Corectitudinea pomenirii „tuturor episcopilor ortodocși”

Protopresbiter Anghelos Anghelopoulos

 

Potrivit canonului 15 al Sinodului I-II Ecumenic[1], preoții care aplică întreruperea pomenirii episcopilor locali ecumeniști, la sfintele slujbe și la Sfânta Liturghie, trebuie ca în locul cererii „Pentru Înaltpreasfinţitul Arhiepiscopul nostru (N), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm” să spună: „pentru toţi episcopii ortodocşi pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm”.

Rostirea rugăciunii din cadrul Sfintei Liturghii „Întâi pomeneşte, Doamne, pe Înaltpreasfinţitul Arhiepiscopul nostru (N), pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău” trebuie să fie spusă în felul următor: „Întâi pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău”. Se înlocuiește deci sintagma „pe Înaltpreasfinţitul Arhiepiscopul nostru” cu „pe toţi episcopii ortodocşi”.

În favoarea corectitudinii pomenirii de mai sus pledează însuși textul Sfintei Liturghii. În rugăciunea euharistică (anaforaua liturgică care se citește în Sfânta Liturghie, în taină) a Sfântului Ioan Hrisostom, plecându-se, preotul se roagă, printre altele, astfel: „…Încă Te rugăm: Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, cea întru Hristos diaconime şi tot cinul preoţesc şi monahicesc[2].

În Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, rugăciunea pe care preotul, plecându-se, o rostește după rugăciunea rostită de diacon, „Pomeneşte, Doamne, pe cei pe care îi avem în cugetele noastre şi pe toţi şi pe toate”, începe în felul următor: „Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău[3].

În acest fel săvârșeau sfintele slujbe și Sfânta Liturghie părinții de la Mânăstirile, schiturile și chiliile din Sfântul Munte, care, între anii 1970-1973[4] au întrerupt pomenirea Patriarhului Ecumenic Atenagora, mason și mare ecumenist, împreună cu cei trei fericiți Înaltpreasfințiți Mitropoliți ai așa-numitelor „Noi Ținuturi”, Augustin Kantiotis, Mitropolitul Florinei, Mitropolitul Pavel de Paramythia și Mitropolitul Ambrozie de Eleftheroupoli.

În același fel săvârșesc sfintele slujbe și Sfânta Liturghie de aproape doi ani încoace și cei care au întrerupt pomenirea episcopilor locali ecumeniști, Preacucernicii părinți Theodor Zissis, Nikolaos Manolis și Fotis Vezynias, și anume pomenind „pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău”.

De asemenea, preoții românii care au plecat din România din pricina regimului comunist ateu și s-au stabilit în comunitatea românească deja existentă la Paris, adunându-se în jurul Bisericii Sfinții Arhangheli aflate pe strada Jean de Beauvais, au întrerupt pomenirea și comuniunea cu Patriarhul României din cauza ereziei serghianismului și îi pomeneau pe „pe toţi episcopii ortodocşi”.

Și fericitul părinte atonit român Dionisie de la schitul românesc Colciu, care aparține Sfintei Mânăstiri Vatoped, a întrerupt pomenirea patriarhilor ecumenici Atenagora, Dimitrie și Bartolomeu și până la adormirea sa i-a pomenit „pe toţi episcopii ortodocşi”.

Preoții care au întrerupt pomenirea episcopilor lor locali nu trebuie să pomenească în locul acelora alt episcop ori Sfântul Sinod ori pe Hristos ori pe altcineva.

Canonul 15 al Sinodului I-II nu spune nicăieri că cel care încetează să îl pomenească pe episcopul locului, trebuie să se alipească de primul episcop pe care îl întâlnește. Cu atât mai mult nu spune că se alipește de episcopi împotriva cărora Sfintele Canoane se pronunță cu asprime. Clericul care întrerupe pomenirea episcopului locului se rezumă la aceasta, evită pomenirea altui episcop și așteaptă cu liniște de conștiință judecata sinodului. Acesta este sensul canonului[5].

Cei care nu pomenesc întrerup pomenirea și comuniunea bisericească cu episcopul care are cuget eretic. Nu întrerup însă comuniunea bisericească nici cu Biserica locală, de care aparțin și cu atât mai mult nici cu Biserica Ortodoxă Sobornicească și cu episcopii ortodocși.

Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta

Toate cele de mai sus sunt asigurate de pomenirea „tuturor episcopilor ortodocși”, care chiar asta înseamnă, că nu a fost înșelată întreaga Biserică, nici nu au dispărut preoții și mirenii ortodocși, ci dimpotrivă, aceștia există, îi pomenim și cu aceștia ne aflăm în comuniune bisericească.

Prin urmare, nu ar trebui ca episcopii să fie deranjați și să reacționeze față de pomenirea „tuturor episcopilor ortodocși”, pentru că, pomenindu-i pe toți ortodocșii, printre aceștia se numără și ei, ca ortodocși. Reacția acestora dezvăluie însă reala lor identitate, și anume că nu sunt ortodocși și nu se numără printre cei ortodocși, fiindcă sunt eretici ecumeniști.

 

Ni s-a adus la cunoștință că monahul Sava Lavriotul, care aplică eronata îngrădire zelotistă, ce conduce la schismă, și cooperează cu Artemie, episcopul  așa-numitei „Biserici din catacombe a Serbiei”, vizitează frecvent România și încearcă să îi influențeze pe părinții români nepomenitori, spunându-le că pomenirea „tuturor episcopilor ortodocși” este incorectă.  Potrivit acestuia, corect ar fi să se spună cererea „Pentru Arhiepiscopul nostru…” și să se rostească „Întâi pomeneşte, Doamne, pe Arhiepiscopul nostru…”, fără să se facă menționeze numele episcopului cu cuget eretic.

De asemenea, monahul Sava Lavriotul susține că singurul episcop ortodox, care există astăzi în întreaga lume ortodoxă, este Artemie, anterior menționat.

Și-a găsit gruparea Staicu-Sava-Rădeni episcop?

Artemie aplică următoarea tactică: „hirotonește” „preoți” pe care îi trimite în diferite Biserici locale (de exemplu, în Rusia), care „săvârșesc Sfânta Liturghie”, în case și catacombe, cu antimis de la Artemie. În timpul săvârșirii Proscomidiei, aceștia scot părticică și îl pomenesc pe Artemie, iar în timpul Sfintei Liturghii spun cererea „Pentru Arhiepiscopul nostru…”  și rostesc rugăciunea „Întâi pomeneşte, Doamne, pe Arhiepiscopul nostru…”, fără să pomenească numele episcopului, însă în taină îl pomenesc pe Artemie.

Cele susținute de monahul Sava Lavriotul denotă o ignorare a tradiției canonice. În fond, pomenirea altui episcop se opune literei și spiritului Sfântului Canon 15 al Sinodului I-II, după cum am arătat mai sus. În al doilea rând, fostul episcop Artemie al eparhiei Raşca şi Prizren, pe nedrept caterisit, prigonit și anatemizat de către Biserica Sârbă, aplică îngrădirea zelotistă eronată, care duce la schismă, și în numele acestei îngrădiri ajunge să încalce Sfintele Canoane și recurge la acte ilegale (de exemplu, hirotonirea de horepiscopi), care fac imposibilă pomenirea sa.

Din acest fel de a proceda al monahului Sava Lavriotul și al „episcopului” Artemie, transpare încercarea de a-l impune pe Artemie ca singurul conducător și episcop la nivel mondial al tuturor părinților care aplică îngrădirea, ceea ce este inadmisibil.

În încheiere îi rugăm cu ardoare pe părinții români care au întrerupt pomenirea episcopilor lor ecumeniști să evite capcanele pe care li le întinde cel viclean și să rămână statornici în corecta punere în aplicare a întreruperii pomenirii, așa cum am explicat în textul de față, pomenindu-i „pe toţi episcopii ortodocşi”[6].

Protopresbiter profesor Theodoros Zisis: „Îngrădirea nu este schismă. Lămuriri datorate”

Cuvintele „Pentru Arhiepiscopul nostru …” , chiar și fără menționarea numelui acestuia, reprezintă pomenirea episcopului locului, atâta vreme cât, până ce va fi condamnat, acesta este episcopul locului. Prin urmare, în fond nu există întrerupere a pomenirii, întrucât este pomenit „Arhiepiscopul nostru”. Există alt alt episcop „al nostru”?

 

Note:

 

[1]   Cuviosul Nicodim Aghioritul, Pidalion, ed. V. Rigopoulos, Tesalonic 2003, pp. 357-8.

[2] Ἱερατικόν Α΄, Ἡ Θεία Λειτουργία Ἰωάννου τοῦ Χρυσοστόμου [Liturghier, Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare], ed. Sfintei Mânăstiri Simonos Petras, Sfântul Munte, 2001, p. 126

[3] Ἱερατικόν Β΄, Ἡ Θεία Λειτουργία Βασιλείου τοῦ Μεγάλου [Liturghier, Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare], ed. Sfintei Mânăstiri Simonos Petras, Sfântul Munte, 2001, p.  126.

[4]V. Θεοδρομία [Theodromia] XI, 1 (Ianuarie – martie 2009) 75-81.

[5]Arhim. Epifanios Theodoropoulos, Τά δύο ἄκρα˙ Οἰκουμενισμός καί Ζηλωτισμός [Cele două extreme, ecumenismul și stilismul], ed. Sfânta Mănăstire Maica Domnului cea plină de har (Keharitomeni), Trizinos, Atena 1997, p. 76.

[6] V. Protopresb. Theodoros Zisis, Δέν εἶναι σχίσμα ἡ ἀποτείχιση˙ ὀφειλόμενες ἐξηγήσεις [Îngrădirea nu este schismă. Lămuriri necesare], ed. To Palimpsiston, seria Kairos 24, Θέματα ἐκκλησιαστικῆς ἐπικαιρότητος [Subiecte de actualitate bisericească], Tesalonic, 2017 și textul nostru cu titlul: Συμβολή στό θέμα τῆς διακοπῆς μνημοσύνου [Contribuție la subiectul întreruperii pomenirii], 10-1-2018, https://www.katanixis.gr/2018/01/blog-post_30.html.

 

Citiți și:

Câteva teme de meditație pentru conferințele monahului Sava

Canonul Sfântului Atanasie cel Mare despre reprimirea celor ce nu s-au făcut părtași eresului de bunăvoie

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

  1. Intr-un articol se spunea ca horeipiscopii au disparut deoarece nu mai erau necesari.Nu a fost interzisa existenta lor.In cazuri de forta majora ei ar putea sa reapara?In situatia actuala?In zona mea ,fiind episcop ecumenist, putem vorbi de o episcopie vacanta?Ce ar trebui sa faca episopul Artemie,,pe nedrept caterisit,prigonit si anatematizat ,,cum scrie in articol?Mai e vreun episcop ,in lumea ortodoxa,pe nedrept prigonit,caterisit si anatematizat?

    1. Horepiscopii sunt alesi de Sinod, nu de un singur episcop si sunt hirotoniti de cel putin trei Episcopi, deci nu de unul singur. Episcopiile nu sunt vacante ci sunt ocupate de episcopi care inca nu au fost condamnati!

      1. Multumesc.Atunci la ce se mai reduce rolul episcopilor ecumenisti?Doar la hirotonii?Vad ca acum sunt mai activi ca oricand,probabil pentru a speria preotii.In cazul episcopului Artemie este valabila expresia Sfantului Ciprian al Cartaginei:,,Unde este Episcopul,acolo este Biserica,,?Episcopul nostru ecumenist o citeaza cu sfintenie,facand referire la el,de nu mai stim unde e Biserica.Imi cer scuze.

      2. Pidalion,p.325-326:Canonul 10 Sinod Antiohia(341):,,Horeipiscopul,insa,sa se faca de episcopul cetatii ,carui se supune,,.Acolo se mai spune de horeipiscopi ca ,,au luat hirotesie de episcopi,,si nu de,,au luat hirotesie de la episcopi,,in sensul ca au fost hirotesiti de (3?)episcopi.

      3. Părinte Matei daca nu stiati episcopul se hirotoneste de un singur episcop dar participa mai multi arătând comuniunea cu ceilalți.La fel se face si cu horepiscopi,Citiți viata sf alexandru patriarhul constantinopolului care a fost horepiscop.

        1. Care este relevanta intrebarii? La „hirotonirile” lui Artemie nu a participat niciun episcop pentru ca niciunul nu a vrut sa aiba comuniune cu asa lucrare.

    2. De o episcopie vacanta putem vorbi acolo unde ea este ocupata de un episcop condamnat sinodal si caterisit, pana atunci nu se poate vorbi despre asta. Cititi cu atentie Pidalionul.
      Artemie a fost pe nedrept caterisit si prigonit, dar de anatemizat a fost anatemizat pe drept, pentru ca a savarsit hirotoniri de unul singur intru episcop, impotriva vointei restului Bisericii. Nu exista niciun fel de cazuri de forta majora in situatia episcopului Artemie, care sa ii permita sa faca ceea ce a facut.
      17 dintre episcopii, din 20 si ceva, care l-au anatemizat in 2015 au votat cu un an mai tarziu impotriva documentelor din Creta. Asa ca nu se compara situatia din Serbia cu cea din Romania, de exemplu.

      1. Domnule Silviu,ați fost la episcopul Artemie sa vorbiți cu el sau doar la greci care din mândria celor 1200 de ani de imperiu nu vor sa se mai plece si la alți.

  2. Inchei.Tot acolo,Sinodul le-a trasat competentele-hirotesia membrilor clerului inferior-ipodiaconi,anagnosti si catihisitori(probabil cateheti)deci nu Sinodul i-a hirotesit.

    1. Care este relevanta a ceea ce spuneti?
      Episcopul cetatii nu poate face nimic fara consultarea cu ceilalti episcopi, mai ales atunci cand restul Bisericii este împotriva a ceeea ce face, cum este cazul hirotonirilor pe care le-a facut Artemie.
      Cititi primul canon al Pidalionului si vedeti cati episcopi trebuie pentru hirotonirea unui episcop, cititi distinctiile pe care le face Pidalionul între alegerea si hirotonirea unui episcop, cititi canoanele care spun ca episcopul trebuie sa se consulte în problemele importante cu superiorii sai. Toate aceste prevederi canonice au fost deja dezbatute si nu reluam discutia. Cititi toate articolele scrise anul trecut pe tema asta.
      Chiar daca ar fi avut dreptul să hirotoneasca singur un episcop, ceea ce nu este cazul, episcopul Artemie nu o putea face fara acordul celorlalti episcopi ai Bisericii Sarbe si mai ales impotriva vointei lor, care i-au cerut sa renunte.
      Aceasta este schisma lui Artemie. Restul sunt vorbe goale ale unora care incearca sa ii gaseasca explicatii.

  3. Pidalion:pag. 156,nota 129-„…deci Horepiscopul,după canonul 10 al Antiohiei,se făcea de Episcopul cetății aceleia… „,deci de un episcop,nu de mai mulți.
    Iar…,Episcopul Artemie a hirotonit Horepiscopi,nu Episcopi.
    Vă rugăm să ne spune-ți care sunt Episcopii pe care i-a hirotonit Episcopul Artemie?! În afară de Horepiscopii pe care Sfinția Sa i-a hirotonit, bineînțeles.

    1. Pentru a intelege cum e cu hirotonirea horepiscopului de catre episcopul cetatii cititi articolul parintelui ZIsis pe aceasta tema, il gasiti pe ortodoxinfo. tema s-a dezbatut, nu mai intram in detaliile ei.
      Va inselati in privinta ideii ca horepiscopul nu este episcop. Horepiscopul este episcop, cititi cu atentie canonul 10 Antiohia, pe care il invocati: „asa-numitii horepiscopi, de ar fi si luat hirotonie de episcop…”. Deci sunt episcopi. Vedeti ca acelasi canon le permite sa hirotoneasca preoti, cu acordul episcopului locului, ceea ce inseamna ca sunt episcopi, faptul ca le conditioneaza hirotonirea de preoti de ascultarea fata de episcopi se datoreaza doar unor chestiuni disciplinare, nu legate de harul episcopal.
      De altfel, in Serbia, „horepiscopii” lui Artemie hirotonesc preoti, nu citeti si ipodiaconi, ci „preoti”, pe care ii trimit in alte patriarhii.
      Doresc sa va pun doua intrebari, una v-o pun acum, a doua dupa ce aveti bunavointa sa imi raspundeti la prima.
      Ca sa intelegeti schisma lui Artemie, care credeti ca este Biserica Ortodoxa din Serbia, Biserica Ortodoxa Sarba sau Episcopia in exil de Rasca si Przen, a lui Artemie?

  4. Horeipiscopul este presbiter care,prin hiroteise, are dreptul sa hiroteseasca la randul sau membrii clerului inferior.Nici un canon nu interzice hirotesia presbiterilor.Nu ma intereseaza de sirbi,mi-e rusine de incompetenta episcopilor romani-cu doctorate in Catehetica si Omiletica.Deci n-aveau ce sa se amestece in treburi canonice sau dogmatice.Multumesc pentru rabdare.

    1. Va inselati, horepiscopul este episcop, cititi cu atentie canonul 10 Antiohia, pe care il invocati: „asa-numitii horepiscopi, de ar fi si luat hirotonie de episcop…”. Deci sunt episcopi. Vedeti ca acelasi canon le permite sa hirotoneasca preoti, cu acordul episcopului locului, ceea ce inseamna ca sunt episcopi, faptul ca le conditioneaza hirotonirea de preoti de ascultarea fata de episcopi se datoreaza doar unor chestiuni disciplinare, nu legate de harul episcopal.
      De altfel, in Serbia, „horepiscopii” lui Artemie hirotonesc preoti, nu citeti si ipodiaconi, ci „preoti”, pe care ii trimit in alte patriarhii.
      Doresc sa va pun doua intrebari, una v-o pun acum, a doua dupa ce aveti bunavointa sa imi raspundeti la prima.
      Ca sa intelegeti schisma lui Artemie, care credeti ca este Biserica Ortodoxa din Serbia, Biserica Ortodoxa Sarba sau Episcopia in exil de Rasca si Przen, a lui Artemie?

  5. ,,hirotesie de episcop,,-pentru a hirotesi.Cuvantul e ,,hirotesie,,.Ce sa caute un episcop la cucuietii din deal?Am inteles confuzia-citati din canoanele prof Floca-acolo spune ,,hirotonie,,.E tradus gresit-pt.ca mai departe spune ,,SA NU INDRAZNEASCA A HIROTONI NICI PREOTI NICI DIACONI FARA EPISCOPUL DIN CETATEA SA.,, Daca era episcop ,de ce mai era nevoie de inca un episcop./Prof.Floca a fost studentul prof.Liviu Stan.In comunism am cunoscut mai multi preoti batrani.Neavand copii,am primit multe carti de teologie de la dansii.Nu le am acasa,ci la tara(in pod)Acolo sunt si canoanele prof.Milas.Am vrut sa le studiez in paralel cu canoanele din cartea prof.Floca.Momentan nu am drum acolo(mai ales ca vineri am avut accident).M-au interesat sinoadele locale si am aflat prin anii 90 ca era un consilier la patriarhie Parvu sau Pirvu care a avut teza de doctorat despre ele.Mai mult n-am aflat/.Informatia primara fost ca episcopul Artemie a hirotonit episcopi..Apoi a fost vorba despre horeipiscopi.Nu stiu altceva despre sarbi decat ce am citit pe acest site.Nu cred ca mai sunt necesari horeipiscopii-poate doar ca un plus de imagine.Siteurile antiecumeniste fac o catehizare excelenta.(Voi compara canoanele Milas si Floca -poate sunt si alte greseli)

    1. puteti va rog da raspuns la intrebarea pe care v-am pus-o? interpretarea expresiei din canonul 10 nu are nicio relevanta in tema pe care o punem in discutie. Cel ce poate hirotoni preoti nu poate fi preot, ci trebuie sa fie episcop. Punct. Restul e discutie in van.
      Va rog, raspunsul la intrebare, daca se poate, legat de adevarata Biserica a Serbiei

  6. Vă mulțumesc că ați dat răspuns la comentariul meu.
    În continuare la cele precizate de dvs. ,doresc să completez,dar nu cu cuvinte de la mine,ci cu cuvinte din Pidalion,la prima problemă ridicată de dvs. referitor la Horepiscopi .
    „Fiindcă nu e slobod a se face Episcop în sat,sau într-un târg mic,în care și un singur preot e destul,pt. a nu defăima numele Episcopului,după Canonul 6 al Sinodului din Sardica,pt. aceasta, în niște orașe mici ca acestea,și în sate,se făceau cei ce se numeau Horepiscopi. Deci Horepiscopul,după Canonul 10 al Antiohiei,se făcea de Episcopul cetății aceleia, la care era supus,și (el) însuși și satul lui. Zice Canonul acesta,că unul ca acela putea să hirotonească citeți,ipodiaconi,…,și catehisitori. Dar să se caterisească de va îndrăzni,fără voia Episcopului celui din cetate,a hirotoni preot sau diacon,măcar de ar avea și hirotesie de Episcop.”-Pidalion,pag.155-156,nota 129 de la Canonul 8 al Sinodului l Ecumenic.
    De aici putem vedea că Horepiscopul putea să nu aibe hirotesie de Episcop și totuși să fie Horepiscop,deci altceva decât Episcop. Dar și cu hirotesia de Episcop,el nu este Episcop ,ci Horepiscop.
    Un ex. lumesc:ca în armată,cãnd un caporal poate avea funcția de sergent,dar el nu e sergent,ci tot caporal rămâne,chiar dacă funcția,nu gradul,îi permite să facă cele ale sergentului.
    Așa și în cazul Horepiscopului.
    Așa reiese și din Canonul al 10-lea al Sinodului din Antiohia.
    Dar,în sfârșit,ori că îi considerați Episcopi ori nu,ce este important pt. discuția noastră, este că Horepiscopii pot fi hirotoniți de către un singur Episcop,fie că are sau nu ,hirotesie de Episcop.
    Referitor la prima întrebare,referitor la situația Bisericii din Serbia,vă întreb și eu:a acceptat, oficial, Biserica Serbiei,hotărârile sinodului cretan?17 ierarhi nu au semnat,cinste lor, Dar Patriarhul a trecut cu samavolnicie peste dezacordul lor,și a acceptat hotărârile sinodului cretan, în numele întregii Biserici Sârbe,deci și al celor 17 Episcopi nesemnatari.Au protestat cei 17 Episcopi nesemnatari împotriva acestei samavolnicii?
    Pt. că,de fapt,în ciuda nesemnării documentului cu pricina de către cei 17 Episcopi, totuși Biserica Serbiei,la nivel oficial,sinodal,a acceptat hotărârile sinodului cretan.
    De ce acei Episcopi nesemnatari, nu se opun deciziei samavolnice a instituției sinodale care este condusă de Patriarh,și care practic a anulat gesturile celor 17 Episcopi, căci efectul asupra hotărării finale a Bisericii Sărbe a rămas cel impus de șef(de Patriarh).
    Deci în final,Biserica Ortodoxă Sărbă a acceptat hotărârile sinodului cretan, prin decizia luată în mod samavolnic de către Patriarhul ei,care și-a impus voința Sa,tuturor membrilor Bisericii Sârbe. Căci aceștia dacă tac,dacă nu se opun,înseamnă că,în mod tacit,primesc și ei cele acceptate pe linie sinodală.
    Asta ca o paranteză,la întrebarea dvs.
    Iar ca răspuns, voi cita ceva din cele exprimate de Sfântul Maxim Mărturisitorul,care ne învață în acest sens:”Cel care mărturisește credința ortodoxă se integrează sau se reintegrează în Biserica universală și în comuniunea cu ea.;cel care propovăduiește o doctrină care nu e conformă cu dreapta credință se exclude singur din Biserica universală (Ortodoxă n.m.) și trebuie exclus din aceasta. Acest principiu este valabil pt. persoane ,dar și pt. Biserici.:ele aparțin Bisericii universale(Ortodoxe),sau,mai curând,se identifică cu aceasta,în măsura în care mărturisesc dreapta credință, și sunt excluse din ea(chiar dacă ele continuă din punct de vedere instituțional să fie Biserici și să poarte numele de Biserică) dacă mărturisesc doctrine străine credinței ortodoxe așa cum a fost ea definită de Apostoli,Părinți și Sinoade.”
    Deci,în funcție de ce mărturisește Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe sau Episcopia Episcopului Artemie,ca mărturisire de credință,aceea e Biserică Ortodoxă, care mărturisește ortodox, spune Sfântul Maxim.
    Așa că…,răspunsul la această întrebare îl las pe seama fiecăruia să-l găsească,în funcție de căutarea și sinceritatea lui.
    Aștept și a doua întrebare, dacă binevoiți. Vă rog.

    1. Deci in opinia dumneavoastra adevarata Biserica a Serbiei este Episcopia „din catacombe” a fostului episcop Artemie, pentru ca, in opinia dumneavoastra, este irelevant faptul ca a hirotonit de unul singur episcopi (nu va inselati, horepiscopii erau episcopi, pentru ca nu va inchipuiti ca preotii pot fi hirotoniti de alti preoti, evident ca cel ce are dreptul de hirotonire a preotilor este episcop), ca nu s-a consultat cu nimeni cum cere canonul 34 apostolic sau can, 9 Antiohia, ca s-a opus reconcilierii cu Biserica Sarba, cand a fost chemat la impacare.
      Puteti sa imi aratati si mie in viata Sfantului Maxim sau a oricarui alt sfant o situatie in care ei au intemeiat structuri paralele Bisericii Constantinopolului, pe care sa le fi numit „Biserici” si care sa fi luat locul Bisericii aflate temporar in erezie?
      Fiti atent la cum folositi cuvintele Sfintilor pentru a nu justifica cu ajutorul lor diferite caderi ale unora sau altora.
      Cei 17 episcopi sarbi au aratat ca nu aveau un cuget eretic in momentul in care au respins textul respectiv la Creta si si-au facut marturisirea ortodoxa acolo, aratand prin aceasta ca in Serbia nu exista necesitatea infiintarii unei noi structuri bisericesti, paralele Bisericii oficiale, care nu a fost condamnata de niciun sinod ecumenic si scoasa in afara Bisericii Universale.
      Daca au acceptat documentele in Serbia este irelevant, de vreme ce se poate sa fi fost constransi sau din alte motive. Eu nu prea stiu ce au facut mai departe cei 17, dar stiu ca la Creta au dat dovada de cuget ortodox. Daca nu au putut sa isi pastreze marturisirea pana la capat, este alta discutie, dar nu justifica intemeierea unei structuri bisericesti paralele. 17 episcopi din 25 cred, inseamna o majoritate confortabila in acea Biserica.

      Intrebarea nr. 2: Credeti ca semnatarii Scrisorii Sinaxei Clericilor si Monahilor din Grecia, care l-au rugat in 2015 pe Artemie sa renunte la horepiscopi si sa se impace cu BOS, printre acesti semnatari fiind patrologul protopresbiter profesor T. Zisis, profesorul protopresbiter G Metallinos, profesorul Telenghidis, carora li se adauga alti mari teologi greci care l-au avertizat pe Artemie, credeti ca toti acestia sunt niste ignoranti si nu au priceput aceste subtilitati canonice legate de ceea ce a facut Artemie in Serbia si numai noi le-am inteles si ca suntem mai iluminati in legislatia canonica decat toti acestia?
      Chiar credeti asta? Oare nu e o mandrie diavoleasca din partea noastra sa credem ca daca am pus mana pe un Pidalion si am citit cateva texte am dobandit o intelepciune mai mare decat a tuturor teologilor lumii care au respins schisma lui Artemie? Eu asa cred si zic ca ar trebui sa ne vedem putin lungul nasului, ca sa nu rada demonii de noi, facandu-ne sa ne comportam ca in acea rugaciune de la spovedanie unde se spune ca „inchipuindu-mi ca sunt intelept am grait desertaciuni”. Iertati!

  7. Si eu si HD v-am dat de inteles ca vorbim limbi diferite.Si in privinta bisericii Serbiei ii dau dreptate lui HD..Nu-l cunosc pe hd dar si eu zic la fel.

    1. E dreptul dumneavoastra sa ziceti la fel, dar fiti amabil si prezentati-mi si mie cazuri de Părinti marturisitori care si-au facut structuri bisericesti separate Bisericii Constantinopolului si argumentarea teologico-canonica a faptului ca un preot poate fi hirotonit de alt preot (cum ziceti ca ar fi fost horepiscopii), nu de un episcop. Eu sincer nu stiu sa existe, dar daca mi-o prezentati ma imbogatesc in stiinta de carte si va multumesc.

  8. Îmi pare rău,dar insinuați un lucru pe care nu l-am afirmat :”deci în opinia dvs. adevărata Biserică a Serbiei este Episcopia din catacombe a fostului Episcop Artemie”. Unde am afirmat acest lucru?!
    Am spus că” aceea e Biserica Ortodoxă care mărturisește ortodox”, conform învățăturii Sfântului Maxim. Adică mărturisirea de credință a unei Biserici sau a unei persoane, este criteriul după care acea Biserică sau persoană este considerată ortodoxă sau nu.
    Eu personal nu îmi permit să cataloghez sau să judec/condamn pe cineva,cu atât mai mult Biserici. Asta e treaba unui Sinod. Eu doar am expus o situație existentă, nu inventată .

    1. Nu am insinuat nimic, pur si simplu v-am intrebat care credeti ca este Biserica adevarata din Serbia. Va rog sa raspundeti dumneavoastra.
      Faptul ca Biserica adevarata este unde este marturisirea corecta a credintei este corect, dar in cazul de fata avem alta situatie, avem doua structuri paralele. Care dintre ele este cea adevarata, din punctul dumneavoastra de vedere. Sau ca sa va citez, care marturiseste adevarul poporului sarb?

  9. Da,bună întrebare: ” care dintre ele mărturisește adevărul poporului sârb?
    Păi avem următoarea situație în teren: pe deoparte gruparea oficială din Biserică, repet,din Biserică, iar pe de altă parte gruparea Episcopului mărturisitor Artemie,din Biserică. Dânsul fiind caterisit pe nedrept,nu are cum să nu mai fie în Biserică, căci Biserica este Hristos ,doar că nu mai este în gruparea ecumeniștilor din Biserică.
    La ora actuală,oficial,Sinodul BOS,a acceptat hotărârile sinodului cretan. Cum? Am discutat mai sus. Atunci vă întreb: care este mărturisirea de credință a BOS?! Iar dacă în interiorul BOS există Ierarhi care nu sunt de acord cu decizia BOS,de ce nu i-au atitudine,căci,spune Sfântul Grigorie Palama,căci atunci când e vorba de credință ,de surpare a ei,tăcerea reprezintă al treilea tip de ateism. Sau cu alte cuvinte, trădare.
    Atitudinea ierarhilor nesemnatari de la Colimbari,a fost înfrântă prin decizia samavolnică a „șefului” dânșilor,căci se pare că pe acest principiu funcționează mai nou Biserica, adică pe unul lumesc,al autorității dictatoriale,nicidecum pe consens și libertate de conștiință.
    Deci,sinodal, BOS mărturisește ce mărturisesc documentele oficiale de la Colimbari,pe care Sinodul BOS și le-a însușit. Iar Sinodul BOS din cine este format? Din arhiereii BOS, mai puțin Episcopul Artemie, care este prigonit și care mărturisește adevărul.
    Eu nu judec pe nimeni. Doar am expus o stare de fapt existentă. Ce să fac,să neg realitatea? Sau există o altă realitate?
    Iar a mă pronunța eu asupra unuia sau altuia ,nu este al meu. Eu nu sunt instanță.
    Acuma vă întreb și eu: cine mărturisește dreapta credință? BOS sau Episcopul Artemie?
    Aștept un răspuns. Vă mulțumesc.

    PS: consider că Biserica nu este doar instituție,ci ea este Trupul lui Hristos,piatră de poticnire pt. ecumeniști,căci asupra Bisericii ca Trup al lui Hristos nu au nici o putere.

    1. Iertati-ma, eludati raspunsul canonic cu niste raspunsuri evazive. Raspundeti concret, e BOS sau e eparhia lui Artemie, cine va duce Ortodoxia in istorie mai departe. Va rog sa raspundeti la intrebare.
      Raspunsul meu e simplu: cu siguranta un episcop schismatic nu marturiseste dreapta credinta. Punct. Cat de corect marturiseste BOS ramane de vazut, dar cu siguranta nu se poate spune ca un episcop schismatic marturiseste Ortodoxia, doar pentru ca are un discurs mai putin ecumenist decat ierarhii canonici. De vreme ce este caterisit si afurisit, iar afurisirea e pe drept cuvant, nu putem vorbi despre el ca marturisitor, asa cum nu putem vorbi de eretici ca martiri, chiar daca tehnic vorbind mor de mana persecutorilor ca si martirii adevarati.
      Ce credinta marturiseste pana la urma Artemie? Credinta ca Biserica a disparut si ca el este ultimul episcop ramas in lume? Asta e dreapta credinta?
      Daca admitem contrariul, trebuie sa admitem si ca stilistii marturisesc mai corect decat BOR, ceea ce e gresit.

  10. Iertați, dar nu eludez răspunsul canonic, dar pur și simplu nu pot să fac niște afirmații care nu sunt de competența mea. Pe deoparte.
    Pe dealtă parte,
    ce pot să fac este să observ niște lucruri care îmi ridică serioase semne de întrebare.
    Adică,Sinodul care l-a afurisit pe Episcopul Artemie, este același Sinod care cu ceva timp în urmă l-a caterisit pe NEDREPT. Același Sinod, aceeași oameni. Apoi,peste un an,adică în 2016,același Sinod, aceeași oameni care l-au afurisit pe Episcopul Artemie, au acceptat hotărârile sinodului cretan,căci din nefericire BOS a acceptat la nivel sinodal hotărârile sinodului cretan.
    Atunci întreb:o astfel de instituție care-și încalcă principiile ,regulile și canoanele mai poate prezenta un punct de reper pt. o judecată obiectivă? Hotărârile ei pot fi luate ca și criteriu pt. o judecată obiectivă ?
    Altă întrebare: pot să dau un răspuns canonic pe baza unor hotărâri date de o astfel de instanță care ea însăși își încalcă regulamentele și principiile? Un răspuns canonic negreșelnic față de Dumnezeu,nu față de criteriile omenești,care înaintea lui Dumnezeu valorează atât cât ele sunt trăite în Dumnezeu,nu după calcule și interese meschine omenești. Asta referitor la situația în care se află Episcopul Artemie.
    Din păcate lucrurile sunt f. amestecate, într-un context de „haos” controlat generalizat.
    Iar răspunsul canonic, nu juridic,la întrebarea dvs. îl primim de la Sfântul Maxim Mărturisitorul. Mai departe nu mă avânt,în speculații și păreri personale.
    Mă iertați.

    1. Lucrurile sunt simplissime, in Serbia exista Biserica Ortodoxa Sarba, care i-a crestinat pe sarbi si i-a trecut prin istorie pana acum si ii va trece si prin restul istoriei, sunt sigur. Aceasta Biserica are probleme cu ecumenismul, cum au si celelalte Biserici, cum a avut si Biserica COnstantinopolului in trecut de multe ori si le-a rezolvat mereu, pentru ca Dumnezeu nu a lasat-o.
      Pe de alta parte, exista o structura paralela, care isi aroga pretentia ca este adevarata marturisitoare a Ortodoxiei, desi este in afara acesteia, prin conducatorul sau, care a fost anatemizat pe drept, dupa ce a fost caterisit pe nedrept, iar in loc sa faca ce a facut Sfantul Ioan Hrisostom, el a facut ce au facut stilistii.
      Intrebarea e simpla: care e Biserica lui Hristos din punct de vedere canonic? Si cand va intreb asta, va invit sa retineti ca punctul de vedere canonic este al lui Dumnezeu, pentru ca El i-a inspirat pe Parinti sa dea aceste legi bisericesti.
      In judecarea acestei chestiuni nu putem amesteca tot felul de sentimentalisme omenesti, ci trebuie sa gandim canonic, pur si simplu: este BOS sau episcopia lui Artemie cea care va continua misiunea de a-i conduce la mantuire pe sarbi?
      Retineti, Biserica Constantinopolului s-a confruntat cu toate ereziile din istorie si intotdeauna a iesit biruitoare si a ramas aceeasi, nu a preluat rolul ei niciodata o organizatie paralela.

  11. Vă întreb și eu: care era Biserica canonică pe vremea Sfântului Maxim,când celelalte cinci Scaune Patriarhale erau despărțite de Sfântul Maxim, iar acesta considerat schismatic de către ele?!
    Vreți să spune-ți că Biserica s-a salvat prin acele Biserici(cele cinci Scaune Patriarhale)??!
    Nu s-a salvat prin Sfântul Maxim care mărturisea adevărul și care era considerat de întrega Biserică „canonică” ( Constantinopol,Antiohia,Alexandria,Ierusalim și Roma) drept schismatic?!
    Sfântul Maxim spune că,criteriul după care o Biserică se identifică cu Biserica Universală -Ortodoxă adică,este mărturisirea dreptei credințe, nu canonicitatea. Și mai spune că „ele sunt excluse din ea( chiar dacă ele continuă din punct de vedere instituțional să fie Biserici și să poarte numele de Biserică),dacă mărturisesc doctrine străine credinței ortodoxe,așa cum a fost ea definită de Apostoli,de Părinți și de Sinoade”.
    Biserica îl cinstește pe Sfântul Maxim, nu pe cele 5 Patriarhii ( Constantinopolul,Ierusalimul,Roma,Antiohia și Alexandria) care au înfrânte de erezie și care îl considerau pe Sfântul Maxim ca fiind schismatic. Nu Bisericile ” canonice au ieșit biruitoare,ci Adevărul a ieșit biruitor. Adevărul,Hristos Domnul,a salvat Biserica, nu Bisericile ” canonice” care erau căzute în erezie. Adevărul de care Sfântul Maxim nu s-a despărțit și prin Care a biruit.
    Deci în cine stătea Biserica,în Bisericile „canonice” sau în Sfântul Maxim ,cel condamnat de „canonici” și considerat schismatic?
    Sau: care era Biserica canonică pe vremea Sfântului Maxim? Bineînțeles, veți spune, ținând cont de trecut și de viitor,Biserica Constantinopolului și celelalte Biserici.
    Au salvat ele Biserica sau au fost salvate?!? De ce sau de cine au fost salvate: de ” canonicitate” sau de Adevăr?
    Bineînțeles, trebuie și una și alta.
    Bun. Să ne întoarcem…
    Este BOS ,oficial, după aceptarea sinodului cretan la nivel sinodal,în Adevăr? Păi atunci și BOR este în Adevăr și atunci noi de ce mai luptăm?
    Dacă BOS, instituțional, oficial,nu e în Adevăr, prin acceptarea documentelor care conțin învățături eretice,și …dacă l-a și caterisit pe NEDREPT, pe Episcopul Artemie și…dacă este dominată și condusă de ecumeniști (faptele vorbesc),atunci putem considera gestul lor de afurisire a Episcopului Artemie un element de judecată obiectivă?
    Nu știu…!?!
    Dacă o viitoare instanță (Sinod) ,îl va găsi nevinovat sau…,îl va ierta (dacă va fi găsit vinovat),ținând cont de circumstanțe,atunci nu ne vom fi aflat,judecându-l și noi asemenea ecumeniștilor sau instituției dominate de ei,în situația celui care lovește cu piciorul în țepușă?!!
    De aceea,eu nu încerc să eludez un răspuns,ci pur și simplu nu pot să fac niște speculații sau judecăți care nu țin de mine.
    De aceea am spus că,în acest context,mă rezum la ce ne învață Biserica, Părinții,…,Sfântul Maxim.
    Nu pot să merg mai departe.
    Nu-l judec pe Episcopul Artemie cu „măsura” ecumeniștilor,și…,încerc să nu judec pe nimeni,nu judec eu BOS-ul,Doamne ferește!,…,iar ca și criteriu,în cazul de față,am învățătura Sfântului Maxim.. Prin acest răspuns nu am condamnat și nu am justificat pe nimeni. Doar am vorbit de o situație existentă, iar Dumnezeu sau o instanță abilitată onestă sau istoria,timpul,va clarifica aceste lucruri. Până atunci ne ținem de Sfinții Părinți, fără speculații și judecăți / verdicte personale sau întemeiate pe fapte a căror corectitudine nu o cunoaștem.
    „Este BOS sau Episcopia lui Artemie cea care va continua misiunea de ai conduce pe sârbi la mântuire?”
    Adevărul îi va conduce pe sârbi la mântuire.
    În măsura în care BOS sau Episcopul Artemie vor rămâne cu Adevărul, aceia îi vor conduce spre izbăvire.
    Sunteți în măsură dvs să vă substituiți unei instanțe de judecată care să judece cazul Episcopului Artemie negreșelnic? Sau să avizați judecata făcută asupra Episcopului Artemie de către BOS, în contextul acesta,ca fiind fără de greșeală și obiectivă?
    Eu nu-mi pot asuma o astfel de responsabilitate. Nu știu ce va hotărâ Dumnezeu. Judecata e a Lui.
    Până atunci,repet,avem criterii lăsate de Sfinții Părinți, nu hotărâri după criterii lumești,bineînțeles, camuflate în spatele normelor „canonice”.
    Bineînțeles, nu vreau să insinuez nimic,ci doar să îndemn la precauție. Și să avem răbdare,nu să aruncăm cu sentințe în stânga și-n dreapta.
    Mă refer la modul general,nu la o persoană anume.
    Mă iertați și vă mulțumesc pt. bunăvoința de a mă lăsa să-mi exprim gândurile…

    1. Raspuns scurt: Biserica canonica in timpul Sfantului Maxim a fost Biserica Constantinopolului. Ea s-a salvat prin Sfantul Maxim, pentru ca sfantul nu a facut structuri paralele, ci a curatit aceasta Biserica din interior, asa cum, cu neinsemnatele noastre puteri, incercam si noi sa facem.
      aceasta este diferenta esentiala intre sfantul Maxim si Artemie din Kosovo. Restul e irelevant.

  12. Nu ştiu cât am înţeles de bine, dar am citit în doctoratul cuiva şi în alte surse on-line că, iniţial, horepiscopul era hirotonit ca episcop (un fel de vicar al episcopului la ţară), care putea săvîrşi toate cele ale episcopului (haric), dar numai cu îngăduinţa şi ştiinţa episcopului locului (canonic). Cum horepiscopii începuseră să lucreze în teritoriu fără să-i mai înştiinţeze pe episcopii locului (lucrări valabile haric, dar nu şi canonic), aceştia, ca să evite astfel de situaţii, au început să trimită la sate doar preoţi. Evident, toată lumea îi numea tot „horepiscopi”, fiindcă așa se obişnuiseră, ca cel care slujea în zona rurală să se cheme „horepiscop”. Deci s-a ajuns cumva în istoria Bisericii să existe şi horepiscopi-episcopi, şi horepiscopi-preoţi. Cum tulburările cu neînștiințarea episcopului locului nu încetaseră, s-a dat atunci canonul care spunea că horepiscopul „şi de-ar avea hirotonie de episcop” să nu facă cele de trebuinţă fără ştirea mai-marelui său. Şi de aici, probabil, a apărut şi acea condiţie ca horepiscopul să fie hirotonit de episcopul locului (din ce îmi dau seama, doar ca preot). Ulterior s-a şi spus în canonul 6: „Dar în general să nu fie iertat a pune episcop într-un sat sau într-o cetate mică, pentru care ajunge şi un singur presbiter; căci nu este nevoie să se aşeze episcopi acolo, ca să nu micșoreze numele şi autoritatea episcopului” – care preot, după părerea mea, oamenii l-ar fi numit din obişnuinţă tot horepiscop. Deci dl Chirilă are dreptate, Artemie nu putea hirotoni singur horepsicopi-episcopi, cel mult horepiscopi-preoţi (care n-ar fi avut niciun rost), deci aceştia nu puteau săvârşi la rândul lor hirotonii de preoţi, nefiind ei înşişi episcopi. Dar poate tocmai existenţa a două „tipuri” de horepiscopi de-a lungul istoriei îi face pe unii credincioşi să nu înţeleagă ce spun canoanele, nefiind în temă cu contextul istoric. Câteva exemple de studii: „Răspândirea Evangheliei şi la sate a determinat apariţia horepiscopilor sau episcopilor de ţară; unii erau episcopi deplini, alţii simpli preoţi.” (http://doctorate.uab.ro/upload/50_948_rezumat_lucrare_doctorat_vladucu_viorel-ion-ro.pdf) sau : „Vicarii foranei au fost de la început ajutătorii episcopilor la administrarea eparhiilor. Termenul a fost preluat din dreptul canonic occidental, însă instituţia era cunoscută şi în dreptul bisericesc răsăritean, cu numele de „horepiscopi”, încă de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, menţionată fiind în canonul 8. Se pare că horepiscopii erau preoţi cărora episcopii le cereau să îi suplinească la sate sau în oraşe mai mici şi acolo ei îndeplineau funcţiile protopopilor de azi. Se mai întâmpla uneori să fie numiţi horepiscopi şi unii episcopi care îşi pierduseră episcopatul în vremea persecuţiilor, sau şi‑au pierdut episcopatul pentru scăderea în credinţă ori pentru alte neajunsuri. Ei erau dependenţi, sub toate aspectele, de episcopii eparhiali iar în satele sau oraşele lor puteau hirotesi ipodiaconi, anagnoşti sau lectori (trepte ale clerului inferior) şi puteau da scrisori de recomandare, însă nu puteau hirotoni preoţi şi diaconi nici dacă aveau darul arhieriei. Dar fiindcă de multe ori abuzau de puterea lor, arogându‑şi atribuţii episcopale, spre sfârşitul veacului al IX‑lea funcţia aceasta a fost suprimată, fiind înlocuită cu cea de protopop sau vicar episcopal cu diferite atribuţii.” (http://muzeuzalau.ro/wp-content/uploads/2016/06/Anuar-AMP-2012.pdf)
    Doamne ajută !

Lasă un răspuns la cata Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)