Vă recomandăm și
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Sfântul Cosma al Etolului: Mândria este prima fiică a diavolului
Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul: Bucuria lui Hristos vă vindecă!
Îndeplinirea tuturor dorințelor
Sfântul Cuvios Iosif Vatopedinul: Cele ce la noi par omenește cu neputință la Dumnezeu sunt cu putință
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Hristos a înviat, Cinstite Părinte Ioan!
Paștile indiferent în ce situație ne-am găsi, nu pot fi niciodată triste, pentru că sunt „veselia cea veșnică” a învierii lui Hristos, mântuirea lumii, omorârea morții, „sărbătoare a sărbătorilor și praznic al praznicelor.
S-a auzit glasul Sfântului Ioan Gură de Aur în dimineața Învierii: „Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; și a stins-o pe ea cel ce a fost ținut de ea. !”
Sfânta masă din orice biserică este în același timp altarul de jertfă și mormântul Mântuitorului. Lumina candelei de pe sfânta masă a oricărei biserici nu este o lumină oarecare, este chiar lumina de la mormântul învierii lui Hristos.
„Iubirea, lumina și viața –împreună cu adevărul – sunt una.
În acest sens sunt Paștile sărbătoarea luminii: pentru ca ele serbează triumful iubirii. Și numai dacă ne vom umple și noi de iubirea care nu alege și nu se tulbură de nimic, ne vom umple și de lumină.
Altfel, totul ne ramâne exterior. Vom auzi vorbindu-se de lumina Învierii, dar nu vom simți nimic, întocmai ca un orb căruia i se vorbește de lumina zilei. Numai de vom fi intrat cu adevărat, prin împărtășire cu Trupul Domnului, în comuniune de iubire cu El și cu semenii, vor fi Paștile și pentru fiecare din noi o biruință a iubirii, a luminii și a vieții.
De ce ne îndeamnă doar cântările bisericești: „Să ne luminăm cu serbarea (prăznuirea), și unii și alții
să ne îmbrățișăm; să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru înviere“.
Nu există luminare fără îmbrățișare.”
Părintele Dumitru Stăniloae, Cultură și duhovnicie