Românii pot fi învinşi doar dacă li se ia Ortodoxia!

De ce este atât de importantă Ortodoxia pentru români? Ortodoxia nu este importantă doar pentru români, ci pentru orice om care vrea să se mântuiască.

Forţa Ortodoxiei s-a văzut atunci când românii, conduşi de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul ori Mircea cel Bătrân, deşi în număr mic, au reuşit să ţină piept unor  armate de zece ori mai numeroase. În mod normal, asemenea victorii sunt imposibile. Aici nu e vorba doar despre vitejia românilor, ci despre minunile lui Dumnezeu săvârşite prin braţele vitejilor români pentru a salva Ortodoxia.

Forţa Ortodoxiei o putem vedea zilnic în viaţa personală, dacă o trăim cu adevărat. O minte luminată de Duhul Sfânt ia decizii înţelepte, are o relaţie bună cu semenii şi cu Dumnezeu, caută virtutea şi respinge păcatul. Să avem curajul să analizăm după aceste criterii atât pe alţii, cât şi pe noi înşine. Folclorul românesc reprezintă un tezaur de înţelepciune în care binele este asociat cu ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, iar Făt-Frumos este un model de frumuseţe fizică şi morală. Expresia ,,Nu e bine” era şi trebuie să rămână  sinonimă cu ,,Nu e frumos” şi cu ,,Nu e plăcut lui Dumnezeu.”

Creştinătatea a trecut prin numeroase perioade de cernere şi acest lucru se întâmplă şi în zilele noastre. După ce s-au încheiat persecuţiile din partea păgânilor, unii dintre aceştia s-au botezat de formă, din raţiuni lumeşti, fără a accepta să ducă şi o viaţă creştină. Aceştia au început treptat să conteste într-o formă sau alta autoritatea lui Dumnezeu pentru a se autozeifica pe ei înşişi. Astfel s-a ajuns la islamism şi la papism care au cel puţin două elemente  în comun: ura faţă de Ortodoxie şi faptul că ambele s-au impus prin forţă. Faptul că din papism s-au desprins o mulţime de secte nu trebuie să ne mire. De mirare este faptul  că acestea au pretenţia de a fi considerate biserici!

O înţelegere superficială a lucrurilor ar putea admite drept soluţie pacifistă unirea tuturor religiilor sub conducerea Papei, aşa cum prevede viziunea ecumenistă, la modă acum. Însă, printr-o astfel de soluţie, cum îi ajutăm pe oameni să se mântuiască? Ce le vom spune? Că e bine să creadă că Papa este vicarul infailibil al lui lui Hristos, smintindu-i, minţindu-i şi atrăgându-i în păcatul hulei împotriva Duhului Sfânt care nu se iartă în veci? Că este bine să încurajăm păcate sufleteşti grave precum mândria, trufia şi slava deşartă? N-ar fi mai bine să-i ajutăm pe toţi oamenii să se mântuiască şi să-i îndrumăm să caute Calea, Adevărul şi Viaţa, închinânându-ne cu toţii lui Dumnezeu şi respectând poruncile Lui?

Recenta vizită a Papei Francisc în România, oricâte sloganuri pompoase a avut, stârneşte numeroase întrebări. Dacă Papa susţine că a venit cu gânduri bune în România, de ce ne-a insultat în mod indirect beatificând episcopii care n-au trecut la Ortodoxie, arătându-se în continuare adversar al Ortodoxiei? Dacă Papa preţuieşte atât de mult familia, de ce este atât de permisiv cu mişcarea LGBT?  De ce România a fost supusă unui asediu mediatic prozelitist fără precedent? Nu cumva îi este teamă de puterea Ortodoxiei?

Să rămânem ortodocşi, amintindu-ne cuvintele Crezului ortodox: ,,Cred în una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”!  Asta înseamnă că Biserica Ortodoxă este întemeiată pe hotărârile sinoadelor ecumenice, nu pe capriciile unui om, fie el şi papă, care îşi zice infailibil, adică pretinde că e la fel ca Dumnezeu!!! Promovarea păcatului, bulversarea raportului bine-rău, politizarea catolicismului, prozelitismul sectar şi catolic precum şi acceptarea de către români a intrării în Consiliul Mondial al Bisericilor sunt modalitaţi de a-i lipsi pe români de Ortodoxie! Orice abatere a Ortodocşilor de la hotărârile Sinoadelor Ecumenice, aduce ANATEMA!  Să nu uităm!

Să ne rugăm ca, în aceste condiţii, mirenii, preoţii şi ierarhii noştri să nu se lase intimidaţi de presiunea politică pusă asupra lor, ci să mărturisisească Adevărul spre slava Preasfintei Treimi. Papa Francisc nu poate fi ,,frate” cu Patriarhul Daniel, atâta timp cât doreşte, de fapt, supunerea Ortodoxiei româneşti şi introducerea în Ortodoxie a unor reguli papiste, aşa cum s-a legiferat deja la Sinodul din Creta în 2016. Păstrarea canoanelor, a crucilor şi a icoanelor ortodoxe, sunt datorii de bază ale unui ortodox. Dacă Ortodoxia este sobornicească înseamnă că nu o poate ,,moderniza” nimeni după placul lui. Aşadar, nu avem voie să ne rugăm cu cei de alte confesiuni, ca să nu aprobăm, prin prezenţa noastră, credinţa lor greşită. Dacă ne rugăm cu cei care se află sub anateme din cauza unor abateri canonice grave, ne facem părtaşi la păcatele şi la ereziile lor (infailibilitatea papei, necistirea Maicii Domnului şi a sfintelor icoane etc).

Am putea cere iniţierea  de către BOR a unor demersuri în vederea convocării unui Sinod Panortodox care să garanteze păstrarea Ortodoxiei autentice, singura Biserică, nu să acceptăm ideea că şi ereziile sunt biserici, aşa cum greşit s-a afirmat la Sinodul din Creta. De asemenea, ar fi bine să cerem ieşirea României din Consiliul Mondial al Bisericilor, după modelul petiției Sinaxei de la Botoșani din 1 mai 2019.

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

Dacă facem parte din acest consiliu, înseamnă că admitem că Biserica Ortodoxă este o biserică la fel ca oricare alta, nu  ,,una sfântă, sobornicească şi apostolească Biseerică”, după cum mărturisim în Crez. E nevoie şi de informare ortodoxă, ca să nu putem fi manipulaţi. E nevoie să respingem ideologia de gen şi pecetea lui Antihrist pe mâna dreaptă sau pe frunte prin microcip. În acest scop, nu e bine să ne obişnuim nici cu documentele electronice.

Dacă noi, care suntem popor ortodox, nu ştim să preţuim Ortodoxia, există alţii, din ce în ce mai mulţi, care îl caută cu adevărat pe Dumnezeu şi care trec la Ortodoxie.

,,Scopul vieţuirii creştine este dobândirea Duhului Sfânt.” – spunea Sfântul Serafim de Sarov. Însă atitudinea permisivă  faţă de păcat, faţă de erezii şi faţă de agenda LGBT nu este compatibilă cu dobândirea Duhului Sfânt: ,,Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor.6,9)

Încă din primul secol creştin, Sfântul Apostol Iuda Tadeu remarca:

„Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos. Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce aţi ştiut odată toate acestea că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut…Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari. Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică. Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i, pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!” (Iuda 1, 1-6; 17-25)

P.S. Titlul articolului reprezintă remarca unei persoane care nu este ortodoxă!

Lucreția P.

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

13 comentarii la “Românii pot fi învinşi doar dacă li se ia Ortodoxia!

  1. Fraților și Părinți. Câta vreme vă luptați cu ereticii voi, chiar voi, vă pierdeți mântuirea. Anatemizati pe alții, dar nu ajungeți nici voi la esența Evangheliei. Dacă oricum cunoașteți aceste adevăruri teologice, pe cine vreți să apărați, pe cei care nu cred? Țara asta ortodoxă în proporție „covârșitoare” a ales un politruc ateu, pe Iliescu, ca să îi conducă. Mai-marii prelați ORTODOCȘI, (politically correct) au fost tot de partea comuniștilor, să nu vină Rațiu cu occidentul peste noi. Dar în același timp vă bucurați de toate drepturile democrației. Criticați occidentul dar îi mâncați fructul. Sunteți niște ipocriți. Așa cum este și acel călugăr în alb din frunte..

    1. 1. Nu anatemizam pe nimeni, ci doar condamnam erezia.
      2. Nu mancam niciun fruct al Occidentului.
      3. Ideea ca ne pierdem mantuirea pentru ca luptam cu erezia este fara nicio sustinere teologica.

  2. Am trimis o mică scrisoare către patriarhul Daniel și sinodul BOR și o alta la fel către mitropolitul Teofan.

    Către Preafericitul Părinte DANIEL și Sinodul Bisericii Ortodoxe Române

    După ce ați acceptat trei zile de prozelitism catolic pe teritoriul acestei țări despre care BOR pretinde că e ortodoxă, după ce l-ați primit pe papa în Catedrala Mântuirii Neamului construită pe banii noștri cu cinstea cuvenită unui apostol și v-ați rugat împreună cu el, după ce ați semnat erezia în Creta, după ce n-ați putut scoate nici 30 % din ortodocși la referendumul pentru familie, deși aveți câte un preot sau doi aproape în toate localitățile țării și sute de mănăstiri și peste o mie de biserici, mă întreb și vă întreb care este rolul sfințiilor voastre?
    De a ne mântui sau de a ne pierde?
    Ce cuvânt de dezvinovățire aveți?
    Trăiți și construiți pe banul ortodocșilor, dar faceți ce vreți cu credința: călcați canoanele, vă pupați cu lupul, umblați la întâlnire cu ereticii peste mări și țări, etc., dar noi nu avem voie să vă criticăm, trebuie doar să închidem ochii, să plecăm capul și să dăm banul ca să mai faceți o biserică, și încă o biserică, etc.
    Chiar ne luați drept proști?
    Cum de ați ajuns la performanța ca în câțiva ani să începeți a distruge credința ortodoxă a acestei țări care s-a menținut 2000 de ani?
    Prin aceste acțiuni ecumeniste de trădare a credinței noastre și a lui Dumnezeu Însuși aduceți blestem asupra acestui popor.
    Așa cum intrarea în UE își arată acum pe deplin efectul așa și activitățile voastre ecumeniste făcute pe bani publici vor avea consecințe devastatoare peste câțiva ani încât o să vă mirați de ce ați făcut.
    Să nu-mi spuneți că n-am dreptul să întreb pentru că și eu sunt mădular al Bisericii.
    Păcătosul Creangă Teofil

    1. Creanga Teofil
      Foarte frumoasa scrisoarea si f adevarat ce ati scris si intrebat. Nu o sa va spuna ca nu aveti dreptul sa intrebati ( desi probabil asa gandeste) dar nu o sa raspunda.

      1. Cel mai probabil.
        Dar să știți că mai ecumenist a fost Teoctist. El i-a purtat pe actualii pe la Vatican și-i punea să pupe mâna papei.
        Daniel a fost mai atent acum. Parcă își propusese să nu depășească o anumită limită. Mai ecumenist îi Teofan.
        Din păcate poporul se pare că o s-o ia înaintea ierarhilor și o să meargă spre ecumenism în zbor.
        Și facultățile de teologie și publicațiile și televiziunile lor sunt praf și pulbere.

        1. Oare de ce a fost patriarhul Daniel mai atent si si-a propus sa nu depaseasca o noua limita? Din constiinta ortodoxa? Nu, pentru ca daca era din constiinta ortodoxa nu ar fi dat spre tipar textele minciunosinodului din Creta, prefatate de o lauda adusa intalnirii respective.
          Motivul a fost acela ca in Romania de trei ani se duce o lupta antiecumenista, care l-a determinat sa nu faca mai mult decat a facut.
          Cat despre mitropolitul Moldovei, eu inclin sa cred ca e fortat cumva sa faca ce face. Nu pot crede ca e chiar atat de nestiutor sau de naiv.

          1. Pe lângă ceea ce mi s-a părut că am văzut la patriarhul Daniel (o anumită ținere la distanță a papei) la această întâlnire iată și o mărturie a monahului Teodot:
            ”Inca de la inceput, P.Banescu aminteste de ultima vizita a unui papa in Romania, cea a papei Ioan Paul II la Bucuresti in 1999. Pentru sf. sa, aceasta vizita a fost una de bun augur, de la care i-au ramas numai amintiri placute. Din fericire, nu aceeasi parere a avut chiar atunci actualul Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei. Pe atunci eram student la Facultatea de Teologie din Iasi in anul III. Imi amintesc ca la o ora de Pastorala pe care o faceam cu actualul Patriarh, ne-a spus cu parere de rau ca una din roadele intalnirii si dialogului cu papa de atunci a fost un fapt grav si anume, ca o „credincioasa” ortodoxa s-a impartasit atunci la mesa papei. Tot atunci, actualul Patriarh a inceput sa ne explice ce diferenta ca de la Cer la pamant este intre ostia catolicilor si prescura ortodocsilor. La intrebarea noastra repetata daca romano-catolicii mai au Sf.Taine valide pentru mantuire, ne-a explicat cu lux de amanunte istorice, liturgice si dogmatice si ne-a dat de inteles ca de 1000 de ani romano-catolicii si papa nu mai au Sf.Taine valide pentru mantuire. Nu au lipsit nici glumele legate de „sfantul scaun”. Deci sa nu creada cineva ca Patriarhul Daniel nu ar avea cunostinte si convingeri solide de dogma-liturgia-istorie ortodoxa. Are, dar faptele … ” (https://monahulteodot.wordpress.com/2019/04/15/vizita-papei-francisc-sub-semnul-dialogului-si-ospitalitatii/).
            Asta nu diminuiază rolul luptei antiecumeniste. S-ar putea ca el să creadă că în Creta nu a săvârșit ceva foarte grav. Vezi că oamenii au și ei fixurile lor.
            Iată aici două trimiteri legate de întâlnirea patriarhului Teoctist cu papa:
            https://www.youtube.com/watch?time_continue=53&v=t6Qw_tM6RTk
            https://www.youtube.com/watch?v=fLkDqN1ulN4&feature=youtu.be
            Iar la Teofan văd o slăbiciune duhovnicească legată de ecumenism, ca duh.
            Nu-i iau apărarea lui Daniel. Ci doar îmi dau cu părerea. Fiecare are slăbiciunile și calitățile lui și omul este schimbător.

    2. Chiar asa!Ecumenisti care traiesc pe banii ortodocsilor.Acum pseudoepiscopii ii momesc pe preoti cu bani pentru a nu intrerupe pomenirea..Si preotii au o mare parte din vina.

  3. Ortodox înseamnă a mărturisi şi a lăuda pre Domnul întru adevăr şi dreptate. În confuzia generală a anilor ’30, creştinii ortodocşi din Grecia au adăugat termenul gnisios, care înseamnă adevărat sau autentic, pentru a se distinge de alţii ce se numeau ”ortodocşi”, dar care îşi pierduseră dreapta credinţă. Este un mod de a ne recunoaşte. Toată lumea ştie că termenul de creştin nu mai este suficient pentru a arăta felul în care crezi. Există ”creştini” în America, unitarienii, care neagă Sfânta Treime. Or, astăzi avem ”ortodocşi” care cred ceea ce cred protestanţii şi papistasii.
    I-am vazut plini de zel si patos, din curiozitate, naivitate, caldicei in credinta, in interviurile televizate, marturisind ecumenismul lucid cu seninatate, in diferitele locatii din pelerinajul misionar al papei.
    Dar zelul pentru credinţă trebuie să însoţească dragostea nemărginită. Dragostea şi adevărul sunt inseparabile în creştinism, pentru că Hristos e Adevăr şi Iubire. Marea panerezie modernă, cea a ecumenismului, bineînţeles, dar şi ceea ce se numeşte cu termenul general de „umanism”, vor să separe şi să opună dragostea, adevărului. Asta ar însemna să-L împărţim pe Hristos. Sfântul Fotie spune cu dreptate că cea mai mare dovadă de dragoste este de a spune adevărul…
    „Nimic nu este mai cinstit şi mai preţios decât dragostea. Aceasta este părerea tuturor, fiind confirmată şi de Sfintele Scripturi….Cât despre cei care au aceleaşi gânduri despre Dumnezeu şi cele dumnezeieşti, deşi distanţa îi separă şi nu se văd niciodată, ea îi uneşte şi îi identifică nevăzut şi face din ei prieteni adevăraţi.”
    Creştinul ortodox trebuie deopotrivă să îşi apere credinţa şi să-i iubească pe cei ce nu i-o împărtăşesc, chiar rugându-se pentru prigonitorii lor. Mucenicii, fără a se supune prigonitorilor lor, rugându-se pentru ei, cu atitudinea lor au convertit multe suflete la dreapta credinta.

    Biserica se roagă pentru cei non-ortodocşi, dar nu se roagă împreună cu ei, iar asta, nu din dispreţ pentru ei, ci pentru că aceasta este rânduiala dumnezeiască a rugăciunii: ea se întemeiază nu pe ceea ce gândim sau vrem, ci pe ceea ce ne-a lăsat Domnul (Matei 18, 19-20). Creştinul Îl roagă pe „Tatăl său” în ascuns, în cămara inimii sale, singur sau cu fraţi ortodocşi care împărtăşesc „unanimitatea credinţei”.
    Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407) spune că trebuie „să anatemizăm doctrinele eretice şi să le înfierăm, având în acelaşi timp milă de eretici”.
    Aşadar, cei ce, în numele unei iubiri sentimentale şi bolnăvicioase, străine de Evanghelie, au ridicat Anatema din 1054, fără să înlăture şi cauzele ei, cad ei înşişi sub aceeaşi anatemă, pentru că au nesocotit pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii… Cineva poate înceta să mai fie sub incidenţa anatemei prin lepădarea de greşeli şi prin pocăinţă. Dar o anatemă aruncată asupra unei erezii sau asupra unei fapte nelegiuite rămâne veşnică.. Anatema de la 1054 va rămâne fără urmări şi va cădea de la sine când Papalitatea se va lepăda de erezia Filioque şi de celelalte şi va reveni prin pocăinţă în Biserica Ortodoxă” (Cateheze Ortodoxe).

    Sursa-Părintele Patric Ranson

Dă-i un răspuns lui CREANGA TEOFIL Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)