirii Izbuc, a provocat o adevărată furtună[2].

Articolul din acest ziar, și altele din alte ziare locale, vorbesc despre practica simoniei la scară largă. Se spune că informațiile au fost date DNA chiar de către unii preoți nemulțumiți de faptul că parohiile se vând la niște prețuri exorbitante.

Într-un astfel de articol, episcopul Sofronie este numit, în mod rușinos pentru un episcop ortodox, “mână lungă”[3].

Într-un alt articol de presă se face o constatare înfricoșătoare: “Unul din rolurile fundamentale ale bisericii este să modeleze societatea. În Bihor, însă, Biserica Ortodoxă s-a lăsat ea modelată, preluând defectele societăţii”.[4] Dacă această sentință cumplită a presei bihorene este adevărată, ea ar trebui să stea ca epitaf pe cariera episcopală a episcopului Sofronie Drincec.

Într-un articol din presa națională, episcopul Sofronie este numit, la fel de rușinos pentru un episcop, “șpăgarul cu sutană”[5]. În altul este numit “prea suspectul Sofronie”[6].

Toate aceste articole de presă sunt scandaluri publice pe teme deloc onorante pentru un episcop. Conform canonului 31 apostolic ele sunt suficiente pentru ca un episcop să fie chemat în judecata sinodului mitropolitan care să îi analizeze conduita și să decidă ce e mai bine pentru liniștea acelei eparhii și pentru cinstea Bisericii.

Este adevărat, preoții care îl acuză pe episcopul Sofronie de simonie ar fi trebuit să îl acuze în fața sinodului mitropolitan. Dacă ar fi fost găsit vinovat, ar fi putut fi caterisit.

Însă, după ce acei preoți au văzut că episcopul a fost iertat pentru erezie, poate s-au gândit că simonia ar putea să nu însemne nimic pentru mai-marii Bisericii Ortodoxe.

Așa că s-au adresat instanțelor civile. DNA nu a găsit nimic și a constatat că faptele nici nu s-au produs. Cum ar fi putut găsi bani necuviincioși folosiți și dați într-o instituție în care toate sumele sunt scutite de impozite și pot oricând trece ca donații bisericești fără probleme?

Crede cineva că șpăgile pentru parohii, dacă ele există cu adevărat, se dau cu eticheta “șpagă pentru parohie”, sau “mită”, sau “simonie”? Este mai plauzibil ca, dacă ele există, să se dea ca donații pentru Biserică, și apoi să se distribuie unde trebuie.

Dacă au existat și au fost colectate prin sisteme complexe, DNA nu avea nicio șansă să le găsească. Însă pot foarte bine să nu fi existat, și DNA să fi constatat corect că episcopul Sofronie este nevinovat, împreună cu cei încriminați alături de preasfinția sa.

Situație în care episcopul ar trebui să își curețe reputația în justiție, pentru că e vorba de episcopia pe care o conduce, de scaunul de episcop al Oradiei, pe care au stat mari episcopi și patrioți români, nu doar de onoarea personală.

Nu e rostul nostru să spunem dacă episcopul Sofronie a luat sau nu șpagă. A spus DNA că nu, discuția s-a închis.

În schimb e rostul nostru să constatăm că păstorirea episcopului Sofronie în Bihor este pusă sub auspiciile unor scandaluri ce țin de fapte foarte grave, care toate îi pot atrage caterisirea: legătura anticanonică cu uniații, asupra căreia nu mai încape nicio urmă de îndoială, și diverse acuzații de corupție, care, chiar dacă au fost invalidate de către DNA, este greu de crezut că sunt simple scorneli ale presei bihorene.

În ziua de 14 septembrie 2019 am ajuns în Bihor. La o discuție cu câțiva dintre bihorenii care m-au primit printre ei, am auzit cum vorbeau stupefiați despre un târg gastronomic cu produse tradiționale organizat de către Episcopia Oradiei la Mănăstirea Izbuc. Mâncăruri tradiționale bihorene, “pâine, plăcinte, prăjituri, produse din lapte și brânzeturi, carmangerie și mezeluri traditionale crude și uscate, produse conservate prin uscare, conserve de legume, carne, legume și fructe, miere, sucuri și siropuri naturale”[7].

Târgul se desfășura pe parcursul a două zile, una dintre ele, 14 septembrie, fiind zi de post aspru în Ortodoxie. Se zice că în Ziua Crucii s-au pus mâncăruri de post. Chiar și așa, rostul acelei zile era altul decât târgul gastronomic.

Ce treabă are o mănăstire ortodoxă să organizeze un asemenea târg al gurmanzilor, la care pricesnele bisericești să se amestece cu muzica lumească? “Programul artistic ce completează atmosfera târgului va fi compus din muzică religioasă, asigurată de coruri bisericești și muzică tradițională românească, cântată de membrii ansamblurilor folclorice din Bihor.”[8]

Mi-am adus apoi aminte că episcopul Oradiei se recunoaște un gurmand și am înțeles de ce s-a dat binecuvântare mănăstirii Izbuc să facă așa ceva. Împărtășirea bucuriei de a trăi cu ceilalți (se pare că chiar și atunci când se face cu călcarea în picioare a normelor mănăstirești și cu rigorile unei mari sărbători puse sub semnul austerității) reprezintă conceptul episcopului Sofronie despre fericire.

Sinodul mitropolitan din Sibiu a primit pe 25 septembrie 2019 o plângere din partea unor credincioși ortodocși bihoreni, prin care aceștia îi cer izbăvirea de episcopul Sofronie și aducerea unui episcop ortodox în eparhie.

Credincioși bihoreni cer sinodului Mitropoliei Ardealului caterisirea episcopului Sofronie Drincec pentru apostazie

Motivul invocat de credincioși este preluarea acestui episcop de către uniații din localitate, care l-au pomenit la slujba lor, în zi de Nașterea Maicii Domnului, ca pe un episcop uniat. Credincioșii consideră, pe drept cuvânt, că episcopul lor a apostaziat de la dreapta credință, acceptând, prezent fiind la acea întrunire eretică, să fie pomenit ca eretic și chiar comportându-se de ca și când ar fi fost normal.

Siteul nostru a inițiat o petiție de sprijin în favoarea credincioșilor bihoreni, pe care îi invităm să o semneze pe toți cei interesați ca în Biserica Ortodoxă Română să nu existe compromisuri cu erezia de genul celor făcute de episcopul Oradiei: https://www.petitieonline.com/susinem_demersul_credincioilor_bihoreni_de_trimitere_in_judecat_a_episcopului_sofronie_drincec.

Sinodul mitropolitan nu a dat încă niciun semnal că s-a apucat de lucru. Procedura canonică prevede că “de îndată ce s-a introdus pâra canonică împotriva unui episcop, căpetenia sinodului respectiv va îndeplini procedura de citare, care urmează prevederile prezentului canon, adică poftindu-l la sinod prin episcopi, și nu prin oricine. Numai în cazul în care nu se va prezenta i se va repeta citarea încă de două ori, ca, astfel, după trei poftiri, să se îndeplinească complet procedura de citare evanghelică (Mt. 18,15-17)”[9].

După cum vedem din procedura expusă de canonistul Ioan N. Floca, procedura de citare și întrunire a sinodului trebuie să se facă “de îndată”, nu poate fi amânată sine die, mai ales într-un caz ca acesta, în care faptele sunt de notorietate publică.

Sinodul din Sibiu mai are încă timp să-l cheme pe episcop la judecată. Să ignore cu totul cererea credincioșilor bihoreni nu poate, așa cum nu poate nicio altă instanță din țară, pentru că este ținut de canoane și de legislația țării să respectul dreptul credincioșilor la justiție bisericească.

Biserica este o instituție de utilitate publică, finanțată din banii cetățenilor, așa că trebuie să se supună inclusiv legislației care reglementează timpul de 30 de zile pentru soluționarea petițiilor, riscând în caz contrar obligarea de către justiția laică să respecte această legislație.

Așa că până la urmă, va trebui să dea un răspuns la această plângere. Care va fi vom vedea. Există unii care cred că sinodul mitropolitan sau cel național vor încerca să îl scoată nevinovat pe episcop.

Dacă lucrurile se vor petrece astfel, întrebarea se pune: Ce anume are episcopul Sofronie atât de special încât sinodul ierarhilor ortodocși români să facă zid comun în jurul preasfinției sale?

Patriarhia îl revendică drept „episcopul cel mai poliglot” pe cel pe care uniații îl revendică drept „episcopul nostru”

Siteul Patriarhiei l-a prezentat în urmă cu câtva timp ca pe un mare poliglot. Să fie de ajuns pentru a risca păstrarea în sinodul BOR a unui episcop cu cugetare papistașă, recunoscut de papistași ca unul dintre ai lor?

Merită oare apărarea unui astfel de episcop, care are în eparhia sa o reputație de eretic și de om corupt, chiar dacă acuzele de corupție nu au fost confirmate de autoritățile statului?

Ce i-ar putea determina pe ierarhi să îl apere? Cu siguranță adevărul de credință nu este de partea episcopului Sofronie. Atunci ce? Solidaritatea de “castă”?

Episcopul Sofronie Drincec se întoarce la rădăcinile greco-catolice. Ce va face ierarhia BOR?

Sau poate jurământul acela de tip francmasonic, despre care IPS Serafim al Germaniei ne spune că l-a făcut proaspătul iertat de sinod în 2008, preasfințitul Sofronie, trimis la Beirut la numai două luni de la iertarea sinodală la o conferință a Mișcării Focolarelor, organizație eretică papistașă, ce reunește “episcopi” din toate “Bisericile” creștine alături de cei ortodocși, episcopi ce jură să își dea viața unii pentru alții și să iubească “biserica” celuilalt ca pe a sa proprie? Să fi căzut ierarhia ortodoxă română chiar atât de jos? Vom vedea și vom consemna.

Apostazia episcopului Sofronie, convingere personală sau „experiment” în „laboratoarele ecumenice”?

Episcopul Sofronie ne spune că este un om fericit. O fericire care pare departe de duhul filocalic al Părinților duhovnicești și care, ca orice fericire pământească, ar trebui să fie înșelătoare și trecătoare.

 

Note:

 

[1] https://www.ancheteonline.ro/2016/09/cum-s-a-infruptat-din-cele-lumesti-episcopul-sofronie-drincec-pe-cand-era-detasat-in-ungaria/.

[2] https://m.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6/sofronie-mana-lunga-episcopul-ortodox-al-oradiei-si-a-luat-mercedes-din-banii-alocati-de-guvern-bisericii-129661.html.

[3] Ibidem.

[4] https://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6/clanul-popilor-care-sunt-neamurile-care-isi-impart-influenta-in-episcopia-ortodoxa-113421.html.

[5] https://www.b1.ro/stiri/eveniment/sofronie-drincec-spagarul-cu-sutana-episcopul-ar-fi-spart-300-milioane-de-lei-vechi-dati-de-guvernul-romaniei-comunitatii-romanesti-din-ungaria-pe-un-mercedes-163730.html.

[6] https://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6/prea-suspectul-sofronie-episcopul-a-ajuns-in-vizorul-dna-alaturi-de-staretul-manastirii-izbuc-pentru-impartirea-pe-spagi-a-parohiilor-bihorene-129454.html.

[7] https://bihorstiri.ro/targ-de-produse-traditionale-bio-la-manastirea-izbuc-14-15-septembrie/.

[8] Ibidem.

[9] Arhid. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note și comentarii, Sibiu, 2005, comentariu la canonul 74 apostolic, p. 49.

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

16 comentarii la “„Starea de fericire” a episcopului Sofronie Drincec – despătimire filocalică sau epicureism plezirist?

  1. Vreau sa semnalez si eu un articol ,posibil eretic, pe siteul preotului Staicu ,scris de un episcop rus,Marcu de Serghiev.Acesta vorbeste de doua Biserici:Biserica- organism si Biserica- organizatie(ierarhia).Cred ca este o conceptie din dualismul maniheist.In contrapondere, as propune teza de doctorat a patriarhului Iustin Moisescu-Ierarhia bisericeasca in epoca apostolica.Din articol rezulta ca apostoli au intemeiat o biserica dualista-credinciosi/sfinti si episcopi care persecuta sfintii.Interesant.

    1. Preotul Staicu preia de fapt un concept pe care il au toti adeptii sectei din care face parte: ati vazut ca foarte multi dintre ei vorbesc despre „Biserica oficiala”, adica BOR, si despre un fel de Biserica neoficiala, adica „biserica” lor.
      Articolul respectiv este justificarea perfecta pe care preotul schismatic Staicu o da derapajului lor si faptului ca unii dintre membrii gruparii, cum ar fi parintele Antim, considera ca apartin „Bisericii universale”, „Bisericii sfintilor”, adica nu mai au de-a face cu BOR. Parintele Antim mi-a zis cu o anumita ocazie ca nu mai avem nicio treaba cu „Biserica oficiala”. Acesta a fost unul dintre motivele despartirii noastre, pentru ca eu nu cred in existenta unei „Biserici oficiale”, care implica existenta uneia „neoficiale”.
      Ideea ca Hristos a intemeiat doua Biserici, una oficiala si una „duhovniceasca” este la fel de eretica precum ideea ca exista mai mult de o Biserica, promovata de catre ecumenism.
      ARTICOLUL PROMOVAT DE PREOTUL SCHISMATIC STAICU ARATA CUGETAREA SA PRESBITERIANA, DE CARE IL ACUZA PARINTELE THEODOR ZISIS, PENTRU CA DACA BISERICA ORGANIZATIE E CEA A EPISCOPILOR, IAR CEA „ADEVARATA” E A PREOTILOR SI CREDINCIOSILOR, ATUNCI BISERICA ORTODOXA, IN VIZIUNEA ARTICOLULUI DESPRE CARE VORBITI SI A PREOTULUI STAICU, NU MAI ARE NEVOIE DE EPISCOPI, CARE ORICUM SUNT IN PLUS IN ACEASTA CONSTRUCTIE.
      Din acest motiv monahul Sava afirma senin ca toti episcopii sunt eretici, pentru ei nici nu mai e nevoie de ei. Păzească Dumnezeu de așa înșelare!
      Va rog sa imi dati si mie linkul (îl voi pastra pentru mine, nu il voi publica, nu vreau sa smintesc pe cineva), dar va sfatuiesc sa faceti un screenshot al articolului. Preotul schismatic Staicu are obiceiul de a-și sterge panseurile, cand isi da seama ca este pe aratura.

  2. Era vorba despre faptul că Biserica – potrivit învățăturii ortodoxe – este Organism, adică este Trupul lui Hristos, pe când unii o consideră doar o organizație lumească, în care interesele pământești de orice fel reprezintă esența activității lor, ceea ce nu înseamnă că BOR ar fi afectată cu ceva (eu sunt fiu al BOR și așa voi rămâne, în pofida minciunilor voastre spuse iar și iar, după principiul lui Stalin al transformării minciunii repetate în „adevăr”).

    Predica mea este foarte clară la ce mă refeream, așa că aiurelile dvs arată doar starea de „fericire” pe care o aveți ca ereziarh (și șef de partid politic, în scădere, ca și greutatea corporală), din care nu știu dacă vă mai scoate cineva.

    Interesant este că „mironosița” dvs, Mary of Moldavia, care îmi dă sms zice că nu sunt preot, în viziunea „teologului” aș fi preot schismatic, alții din gruparea voastră eretică spun că sunt pe calea spre schismă…

    Concluzia? Sunteți toți niște „fericiți”, la fel de tare ca „Preafericitul.” (a, uitasem că ați fost apropiați și angajat al lui pe vremea când aspira la „preafericire”)

    1. Părinte Staicu,

      Vă rog să îmi permiteți să vă adresez câteva întrebări, care să îmi lămurească unele neînțelegeri, pe care s-ar putea să le aibă chiar și unii adepții ai dumneavoastră:
      1. Dacă sunteți fiu al BOR, de ce ați condamnat ca eretic tot organismul Bisericii Ortodoxe Române care nu a întrerupt încă pomenirea? De fapt, dacă am judeca BOR după ce ați spus dumneavoastră la Roman, ce a mai rămas din BOR, de vreme ce, potrivit dumneavoastră toți sunt eretici?
      2. Dacă sunteți fiu al BOR cum se face că ați intrat în slujba monahului fanariot Sava Lavriotul, slujindu-i acestuia ambițiile de lider spiritual? Cum se poate ca un român ardelean, fiu al Bisericii noastre, să accepte rolul de tălmaci al unui grec neostilist și să îl însoțească pe acesta în lupta sa contra intereselor Bisericii noastre?
      3. Dacă sunteți fiu al BOR, cum se face că vă aflați alături de monahul Sava implicați într-un plan mai larg al patriarhului ecumenic Bartolomeu de distrugere a autocefaliei Bisericilor Ortodoxe Locale și de supunere a lor Fanarului? Vă dați seama că ceea ce face patriarhul Bartolomeu la nivelul Bisericii Ortodoxe Ruse faceți domnia voastră alături de monahul Sava la nivelul pliromei Bisericii Ortodoxe Române? Patriarhul a creat o schismă, monahul Sava și domnia voastră ați creat alta. Ambele sunt supuse Fanarului, de vreme ce patriarhul Bartolomeu este episcopul eparhiot al monahului Sava.
      4. Dacă sunteți fiu al BOR, cum se face că ați încercat, slavă Domnului nu ați reușit, să distrugeți lupta acelor fii ai BOR care s-au ridicat împotriva ereziei ecumeniste? SUNTEȚI SINGURUL RESPONSABIL PENTRU DEZBINAREA CREATĂ ÎN RÂNDUL NEPOMENITORILOR ROMÂNI, FĂCÂND PRIN ACEASTA JOCUL PATRIARHIEI ROMÂNE, PROBABIL ȘI AL CELEI ECUMENICE.
      5. Dacă sunteți fiu al BOR, cum se face că de doi ani de zile ați scos gruparea pe care o conduce monahul Sava din lupta antiecumenistă, LUPTÂNDU-VĂ DE ATUNCI ÎNCOACE CU NOI, CEI CE AM RĂMAS ÎN ACEASTĂ LUPTĂ? Cum se face că nu vă pasă defel de soarta Bisericii noastre?
      6. Dacă sunteți fiu al BOR, de ce nu sunteți implicat împreună cu toți ceilalți nepomenitori pe care i-ați strâns în jurul monahului Sava, ÎN LUPTA CONTRA APOSTAZIEI EPISCOPULUI BIHOREAN SOFRONIE? Cum se face că niciunul dintre dumneavoastră nu a semnat petiția prin care bihorenii cer caterisirea ereticului Sofronie? Și mai ales, CUM SE FACE CĂ APĂREȚI BRUSC PE SITEUL NOSTRU, EXACT ÎNTR-UN MOMENT ÎN CARE NOI SUNTEM IMPLICAȚI DIRECT ÎN ACEASTĂ LUPTĂ CONTRA EPISCOPULUI APOSTAT DE LA ORADEA, EXACT CUM AȚI FĂCUT-O ȘI ÎN URMĂ CU DOI ANI, CÂND AȚI APĂRUT BRUSC PENTRU A DISTRUGE CEEA CE SE FĂCUSE LA BOTOȘANI? CINE VĂ TRIMITE?
      7. Dacă sunteți fiu al BOR, ce căutați la episcopul schismatic Artemie din Kosovo, pe care îl lăudați la orice pas ca singurul mărturisitor din Ortodoxie? Care este stadiul relației cu acest episcop, care, la ora actuală nici măcar nu mai este membru al Bisericii Ortodoxe?
      8. În ceea ce privește acuzația pe care mi-o aduceți că sunt “ereziarh”, respectuos vă reamintesc că ACEASTA A FOST ARMA DUMNEAVOASTRĂ IDEOLOGICĂ, PRIN CARE AȚI ÎNCERCAT SĂ MĂ ELIMINAȚI DIN LUPTA ANTIECUMENISTĂ, PENTRU A-I FACE LOC MONAHULUI SAVA. Sunt absolut convins că, dacă faceți uz de statutul de doctor în teologie, pe care îl susțineți cu tărie, nu se poate să nu observați că, în realitate, acuzația pe care mi-o faceți este falsă. Ați manipulat lumea să creadă că eu am inventat o stare intermediară între starea de ortodox și cea de eretic. Vă invit să arătați un singur loc în scrierile mele în care eu am afirmat că există ortodocși, eretici și persoane care sunt pe jumătate ortodocși și pe jumătate eretici. În realitate, “EREZIA PĂRTĂȘIEI LA EREZIE” este o invenție a dumneavoastră și a monahului neinstruit teologic Efrem Ciubotaru. Eu am afirmat doar atât, că în acest stadiu al răspândirii ereziei, nu se poate să îi considerăm eretici pe toți cei ce se află într-o anumită jurisdicție canonică condusă de un episcop care a acceptat erezia. Eretici pot fi considerați DOAR ACEIA CARE MĂRTURISESC EREZIA CU CONVINGERE, NU ÎNSĂ ȘI CEI CARE AU DEVENIT PĂRTAȘI LA ACEASTĂ EREZIE, ADICĂ S-AU TREZIT ÎNTR-O JURISDICȚIE CONDUSĂ DE UN ERETIC, DIN ÎNTÂMPLARE, FĂRĂ VOIA ȘI ACORDUL LOR. Această viziune este cea patristică, este susținută canonic de canonul Sfântului Atanasie al Alexandriei, despre care o somitate duhovnicească precum Gheronda Gavriil din Athos spune că este îndreptarul după care trebuie să ne luăm în această luptă. Interviul sigur l-ați audiat pe siteul nostru. Dacă eu sunt “ereziarh” pentru că am introdus distincția între cei ce au căzut în erezie prin acceptarea învățăturilor eretice și propovăduirea lor mai departe și cei ce nu au făcut acest lucru, chiar dacă nici nu au luat atitudine până în acest moment, înseamnă că “ereziarh” este și Sfântul Atanasie, care face exact această distincție, dar și Sfântul Teodor Studitul, care spune că episcopul ORTODOX, care pomenește de frică pe superior, dar nu are conștiință eretică, poate fi frecventat, iar preotul CARE ARE TRĂIRE ALEASĂ, dar îl pomenește de frică pe episcopul eretic poate fi chemat să binecuvânteze masa și să citească psalmi, dar nu trebuie să se ia din mâna sa tainele. Credeți cumva că Sfântul Teodor ne trimetea să ne binecuvântăm masa la eretici și să cântăm psalmi cu ei, sau LE RECUNOȘTEA ORTODOXIA PREOȚILOR CARE POMENESC DE FRICĂ, LE RECUNOȘTEA ȘI TAINELE, DAR NE INVITA SĂ NU ÎI FRECVENTĂM PENTRU CA SĂ LE ARĂTĂM CĂ NU SUNTEM DE ACORD CU CALEA PE CARE MERG? Cum credeți că se pot numi preoții și credincioșii care nu au întrerupt pomenirea dar nici nu sunt de acord cu erezia deschis? Am văzut că la Roman i-ați numit eretici pe toți și ați spus și că tainele sunt influențate de erezia lor, ceea ce în sine e o blasfemie. Cum credeți că se numesc cei care au stat sub eretici, fără a se murdări de erezia lor, cum spune Sfântul Atanasie, dar și fără a rupe legătura cu ei, iar la momentul judecății, canonul Sfântului Atanasie îi lasă să își redobândească rangul clerical în Biserică, prin aceasta recunoscându-se că nu sunt eretici? Cum vă explicați că niciun sinod ecumenic nu a condamnat poporul și clerul inferior pentru faptul că nu a întrerupt pomenirea ereticilor, statornicindu-le că intră sub pedeapsa canonului dacă continuă legăturile cu aceia de la momentul sinodului înainte, nu înapoi?
      9. Dacă veți citi cu atenție tot ce v-am scris până aici și veți da răspunsurile corecte la toate cele 35 de întrebări teologice pe care vi le-am pus dumneavoastră și monahului Sava, https://www.marturisireaortodoxa.ro/35-de-intrebari-teologice-despre-corecta-nepomenire-adresate-monahului-sava-si-adeptilor-acriviei-sale/, care desființează pretinsul rechizitoriu pe care l-ați dictat ieromonahilor Spiridon Roșu și Xenofont Horga împotriva mea la Roman, veți vedea că eu nu sunt niciun fel de ereziarh, în schimb sfinția voastră nu mai sunteți cam demultișor fiu al BOR.
      10. Legat strict de tema pusă în discutie, eu am comentat ceea ce mi-a spus fratele că a ințeles din siteul dumneavoastra. Asa ca daca omul, care stie ceva carte, a inteles asta, predica dumneavoastra nu a fost asa de clara. Oricum, in ciuda afirmatiilor pe care le faceti, ca sunteti fiu al BOR, va comportati exact ca si cand ar exista o Biserica „oficiala” si una „neoficiala”, cea oficiala nemaitrebuind nimanui, cea neoficiala incercand sa o conduceti dumneavoastra cu monahul Sava. Dintre cei ce va mai cred inca multi cred exact acest lucru.
      11. Mary din Moldova este o luptatoare antiecumenista care merita toata cinstea si respectul. Stiti ce sunt acestea? Dispretul fata de domnia sa va arata exact duhul presbiterian pe care vi l-a zugravit parintele Zisis. Doamna Maria Petrariu a facut mai mult decat toata organizatia din care faceti parte pentru lupta asta.

      Mulțumesc pentru atenția cu care citiți Mărturisirea Ortodoxă.

    2. Parinte Staicu, iertati-ma, mai vreau sa spun ceva. Fiti amabil, cand vine din nou pe aici monahul Sava (am vazut ca e promovat ca mare persecutat) intrebati-l va rog CE PERSECUTII A SUFERIT DIN PARTEA PATRIARHIEI ROMANE PENTRU FAPTUL CA SI-A FACUT O GRUPARE PE TERITORIUL CANONIC AL BOR, PE CARE O CONDUCE DESPOTIC? Isi inchipuie cineva pe patriarhul Daniel acceptand asa ceva fara sa ii ceara capul?
      Am vrea sa vedem un document din care patriarhul roman a cerut Fanarului pedepsirea monahului Sava. Pentru ca DACA PATRIARHIA ROMANA NU A LUAT NICIO ATUTIDINE FATA DE ACEASTA SCHISMA, INSEAMNA CA EA ARE ACORDUL PATRIARHULUI ROMAN SI AL FANARULUI, lucru pe care eu il suspectez de mult, dar acum exista posibilitatea sa se si demonstreze.
      Fiti amabil si il rugati sa aduca un document real, pe care sa il putem studia si noi, din care sa rezulte ce persecutii a suferit din partea patriarhului roman pentru ca activeaza pe teritoriul canonic al BOR>
      am vrut sa scriu un articol pe tema asta, dar, cum vedeti, am lucruri mai serioase de facut. fiti amabil si rugati-l domnia voastra asta.
      Multumesc.

    3. Intr-o carte a parintelui Calciu Dumitreasa,acesta spune ca primul care il persecuta pe marturisitor era episcopul.Daca episcopul -persecutor nu avea sorti de izbanda,il dadea pe mana Securitatii.Unde e incadrat episcopul?Am scris aici pentru ca pe siteul dvs.nu permiteti comentarii.Atat,fara interpretari.Si episcopul rus si pr.Calciu se refera la perioada persecutiilor comuniste.

      1. As vrea sa va rog pe toti sa revenim la tema articolului, care ne intereseaza pe noi aici. Parerile preotului Staicu ne intereseaza mai putin, le cunoastem, ne-am exprimat pozitia fata de ele in nenumarate randuri, nu ne mai preocupa, acum ne preocupa ca Biserica Ortodoxa Romana sa se curete cel putin de acest episcop care este papistas cu totul.

  3. Sunt mirat de cele doua comentarii de pana acum. Cum ar putea cineva pretinde ca pr. Ciprian ar crede ca exista Biserica fara ierarhi cand in acel articol e vorba tocmai de un ierarh marturisitor?! De parca nu ati stii profetiile sfintilor despre vremurile de pe urma. In articolul de pe site-ul pr. Ciprian este un exemplu de episcop marturisitor din Biserica Rusiei din catacombe care a luptat in perioada comunista pentru pastrarea dreptei credinte si impotriva serghianismului. Si este evident ca in articol NU este nicidecum vorba de doua Biserici (vreuna a credinciosilor si vreo alta a ierarhilor). Nici nu exista asa ceva. Biserica este una. Este frapant sa citesc asa ceva in comentarii scrise pe acest site numit „Marturisirea Ortodoxa” care se pretinde a promova ingradirea de erezie. In respectivul articol de pe site-ul pr. Ciprian este clar vorba de Biserica ca trup (credinciosi SI ierarhi) al lui Hristos care apara dreapta credinta cu orice pret pe tot parcursul istoriei, si Biserica ca organizatie administrativa (credinciosi SI ierarhi) care nu de putine ori de-a lungul istoriei (insa nu intotdeauna) nu mai dorea sa reprezinte trupul lui Hristos si doar purta numele de Biserica refuzand sa mai apere dreapta credinta. Dar nu e vorba de doua Biserici. Cum puteti spune ca cineva ar pretinde asta? E absurd.

    1. Nu vedeti ca tocmai comentariul dumneavoastra arata ca de fapt e vorba de doua Biserici? Biserica trup si Biserica organizatie? Nu pricepeti ca chiar asta e eroarea? Nu exista o Biserica trup si o Biserica organizatie, nu exista o Biserica care lupta pentru Hristos si alta care nu. EXISTA BISERICA LUI HRISTOS, CARE LUPTA MEREU PENTRU HRISTOS SI EXISTA UNII MEMBRI AI BISERICII, CLERICI SI POPOR, CARE DERAIAZA DE LA ACEASTA LUPTA. DAR EI NU SCHIMBA NATURA BISERICII DIN TRUP IN ORGANIZATIE, PENTRU CA DACA AR FI ASA BISERICA TRUP AR DISPAREA COMPLET SI AR FI INLOCUITA DE CEA ORGANIZATIE.
      De fapt exact aceasta este filosofia preotului Staicu si a monahului Sava. Ei spun ca Biserica Ortodoxa a devenit o organizatie, iar ei sunt singurul trup al lui Hristos, ceea ce e fals.
      Multumesc ca mi-ati confirmat ca ceea ce a spus fratele care mi-a semnalat prima data este adevarat. Parintele Staicu a incercat sa minta ca nu e asa. Dar daca si dumneavoastra ati inteles acelasi lucru, atunci inseamna ca asa e.

  4. Luând pe umeri crucea, strânge-o cu putere Şi du până la sfârşit chinul încercărilor,
    Sfâşierea durerilor şi primeşte cu bucurie Piroanele – întristărilor, ca pe o comoară a slavei.
    Şi aruncat în fiecare zi în lăncile ocărilor Şi lovit cu pietrele tuturor necinstirilor
    Vărsând lacrimi de sânge (Că totul izbuteşte plânsul de fiecare zi)
    Vei fi mucenic.”
    Cuv. 18, Simion Noul Teolog

    „*…numai simpla noastra vietuire, fara sa abdicam de la principiile noastre crestine, este o marturisire si o mucenicie de zi cu zi…..Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugaciunea, smerenia, dragostea, dar si marturisirea. Nu se poate dragoste fara marturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi daca ne temem sa marturisim adevarul, ce jertfa mai avem?
    Sau daca nu ne pasa de aproapele nostru care este in nestiinta si noi nu il informam si il lasam sa cada prada acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai lupta astazi sa trezeasca pe fratele lor, care nu au ramas nepasatori fata de viitorul unei natii si al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care isi pun viata pentru fratii lor.”

    Cat adevar ascund aceste cuvinte ale vasului ales al Mantuitorului Hristos, Cuviosul Parinte Justin Parvu, care nu a abdicat nici o clipa de la lupta dusa cu vrednicie si indelunga -rabdare, luminand intunericul care ne invaluia „Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,(Efes. IV, 14)”

    Mai presus de toate, trebuie să înțelegem cu fermitate că soarta Bisericii Ortodoxe este în mâinile Creatorului și Capului său – Domnul nostru Iisus Hristos.
    Și numai în mâinile Sale, nu în mâinile politicienilor sau ale puternicilor acestei lumi, a unora sau a altora care incearca sa ne arunce in prapastia schismei și mai ales, nu în mâinile noastre.
    Oamenii nu pot fi decât instrumente, instrumente în implementarea Voii lui Dumnezeu pentru Biserică. Ceea ce vrea El se va întâmpla. Ceea ce nu vrea El nu se va întâmpla.
    Și sarcina noastră, sarcina credincioșilor ortodocsi, este să devenim unelte ascultătoare în mâinile lui Dumnezeu. Trebuie să căutăm voința Lui și să trăim în conformitate cu aceasta, chiar dacă pare dificilă sau periculoasă. Trebuie să ne amintim că dacă slujim lui Dumnezeu, atunci nici măcar firul de păr nu va cadea din capul nostru fără atentia si voia Lui desavarsita.
    Duhul Sfânt, îndrumând Biserica, corectează situația care pare un dezastru la un moment dat, în moduri cunoscute numai de El, prin alte persoane.
    Daca o persoană devine o „ramură moartă” în evoluția Bisericii, Voia înțeleaptă și atotputernică a lui Dumnezeu acționează astfel incat ea sa fie taiata si aruncata in foc.Dacă nu era așa, Biserica lui Hristos ar fi fost pierdută și dispărută cu mult timp în urmă în vicisitudinile istoriei. Ne gandim câte lucruri stupide, ciudate și teribile au existat în viața Bisericii de-a lungul secolelor.
    Dar Biserica este vie și sfântă! Biserica este un ocean al Duhului Sfânt, care se autoimprospateaza mereu fiind intr-o permanenta miscare, ceea ce este rau si nefolositor fiind repede indepartat pentru ca ea sa ramana mereu luminoasa si stralucitoare precum un diamant nepretuit.
    Am dori sa existe acum o reparatie la raul imens comis de Ierarhii BOR, care inlantuiti unii de altii alaturi de Pseudo-Patriarhul Bartolomeu, si de papa cel eretic al Romei, veriga cea mai importanta, dar aceasta nu este de competenta noastra, ci a Duhului Sfant care vegheaza si in care ne punem toata nadejdea.
    A decide noi cu puterea limitata a gandirii noastre,oricat de multa experienta si stiinta de carte am avea, cine a pierdut Harul si cine il mai are este categoric atributia unui sinod panortodox , care ar trebui convocat de catre „primul intre egali”, adica Pseudo Patriarhul Bartolomeu, care la cei 90 de ani ai sai, a ales stapanii carora li se supune si care nici macar nu gandesc asa ceva.
    Fericirea indoielnica si ciudata a lui Sofronie, episcopul filopapistas, tradeaza siguranta ca nu va fi depus din cinstea si treapta pe care a avut-o in Biserica lui Hristos, cata vreme are in spatele lui papusari ai ocultei masonico-sioniste, intregul sinod in frunte cu Presedintele sau si pseudopatriarhul Constantinopolului, slujitorul prea plecat al ecumenismului feroce. Sa nu uitam ca cine ii iubeste pe greco-catolici este aliatul de nadejde al inainte-mergatorului Antihristului, papa de la Roma.
    Ei sunt cei care il linistesc si-i asigura un zambet fericit, episcopului filouniat Sofronie, pana la debarcarea sa din corabia Bisericii de catre Atotputernicul Domn al Slavei.
    Dosarele de coruptie in care este implicat Inaltul Sofronie, filopapistasul indragit al uniatilor, au ajuns prin sertarele mai marilor judecatori ai zilei, ca atatea altele.

    Neindoios lucru este greu sa iei o decizie, atunci cand te indoiesti, si nu ai curajul de a marturisi Adevarul in aceste momente de ratacire si abjurare ale Inaltilor Ierarhi BOR.
    Si atunci multi indecisi, slabi si nevolnici in credinta, isi vor pune intrebarea:

    „Unde este acea fericita arca asemenea cu arca drep­tului Noe, unde sa putem scapa de valurile ce navalesc din toate partile, unde sa putem afla mantuire nein­doielnica? Arca aceasta e Sfanta Biserica, ce pluteste peste valurile potopului duhovnicesc si in noaptea intunecoasa, inviforata, cumplita, este calauzita cu seninatate si tarie in calea sa, de catre luminatorii ceresti: scrierile sfintilor bineplacuti ai lui Dumnezeu. „, le raspunde cu desavarsita sa intelepciune, Har al Duhului Sfant, Sfantul Ignatie Briancianinov.

    *extras din nr. 8 al revistei ATITUDINI

  5. Episcopul Mărturisitor Marcu este în consens cu Sfinții Părinţi.
    Cosmin D. și dl. Mihai Silviu C. greșesc când afirmă că ceea ce scrie acel Episcop nu e adevărat.
    Haideţi să vedem ce viziune avea Sfântul Maxim Mărturisitorul despre această problemă. Să vedem că spune același lucru ,dar în altă formă/exprimare.
    ,,…cel care mărturisește dreapta credință se integrează sau se reintegrează în Biserică și în COMUNIUNEA SA ;cel care mărturisește o învăţătură străină de dreapta credință se autoexclude și trebuie scos din Biserică ( în această situaţie se află Sinodul BOR la ora actuală sau membrii lui -n.m.).
    Acest principiu este valabil pt. persoane ,dar și pt. Bisericile Locale ; ele aparţin Bisericii sau mai curând se identifică cu ea în măsura în care mărturisesc dreapta credință (deci nu canonicitatea le identifică cu Biserica ,ci credinţa dreaptă pe care o mărturisesc. Dreapta credință este criteriul apartenenţei la Biserică ,nu legătura admninistrativă cu ea -n.m.) ; ele ies din Biserică (chiar dacă instituţional -admninistrativ ,n.m. – continuă să fie și să se numească Biserici ) dacă mărturisesc învăţături străine de dreapta credință așa cum a fost ea definită de Apostoli ,de Părinţi și Sinoade.
    În acest sens Sfânrul Maxim identifică Biserica Romei cu Biserica ,doar pt.simplul motiv cã ea mărturisea credinţa ortodoxă și pt. că era ,în vremea controversei monotelite ,singura care o mărturisea. Dimpotrivă., Bisericile Constantinopolului ,Antiohiei ,Alexandriei ,Ierusalimului sunt în afara Bisericii , în afara COMUNIUNII cu ea (chiar dacă ele sunt în comuniune între ele ) pt. că au aderat la erezie…

    În anumite momente chiar toate Bisericile au căzut în erezie și Biserica nu a mai existat decât prin câţiva credincioși care nu încetau a mărturisi credinţa ortodoxă. Dacă ,așadar ,porţile iadului nu vor putea birui Biserica ,lucrul acesta se datorește Harului lui Dumnezeu (nu canonicităţii sau instituţiei -n.m.) primit în ea în calitatea ei de trup al lui Hristos ,și al cărei cap este Acesta.
    Sfântul Maxim spune că ,,Biserica, mireasa Domnului ,e păzită și oblăduită de Domnul Însuși ,pt. ca noi să fim izbăviţi de năvălirea vrăjmașilor „.
    Biserica Cea Una nu-și poate pierde plinătatea și sobornicitatea ei ,pt. că este în chip fundamental o realitate mistică ce se identifică cu Trupul lui Hristos (deci cu organismul eclesial , cum spune și Episcopul Marcu ,nu cu instituţia -ecumenistă ,în cazul nostru -,nu cu instituţia ,când aceasta propovăduiește/legiferează erezii -n.m.) „.
    Dar Păr. Sava nu neagă Biserica ,nu neagă Tainele ei , ci duce lupta pe care o duce ,tocmai pt. rezolvarea problemei ivită în Biserică.
    Dar până la rezolvarea problemei ,nu trebuie a păstrată comuniunea cu schismaticii din Biserică (conform Canonului 15 l-ll Constantinopol ) ,adică cu ecumeniștii din Biserică ,căci aceștia sunt în schismă cu Biserica, cu Sfinții Părinţi, cu Hristos Domnul ,prin erezia propovăduită/ legiferată de ei. Iar a rupe comuniunea cu ei nu înseamnă schismă ci izbăvirea Bisericii de schismă.
    Asta învaţă Păr. Sava.
    Iar care este naţionalitatea lui nu contează. Așa ne învaţă Sf. Ap. Pavel.
    Restul sunt speculaţii și pricină de gâlceavă.
    Mă iertaţi !

    1. HD,

      Ne puteti arata unde scrie Sfantul Maxim ca exista doua Biserici, una oficiala si una duhovniceasca? Tot ce ati facut aici a fost sa rastalmaciti cuvintele unor sfinti parinti pentru a-i da preotului Staicu dreptate.
      Cu care sfinti parinti este in acord episcopul care spune ca exista doua Biserici, una duhovniceasca si una administrativa? Cu niciunul. Niciunul dintre Sfintii Parinti nu a facut astfel de afirmatii. Sunt convins ca si parintele rus citat de preotul Staicu face aceasta referire intr-o maniera metaforica, nu pentru ca ar crede ca intr-adevar Biserica lui Hristos poate deveni uneori doar o organizatie lumeasca.
      Afirmatia ca au fost momente in care Biserica nu a mai existat decat prin cativa este o minciuna, fara nicio baza in realitate. Una e sa spui ca Biserica a avut perioade in care s-a confruntat cu erezia, iar CONSTIINTA BISERICII A FOST PASTRATA DE UNA SAU DOUA PERSOANE, CARE AU AJUTAT-O SA SE REINTOARCA LA ORTODOXIE, SI ALTA E SA SPUI CA BISERICA NU A MAI EXISTAT DELOC SI CA AU REINVENTAT-O PUTINII CARE AU LUPTAT CONTRA EREZIEI. Unde l-ati citit pe sfantul Maxim sa spuna ca el e Biserica si ca Biserica Constantinopolului nu mai exista? Unde ati auzit pe oricine altcineva care sa spuna asa ceva, intre Sfintii Parinti?
      Cum a reinviat Sfantul Maxim, un monah, Biserica, daca ea disparuse cu totul si a trebuit reinfiintata?
      Dar nu va invinui, asta e doctrina de fond a monahului Sava, asta va invata el, constiinta ca sunteti ultimii ramasi din Biserica si ca sunteti de fapt Biserica.
      In rest, despre ce lupte duce monahul Sava stim. Domnia sa si-a scos adeptii din lupta antiecumensta si i-a plasat intr-o organizatie paralela pe care o conduce personal. Punct.
      Cu cine duce monahul Sava lupta pentru Biserica, cand i-a condamnat pe toti ca eretici, ecumenisti reali si popor nevinovat? Sa fim seriosi.
      Nationalitatea nu conteaza ca sansa la mantuire, dar cand vine vorba despre autocefalia Bisericilor Locale, apartenenta la o anumita Biserica conteaza, pentru ca este reglementat prin Sfintele Canoane ca fiecare sa stea cuminte in Biserica lui.
      Nu ma credeti? Ia mergeti in Grecia si incercati sa faceti ceea ce face monahul Sava aici si veti vedea cat de mult conteaza. Aici nu e vorba de nationalitate, e vorba despre amestecul monahului Sava in alta jurisdictie, CU ACORDUL PATRIARHULUI DANIEL, CARE NU L-A SANCTIONAT IN NICIUN FEL.
      Viclenia asta ca nu conteaza nationalitatea v-o spune Sava cand vrea sa vina si sa va conduca. Ia mergeti sa conduceti dumneavoastra in Grecia si veti vedea ce va spune Sava.
      Daca nationalitatea nu conteaza, de ce s-au mai chinuit Bisericile Locale sa isi castige autocefalia, pe care o submineaza patriarhul Bartolomeu impreuna cu monahul Sava? De ce s-au luptat ierarhii si poporul roman ca slujbele sa se faca in romana, ca ierarhii sa fie romani, ca manastirile sa fie romanesti? Pentru ce si-a castigat Biserica autocefalia?
      Ca sa pricepeti ca nationalitatea conteaza, cititi canonul 34 apostolic, care spune: „Se cade ca EPISCOPII FIECARUI NEAM sa cunoasca pe cel dintai dintre dansii…” E canonul care defineste principiul autocefaliei. Cititi-l si discutati in mod serios, nu pe manipulari fabricate de monahul Sava pentru a-si justifica activitatea.
      Poate pentru dumneavoastra nu conteaza ca poporul roman a luptat pentru a avea o Biserica a sa, sora cu celelalte Biserici Ortodoxe, dar egala cu ele, nu subordonata. Pentru noi ceilalti acest lucru conteaza si este justificat canonic.
      Nu incercati sa duceti vorba în alta directie, nu sunt atat de prost incat sa ma puteti pacali. Inteleg ca v-a trimis preotul Staicu sa il aparati, pentru ca nu are raspunsuri la intrebarile mele, dar va anunt ca nu voi accepta ca aceste comentarii sa continue si sa deraieze discutia de la problema de fond, fata de care dumneavoastra si gruparea dumneavoastra nu aveti nicio implicare: CEREREA BIHORENILOR DE CATERISIRE A EPISCOPULUI APOSTAT SOFRONIE.
      V-ati facut datoria fata de mentorul dumneavoastra, v-am publicat, v-am explicat, acum sa ne reintoarcem la problema care a generat articolul de mai sus.
      Sanatate.

      Inca ceva totusi: in urma cu ceva vreme parintele Anghelos Anghelakopoulos a scris un studiu foarte bun in care a folosit expresia „Biserica oficiala”. Cand i-am atras atentia ca nu putem vorbi de o Biserica oficiala si de una neoficiala, parintele m-a rugat sa modific si sa folosesc expresia „ierarhia ecumenista”, pentru ca si-a dat seama ca nu putem imparti Biserica lui Hristos astfel, chiar si cand actiunile ierarhiei si ale unor credinciosi ne fac sa credem ca Biserica a devenit o simpla institutie lumeasca. Ea nu e totusi.
      Organizatie lumeasca devine doar dupa ce o anumita factiune (cum a fost Apusul eretic) e taiata de la trupul Bisericii printr-un sinod. Ce supravietuieste este o mortaciune strict omeneasca, care se poate numi organizatie omeneasca. Dar nu Biserica lui Hristos.
      Parintele Anghel a inteles, a corectat si astfel a dat dovada de intelepciune si smerenie, lucruri pe care nu le asteapta nimeni de la preotul Staicu, stati linistit.
      PE BARICADE CONTRA EPISCOPULUI APOSTAT SOFRONIE, NU CONTRA NOASTRA, PENTRU A FACE DOVADA CA INCA MAI SUNTETI IMPLICATI IN VREUN FEL CONTRA ECUMENISMULUI!

  6. Părinte Staicu, nu vă puteți împăca cu ideea că ați fost demascat – lup în blană de oaie, nu sunteți în Adevăr! V-am spus limpede, AȚI NEGAT INDIRECT HARUL la Roman, și la celelate sinaxe mincinoase: Satul Mare și Mestecaniș. Iar acum, alături de cei din gruparea dvs. vă aflați în copii viclene ale Bisericii, unde apa „sfințită” rămâne apă, nu se face Aghiazmă. Ar trebui să aveți un pic de respect, am copii de vârsta dumneavoastră.

  7. Este de neconceput, cum erezia atrage mintile putin invatate, si nedespatimite in totalitate, care dau atentie si mai ales indreptatesc cu buna stiinta, latura schismatica a vechilor acrivisti.
    Un articol venit ca o pala de furtuna din partea organizatorului acrivist-schismaticilor, a scos la iveala gandirea schimonosita a unor persoane din randul celor ingraditi de erezie, care in adancul sufletului lor au alunecat deja spre prapastia primitoare a celor care numai au nimic in comun cu Hristos.
    Cernerea continua in randul nostru.
    Biserica Ortodoxa Romana isi trimite cu buna stiinta, prin comportamentul mult-fericitului si indragitului de uniati, Episcopul Sofronie, proprii credinciosi ortodocsi, catre greco-catolici sau catre sectele neo-protestante, unde relatia cu Dumnezeu este una directa, a fiecarui om in parte, unde serviciul religios este minimal si, mai ales, unde pastorul este, de obicei, un model pentru comunitatea respectiva. Noul episcop greco-catolic Sofronie, trebuie sa mai lucreze putin la imaginea sa șifonată de minianchetele discrete ale DNA, declansate de intrigile si uneltirile colegilor de breasla, invidiosi pe realizarile sale. Suntem indreptati sa credem asta, caci iata, justitia l-a gasit nevinovat pe mult-fericitul episcop Sofronie si pe slujitorii sai cu simbrie.
    S-a hotarat:Vrednic este!
    S-au inchis dosare, s-au trantit sertare, totul a reintrat in normal, pana si pentru mana dreapta a lui Sofronie, staretul Manastirii Izbuc, impreuna cu alti stareti si Preoti din Eparhie, anchetati, din greseala, tot asa, s-a dat verdictul :Vrednic sunt!
    Totul are un pret in viata, dar mai ales in cea duhovniceasca si acesta este, in cazul de fata, unul singur : TACEREA!
    Chiar daca sunt incalcate poruncile lui Dumnezeu, cel care are puterea aici pe pamant este Episcopul, si daca acesta a instituit omerta, fie blagoslovit!
    Cum sa nu fie fericit Episcopul Sofronie cu stat de plata (inca)in BOR?
    Isi mai aduc aminte oare, staretii si Preotii implicati alaturi de Sofronie al uniatilor, de porunca a IX si de dumnezeestile cuvinte:
    „Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
    Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.”(Ecclesiastul 12;13,14)
    „Nu e cu putinta, zice cineva, nu e cu putinta a strabate ziua de fata cu buna credinciosie, de nu va fi socotita ca cea din urma a intregii vieti”, spune Ioan Scararul.
    Asadar la ce bun toata bunurile acestei vieti pamantesti, onoruri si laude omenesti primite de la Patriarh si sectari, cand stim ca totul e umbra si vis, fum si „Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!”(idem1;2)

    Si astfel, uitarea pe care mizeaza BOR pentru a-si spala pacatele se intoarce zilnic impotriva ei prin pierderea adeziunii dreptcredinciosilor, care culmea nu uita.
    Iar noi stam de veghe, caci suntem ascultatori de porunci si avem frica de Dumnezeu adanc ascunsa in madularele noastre slabanogite si nevrednice si ne straduim in dragostea fata de apoapele, cand le spunem:
    Numai sunteti vrednici ucenici ai lui Hristos!
    Iar mai marele vostru, Sofronie, numai este invatator al tainelor credintei, caci nu s-a depărtat „*de buruienile străine, care sunt ereziile..nu a fugit dar, de mărăcinele cele rele, care dau naştere la rod purtător de răutate, din care, dacă gustă cineva, moare îndată. Acestea nu sunt sădite de Dumnezeu. Dacă ar fi, s-ar arăta ramuri ale Crucii, iar rodul lor ar fi nestricăcios. ” A pierdut la greco-catolici toiagul de reazem şi întărire, de desteptare a constiintelor sau de certare.
    Un mincino-episcop, impreuna cu Preotii si Cuviosii care au uitat de Hristos si de poruncile Lui, sunt madularele aflate in putreziciune si care imbolnavesc de moarte intreg trupul Bisericii.
    Daca va alege in continuare sa nu isi schimbe atitudinea fata de propriile tradari ale misiunii sale si daca nu va opera taierea in carnea vie a corpului sau institutional, printr-o analiza fara partinire a tuturor pentru a inlatura celulele canceroase, BOR se va afla intr-o criza institutionala fara precedent in lumea ortodoxa!

    *Epistola lui Ignatie catre traileni

  8. Părinte Staicu , ironizați o credincioasă care vă spune adevărul – care este cinstită cu Hristos , cu dumneavoastră și cu poporul ortodox ! Ați fost demascat ca înșelător și vă arde în loc să mulțumiți și să vă împăcați cu Hristos ! Nu uitați că Dumnezeu vede , doar că trebuie să vedeți și dumneavoastră ! Conștiința care este glasul Lui Dumnezeu în sufletul omului este judecătorul nostru nemilos aici sau în viața cealaltă ! Bine este să ne împăcăm conștiința în această viață altfel ați văzut că vine judecata Lui Dumnezeu ! Nu se lasă batjocorit !

  9. Pentru cei care au hulit Duhul Sfânt la „sinaxa” de la Roman .
    SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI – DESPRE HULA ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT
    „Ai citit în Evanghelie aceste spuse ale lui Hristos: tot păcatul şi toată hula se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta oamenilor nici în lumea aceasta, nici în cealaltă. Şi întrebi: ce este hula împotriva Duhului Sfânt? Este hula împotriva adevărului şi vieţii care este de la Dumnezeu Duhul Sfânt. Necredinciosul, care urăşte şi prigoneşte adevărul lui Dumnezeu, huleşte împotriva Duhului. Sinucigaşul, care urăşte şi ucide viaţa din sine, huleşte împotriva Duhului. Fiindcă Duhul este numit Duhul adevărului şi Dătătorul de viaţă, în Evanghelia după Ioan scrie că Domnul Hristos l-a numit de trei ori pe Duhul Sfânt Duhul Adevărului (14, 26; 15, 26; 16, 13). Deci, cine tăgăduieşte şi batjocoreşte adevărul tăgăduieşte şi batjocoreşte pe Duhul Sfânt, tăgăduieşte şi batjocoreşte pe Dumnezeu, Care e duh şi adevăr.
    „De ce nu poate fi iertat acest păcat”, întrebi, „în vreme ce orice alt păcat poate fi iertat? Iată, lui Zaheu i s-a iertat iubirea de averi, femeii păcătoase i s-au iertat păcatele trupeşti, tâlharului de pe cruce i s-au iertat tâlhăriile şi multor altora li s-au iertat multe alte păcate. Şi atunci, de ce să nu fie iertată şi tăgăduirea adevărului, necredinţa, batjocorirea lui Dumnezeu Duhul?”. Fiindcă la cei ca primii pomeniţi este ruşine şi pocăinţă, pe când la ceilalţi, nu. Cei dintâi, chiar dacă păcătuiesc, reînnoadă legătura cu Dumnezeu prin ruşine şi pocăinţă, dar la cei din urmă toate legăturile cu Dumnezeu sunt rupte, şi omul necredincios s-a depărtat nemărginit şi deplin de Dumnezeu. La cei dintâi este slăbiciune, la cei din urmă, îndărătnicie. La cei dintâi, sufletul călătoreşte prin întuneric, însă măcar doreşte lumina. La cei din urmă, sufletul călătoreşte prin întuneric şi numeşte întunericul lumină. Când omul nu are nici cea mai mică voinţă să se mântuiască, Dumnezeu nu vrea să-l mântuiască cu de-a sila.”

    Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, Editura Sophia, 2002

Lasă un răspuns la Pr. Ciprian Staicu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)