Aplicarea iresponsabilă a acriviei creează tragedii în familiile românești

Redacția siteului OrtodoxINFO a publicat ieri un material în care prezenta noul site Mărturisirea Ortodoxă, siteul oficial al preoților și credincioșilor români nepomenitori care luptă canonic și patristic împotriva ereziei din Creta, făcând o mărturisire puternică, dar în același gând echilibrată, cu grijă mare să nu iasă în afara Bisericii.

La articolul acela, un cetățean care s-a semnat “Ion” ne-a trimis un comentariu plin de durere și supărare:

Am si eu cateva intrebari pentru preotii astia echilibrati antiecumenisti la care chiar doresc sa mi se raspunda. Daca prin cearta voastra dezbinati familiile de crestini ortodocsi, a carui lucrare o faceti voi? Daca Dumnezeu spune, „ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta” este scuzabil sa dezbinati familiile crestinilor? Va intreb lucrul asta deoarece eu si se pare mai nou si multi altii suntem in urmatoarea situatie. Sotia”indrumata de un preot „echilibrat” antiecumenist a luat calea asta a voastra, impartasire la nepomenitori, nu mai impartaseste copii la pomenitori, spune ca eu sunt eretic si drept urnare nu mai poate locui cu mine. Rezultatul? Ne-am despartit pentru ca eu merg la aceeasi biserica ma spovedesc la acelas preot si imi pastrez aceeasi credinta. Mai nou am aflat ca nu sunt singur in situatia asta. Asadar, va intreb, voi a carui lucrare o faceti, a lui Dumnezeu sau a diavolului?

Redacția siteului nostru îi comunică fratelui Ion și tuturor celor interesați următoarele:

  1. Preoții și credincioșii care fac mărturisirea antiecumenistă echilibrată se deosebesc tocmai prin faptul că refuză să îi numească eretici pe cei care nu au întrerupt încă pomenirea și nu propovăduiesc deschis erezia, acordând o atenție deosebită situațiilor de genul celei pe care ne-o descrieți, în care unii membri ai familiei sunt nepomenitori, alții nu au ajuns la această măsură a asumării luptei.
  2. Este foarte posibil ca soția dumneavoastră să frecventeze unul dintre preoții nepomenitori așa-numit “acrivist”, din grupul schismatic înființat de monahul Sava lavriotul în România, grup care s-a detașat complet de adevărata luptă contra ecumenismului, practicând un radicalism sectar, dominat de o ură inumană față de toți cei ce au o altă opinie despre modul în care se duce această luptă. La întrunirea de la Roman, din ianuarie 2018, acest grup schismatic a stabilit că, din punctul lor de vedere, toți românii care nu au întrerupt pomenirea sunt eretici, că toți ierarhii din lume sunt compromiși, indiferent dacă luptă sau nu contra ereziei ecumenismului.
  3. Față de documentul schismatic de la Roman, noi am propus publicului Rezoluția din ianuarie, în care arătam că facem distincția clară între creștinii care propovăduiesc deschis ecumenismul și cei care nu fac acest lucru, nepermițându-ne să îi considerăm eretici pe cei care se află încă în legătură cu ierarhii ecumeniști, dar îndemnându-i să ia atitudine față de ecumenism și față de ierarhii care au semnat documentele sinodului, într-o primă fază prin discuții cu preotul, prin mărturisire publică și, pentru cei ce ajung să fie pregătiți pentru acest lucru, prin întreruperea frecventării bisericilor unde se pomenesc arhiereii ecumeniști, cu mare grijă însă ca acest lucru să nu producă tragedii în familii. De asemenea, în această rezoluție noi am arătat clar că prin nepomenire nu am părăsit Biserica Ortodoxă Română și ne disociem de cei care susțin că nu mai au nicio legătură cu BOR și că se află în “biserica universală” sau “în biserica sfinților”.
  4. La întâlnirea schismatică de la Mestecăniș, același grup a inventat doctrina că un copil devine eretic la vârsta de 10 ani, dacă nu ia atitudine contra propriilor părinți, în cazul în care crește într-o casă în care părinții frecventează bisericile unde sunt pomeniți ierarhii ecumeniști. Așa că nu va fi exclus ca în viitor să vedem și astfel de tragedii întâmplându-se în familiile care urmează astfel de doctrină extremistă.
  5. Pentru refuzul nostru de a merge pe calea extremistă pe care merg cei care generează tragedii de genul celei despre care ne vorbiți, membrii grupului schismatic Sava lavriotul au lansat un atac furibund la adresa noastră, considerându-ne și pe noi “eretici”, “criptoecumeniști”, “înșelați”, deși noi suntem nepomenitori, îngrădiți de erezia ecumenistă, nu facem niciun compromis dogmatic cu ereticii.
  6. Chiar cu toată această sminteală creată, lupta împotriva ecumenismului trebuie dusă mai departe, cu tenacitate, fără niciun compromis dogmatic, dar cu înțelegere, în limitele canonice, pentru diferitele situații în care se află credincioșii ortodocși care au fost surprinși de acest sinod mincinos din Creta.
  7. Nepomenirea în sine este un instrument de luptă canonic foarte eficient și ea nu este responsabilă pentru situația familiei dumneavoastră. Vinovată pentru ceea ce trăiți dumneavoastră acum este doar aplicarea iresponsabilă a nepomenirii de către unii preoți. Nepomenirea celor ce au semnat în Creta este necesară, pentru că altfel nu vom reuși niciodată să eliminăm această boală spirituală din trupul Bisericii noastre. Indiferența față de ceea ce s-a întâmplat în Creta este foarte periculoasă pentru mântuirea noastră, după cum este și asumarea unei poziții extremiste față de cei ce încă nu au înțeles ce s-a întâmplat acolo sau nu sunt încă pregătiți să își asume lupta și mărturisirea directă a credinței în fața celor ce încearcă să acrediteze în Biserica noastră ideile ecumeniste.

 

Pentru orice detaliu referitor la lupta noastră, ne puteți găsi pe site. Dumnezeu să vă ajute să vă refaceți familia!

Mulțumim redacției OrtodoxINFO pentru că ne-a pus la dispoziție acest comentariu.

 

Redacția MartOR

image_pdfDescarcă în format PDF
(Citit de 837 ori)

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

  1. Din păcate atitudinea extremistă este legată de parerea de sine și un soi de egoism spiritual.
    Extremismul, hiperzelotismul este o ispită de-a dreapta a diavolului. Dacă nu ne aruncă în ecumenism ne aruncă în hiperzelotism, în nebunie, în extremism. Lucru comun tuturor acestora este lipsa de dragoste, de compasiune, de omenie, de echilibru, ei sunt conduși de o așa zisă sfântă ură. Toți aceștia devin defapt jucăriile diavolului. O soție dezechilibrată care nu își mai împărtășeste copilul la Biserică însemnă că are credința greșită cum că în Biserică nu mai este Harul Duhului Sfânt, adică Biserica a devenit eretică.

  2. Da dar acest concept greșit i l-au inculcat cei ce oficial spun ca recunosc prezența Harului în Biserică, adică schismaticii minciunoacriviști

    1. Ceea ce spun miciunoacrivistii este defapt tot o minciuna. Pentru ca ei defapt contesta faptul ca ar mai fi episcopi ortodocsi in Biserica iar Harul ar fi defapt ceva magic care lucreaza ex opere operato osandind sau binecuvantand, defapt toata gandirea lor este o gandire scolastica de tipul valaamit. Ei ar trebui sa citeasca pe profetul Iona pana inteleg ce iconomie face Dumnezeu nu numai cu omul ci si cu animalele.

    1. Dacă găsiți preoți nepomenitori, mergeți la aceștia. În România, din păcate, spre deosebire de Grecia, aproape nu există preoți care să facă mărturisire publică împotriva ereziei, așa cum am căzut de acord la conferința de la Bănceni, din martie 2016, că trebuie să fie mărturisirea, pentru ca ea să aibă și un efect public (altul decât acela că te scutește de eticheta de eretic).
      Ca nepomenitor eu vă recomand: căutați preoți nepomenitori. Dar întrebarea îi era adresată părintelui Matei, așa că iertați-mă că am intervenit.

      1. Sa inteleg ca preotii care nu fac marturisirea impotriva ereziei publica sunt eretici? Nu acelasi lucru il zic si cei din gruparea lui Staicu?
        Vreau si raspunsul p Vulcanescu, si nu pentru situatia din Grecia, ci pentru cea din Romania.
        Multumesc oricum pentru interventie.

  3. Dacă vrei să le ierți lor păcatul, iartă-l. Dacă nu, șterge-mă și pe mine din cartea Ta. Și fiecare dintre sfinți, având aceeași compătimire, se ruga pentru ceilalți. Așadar, și noi, dacă dorim să umblăm pe urmele lor, să nu avem în vedere numai cele ale mântuirii noastre, ci să ne rugăm și pentru lume, miluind și îndurându-ne de cei ce trăiesc în viață stricată, de cei întăriți în erezii, de cei împotmoliți în înșelare, de cei întunecați din neamuri, simplu, de toți oamenii.
    Sfântul Teodor Studitul, Catehezele mici. Cateheza 52

  4. Este de preferat sa se mearga la parintii nepomenitori!Punct! Aceasta este acrivia!
    Teologul Mihai-Silviu Chirila a expus foarte bine situatia. Eu nu mai am ce sa adaug. Cred ca Gheron Gavriil in interviul care va urma sa fie publicat a raspuns magistral la aceste dileme! Asteptam interviul! Insa exista si o iconomie care impune ca preotul( care din anumite motive nu a intrerupt pomenirea ) care are cuget ortodox sa-l marturiseasca ucenicilor, credinciosilor, si daca il intareste Dumnezeu sa marturiseasca si prin canalele de comunicare mass media, atunci e clar ca lumina zilei ca prin astfel de oameni se continua cugetul ortodox in Biserica. Cred ca preotul cu cuget ortodox(care nu a intrerupt pomenirea din diferite motive) nu poate fi egoist si pastra numai pentru el adevarul de credinta impotriva ereziei, de aceea constiinta ortodoxa il obliga sa-l spuna ucenicilor, in predica sau asa cum considera, prin tact pastoral, ca sa se poata raspandi Adevarul impotriva ereziei, sau din om in om, sa spuna la Taina Spovedaniei, sa spuna prietenilor, etc.
    In Grecia avem Mitropoliti care s-au declarat pe fata impotriva minciuno sinodului din Creta, exista preoti si monahi care marturisiesc public Adevarul de credinta impotriva ereziei. In Romania acest lucru nu prea s-a realizat, desigur ca era mult mai bine sa fi fost multi intrerupatori de pomeire si macar un ierarh care sa se opuna pe fata Cretei, din pacate siutatia e mult mai urata si mult mai disperata in Romania. Cred ca raspunsul se da pentru fiecare caz in parte. Nu toate cazurile sunt la fel, nu se poate generaliza situatia. Sunt convins ca in Romania exista preoti ravnitori care inca nu s-au dezmeticit, exista preoti cu cuget ortodox care le este frica sa vorbeasca in public, sau exista cazuri in care preotii inca nu s-au dumirit care este calea de a combate erezia, sunt convins ca exista si astfel de cazuri.Mai exista cazuri de preoti care vazand ca unii intrerupatori de pomenire au cazut in schisma le este frica sa faca acest pas sa nu cada si ei. Orice atitudine constructiva se face atunci cand e prezent Duhul Sfant, pacea, dragostea, intelegerea, rabdarea, bucuria. Daca intreruperea pomenirii este una belicoasa, fara dragoste si durere, atunci ramane doar un fanatism periculos. De aceea poate multi preoti romani inca se gandesc… Daca preotul are dragoste, are pace, bucurie si marturiseste ortodox atunci sprijiniti l, fiti alaturi de el, aveti rabdare, dragoste, pentru ca trebuesc formate parohii cu cuget antiecumenist, chiar daca nu au intrerupt pomeirea. Nu toti au puterea si curajul de a face intreruperea pomeirii. Constiinta ortodoxa creste in timp. Are nevoie de timp!
    Dar noi stim ca o constiinta ortodoxa nu trebuie adormita sub nici o forma, ci trebuie trezita constiinta, iar intreruperea pomenirii este o arma atomica de trezire a constiintelor adormite. Dar trebuie folosita de cei intelepti, nu de cei nebuni. Sfantul Maxim nu le-a zis celorlalti sa intrerupa pomeirea, ci ceilalti vazand exemplul sau au intrerupt pomeirea fara sa le zica Sfantul Maxim nimic.
    Ma iertati, mi-am expus niste ganduri.
    Mai este un aspect care trebuie sa il luam in sema, anume ca preotii marturisitori care au oprit pomeirea sufera, sunt izgoniti, sunt pribegi, minciuno-caterisiti, in judecati, luptati si atacati din toate partile, si toate aceste pentru ca vor sa-l urmeze pe Hristos si Adevarul Sau! Oare daca ai un astfel de preot in tara ta, aproape de tine nu mergi la el? Unde te duci? Pai sa stiu ca am un preot care sufera pentru Hristos si Dreapta Credinta, cat de orb sa fiu sa nu merg la el in primul rand?

    Un preot este eretic (sau mai bine zis cu cugetare eretica) atunci cand el insusi predica o erezie!

  5. E o diferență între ce spune gruparea Sava (preotul Staicu este doar un locotenent al monahului Sava, care este the president, așa cum s-a autointitulat odată când eram într-o vizită misionară împreună) și ce spun Sfinții Părinți, nu noi.
    Preotul care mărturisește public erezia e eretic, celălalt care nu mărturisește public împotriva ereziei, dar nici nu mărturisește erezia nu este eretic, dar nici frecventabil, pentru că refuză să își asume mărturisirea. Așa cum spune Sfântul Teodor Studitul că pe preotul ortodox (atenție îi spune ortodox) care de frică își pomenește episcopul să îl chemi la binecuvântarea mesei, dar să nu primești Taine de la el. De ce să nu primești Taine? Ca să îi arăți că tu nu ești de acord cu atitudinea lui. Nu pentru că Tainele ar fi eretice. Dacă ar fi eretice Tainele, ar fi eretice și binecuvântările mesei și interzisă și împreună cântarea de psalmi cu acela.
    Despre aceste aspecte citiți vă rog pe siteul nostru explicarea canonului Sfântului Atanasie cel Mare de reprimire a celor ce au fost părtași ereziei ariene: https://www.marturisireaortodoxa.ro/canonul-sfantului-atanasie-cel-mare-despre-reprimirea-celor-ce-nu-s-au-facut-partasi-eresului-de-bunavoie/. Vedeți acolo ce condiții se cer îndeplinite pentru ca cineva să fie eretic. Și, evident, urmăriți mâine interviul cu Gheronda Gavriil pe siteul nostru.
    Ca să pricepeți cum e cu preotul eretic sau nu, permiteți-mi o comparație, poate nu cea mai bună.
    Dacă un bărbat cu nevastă și copii, cu o viață de familie firească, este totuși convins din diverse motive (educație, propagandă, prostie etc.) să apere drepturile homosexualilor sau să nu participe la referendumul pentru o familie normală, îl putem numi homosexual pe acel om, în ciuda faptului că nu are nicio aplecare spre această atitudine? Sau îl numim dezinformat, lipsit de credință etc.?
    Cam așa este, mutatis mutandis, și cu ereticii. Cum spune și părintele Matei, ca să fie eretic, cineva trebuie să propovăduiască, să creadă, să apere și să împărtășească comuniunea cu ereticii.

    1. Cu tot respectul dl. Mihai, dar ați afirmat mai sus: preoți care să facă mărturisire publică împotriva ereziei … îi scutește de eticheta de eretic. Apoi va contraziceti singur: ca să fie eretic, cineva trebuie să propovăduiască, să creadă, să apere și să împărtășească comuniunea cu ereticii.
      Se pare că vă cam contraziceți si cu p Matei, căci nu mai înțeleg nimic. Spuneți conform sf. Teodor Studitul, ca nu trebuie sa primim Sf. Taine de la un preot pomenitor din frică, iar p Matei o consideră soție dezechilibrată pe cea care nu își mai împărtășeste copilul la pomenitori.
      Cat de grav poate fi faptul de a te impartasi la un pomenitor, care din frica pomeneste (sau alte motive pastorale, cum zice p Matei), mai ales pentru a evita un divort? Ca practic aici cred ca este extrema: divortul, iar nu impartasirea la pomenitori. Deci cat de grav poate fi, ce implicatii canonice, duhovnicesti recurg din asta?
      Multumesc.

      1. Este o părtășie la erezia preotului s-o a episcopului dar pentru a evita un divorț este preferabil ca soția sa facă o iconomie pana va găsi un preot ortodox s-au preotul v-a mărturisi pe fata ortodoxia. Pentru ca e mai preferabil sa faci o greșeală mai mica decât sa cazi în una mai mare. Căci prima se poate îndrepta pe parcurs dar a despărți o familie este mai grav. Trebuie cercetat și dacă episcopul este eretic cu adevărat, fiindcă semnarea unui act eretic de către unii episcopi în Creta s-au dacă au semnat apoi formal la București, fără ca aceștia sa susțină mai departe ecumenismul în eparhia lor nu-i face automat eretici, căci erezia, ca și cuvântul lui Dumnezeu se răspândește și prin cuvântul vorbit, ca să fie de crezut, dar mai ales prin fapta. Deci cei ce nu fac acest lucru nu cred ca pot fi taxați ca eretici, cu toate ca au un grad de vinovăție, după cum spune Sf. Atanasie cel Mare în ep. 2 către Rufian. Sf. Teodor Studitul este mai radical, dar cred ca trebuie sa ne ghidam după niște canoane oficiale ale Bisericii, nu după niște scrisori ale Sf. Teodor care nu au recunoaștere Sinodala ecumenica. Pr. Gavriil din Sf. Munte,are aceiași poziție cu a Sf. Atanasie,nu după Sf. Teodor Studitul care, chiar după gruparea extremista nu mai este luat ca reper, cel puțin în privința poziției fata de schisma adulterina. Cred ca asa pot fi evitate și dramele de ordin familial, pe care pr. Gavriil le-a prevazut, dar acrivist ii extremiști nu-l mai recunosc ca de-al lor, cu toate ca el a fost la început stindardul luptei antiecumeniste în Sf. Munte.

      2. Nu mă contrazic deloc. Preotul care face mărturisire publică a ORTODOXIEI face primul pas spre a fi considerat un mărturisitor, cel care mărturisește public EREZIA, este eretic. Preotul care nu face mărturisire publică dar nici nu crede în erezie și nu o propovăduiește, nu este eretic, dar nu este nici mărturisitor.
        Nici cu părintele Matei nu mă contrazic. Citatul din Sfântul Teodor trebuia să vă arate că preotul care este ortodox poate fi chemat la binecuvantarea mesei și nu trebuie să mergem la Tainele lui nu pentru că nu ar avea Taine valide, ci pentru a-l conștientiza că nu face bine neluând poziție și acceptînd comuniunea cu ierarhul eretic. Părintele Matei vă vorbea despre o iconomie care se poate face în situația aceea în care ai un copil și o situație de divorț. Ceea ce trebuie să înțelegeți este că Sfântul Teodor îl numește pe acel preot ortodox, chiar dacă ne îndeamnă să nu îl frecventăm la biserică pentru a-l trezi la realitatea că este în comuniune cu un eretic și că ar trebui să facă ceva. Nu că nu ar avea taine valide.

  6. Am si eu o intrebare pt dl chirila : in ce categorie ii incadrati (dupa parerea dvs) pe crestinii ortodocsi practicanti (seriosi in viata duhovniceasca) care nu vor sa mearga la preotii nepomenitori si implicit si pe preotii cu viata duhovniceasca aleasa care nu intrerup pomenirea, si acest lucru nu din nestiinta, frica, nepasare, ci din convingerea ca nu e momentul si nici cazul sa se ajunga la nepomenire. Deci nu merg pe aceasta cale nu din lasitate, ci din convingerea ca sunteti pe un drum cel putin periculos.

    1. Citiți textul despre canonul Sfântului Atanasie și vedeți în ce categorie îi încadrează Sfântul Atanasie. Dacă mă întrebați pe mine, eu pe acei preoți nu ii frecventez, pentru că nu sunt de acord cu părerea lor și pentru că eu sunt în nepomenire de doi ani de zile, dar nici nu îi consider eretici, pentru că nu sunt eretici, adică nu propovăduiesc erezia. Credincioșii respectivi iarăși nu îi consider eretici, din motivele de mai sus, dar cred că greșesc că nu merg la preoți nepomenitori.

    2. Va raspunde Sfântul Ignatie Teoforul

      „Oricine zice lucruri diferite de cele rânduite, chiar și dacă este (în general) vrednic de crezare sau postitor sau face minuni și se nevoiește și profețește, să îți fie ție ca un lup care, îmbrăcat în piele de oaie, omoară și nimicește oile!”.

  7. dl. Mihai, oare ati uitat ce-ati scris?

    aproape nu există preoți care să facă mărturisire publică împotriva ereziei, …, pentru ca ea să aibă și un efect public (altul decât acela că te scutește de eticheta de eretic).

    de aici rezulta asta: preotul care nu vorbeste impotriva ereziei public este eretic

    1. Care e inconsecvența? este exact ce v-am spus mai inainte. Mărturisirea publică a dreptei credințe, pe lângă faptul că te scutește de eticheta de eretic, pe care ți-ar putea pune-o cineva din trupa Sava-Staicu (pe care de fapt le-a pus-o tuturor preoților grupul respectiv), are și efectul public scontat, de a atrage atenția asupra ereziei și de a contribui la lupta contra acesteia.
      Așa că vedeți că de acolo nu rezultă că preotul care nu vorbește împotriva ereziei este eretic, ci este fricos. Eretic este cel ce nu vorbește contra ei din convingerea că este bună. Citiți cu atenție textul și vedeți că așa este.

      1. Se subintelegea ca dvs. puneti eticheta de eretic, caci nu ati spus nimic de trupa Sava-Staicu. In fond, ce conteaza o eticheta pusa de niste extremisti? Important este cu adevarat sa nu fie eretic. Sa aveti mai multa grija la astfel de explicatii, sa dati toate detaliile, ca sa nu vi se atribuie cuvinte care nu va apartin.
        Multumesc pentru lamurire.

  8. Un exemplu de iconomie auzit din gura pr. Gavriil:” de exemplu dacă moare cineva și nu vrea sa fie îngropat de un preot nepomenitor, nici de unul care are cuget ortodox, ci de un ecumenist, pot eu sa spun ca s-a dus în iad? Nu pot, pentru ca nu am vestire de la Dumnezeu, și dacă nu am vestire nu vorbesc.” Aceasta remarca o fac, ca să se înțeleagă mai bine ce spune gheronda Gavriil ” este părerea mea, nu am vestire de la Dumnezeu” când vorbește despre epistola Sf. Atanasie pe care o recomanda ca model de acrivie și iconomie. Căci aceasta epistola recunoaște iconomia aplicata de preoți și episcopi înainte de un Sinod,nu cum spun acrivistii ca ea e aplicata numai de un Sinod și după Sinod,contrazicandu-se singuri când spun ca de fapt un Sinod este ceva formal care numai constata o stare de fapt din Biserica, dar nu are și puterea de a reabilita și judeca pe eretici și de a face și iconomie când aceștia se pocăiesc . Aceasta opinie o aduc în sprijinul afirmației ca ereticul este eretic chiar înainte de condamnare iar Sinodul numai trebuie sa confirme ceia ce Biserica sau noi am hotărât deja pe baza Canoanelor. Dacă este asa atunci și-n cazul iconomiei,iată ca Sinodul a recunoscut ca iconomia aplicata de unii episcopi și preoți în vremea ereziei a fost bună, pentru binele poporului. Deci trebuie bine înțeles, ca gheronda Gavriil vrea sa spună ca inafara de ce spune Sf. Atanasie cel Mare, nu are vestire de la Dumnezeu sa spună altceva și ca asta este opinia lui. Fiindcă s-ar putea înțelege ca în privința Epistolei Sf. Atanasie felul cum o interpretează el este doar opinia lui și ca nu are vestire de la Dumnezeu în ceia ce spune. Dar faptul ca se bazează pe o epistola care are putere de Canon și o recomanda atât de insistent, asta nu este o vestire de la Dumnezeu? Totuși fiindcă nu s-a exprimat foarte clar s-au traducerea nu a fost buna, poate fi interpretata afirmația părintelui în sensul rău al cuvantului.

  9. Va rog sa cititi cu atentie ce spune Monahul Serafim Savaitul:
    Despre Sfântul Teodor Studitul
    Sfântul Teodor Studitul, marele mărturisitor și părinte al monahismului, ne atrage interesul în mod deosebit în cercetarea subiectului nostru, fiindcă din cauza severității sale în subiectele legate de comuniunea cu erezia, care poate îmbrăca multe forme[24], severitate care a întreținut sfintele sale lupte împotriva ereticilor iconomahi și adulterini, a fost prezentat în mod exacerbat ca susținător al unei acribii rigide, care exclude orice iconomie în relațiile cu cei cu cuget eretic.

    Este sugestiv faptul că cei cărora Sfântul Teodor Studitul li s-a opus și față de care a aplicat, în cadrul principiului iconomiei, întreruperea comuniunii (în parte sau total, după caz), și anume Patriarhii Constantinopolului Tarasie și Nichifor, sunt și ei sfinți ai Bisericii noastre și nu întinați și lipsiți de comuniune, din pricina iconomiei; Canonul 15 al Sinodului I-II al Sfântului Fotie cel Mare (din anul 861) a constituit, se pare, o încercare de moderare a atitudini severe față de erezii, așa cum o concepeau Sfântul Teodor și studiții.

    Subiectul „ereziei miheiene”, așa cum o numește Sfântul Teodor, a revenit în scurta perioadă cuprinsă între cele două etape ale iconomahiei (726-787 și 813-843); în anul 795 împăratul Constantin al VI-lea (780-797) a închis-o pe împărăteasa Maria într-o mănăstire și s-a căsătorit cu Teodota, (dama de companie a soției sale), care era chiar rudă a Sfântului Platon, starețul Mânăstirii Studion, și a Sfântului Teodor însuși. Patriarhul, Sfântul Tarasie, a tolerat cu nemulțumire pentru o vreme și în tăcere săvârșirea acestei căsătorii nelegiuite, pentru a nu deteriora raporturile dintre Stat și Biserică, care, după după 60 de ani de iconoclasm și persecuții, erau foarte fragile. Urmașul patriarhului, Sfântul Nichifor, silit de împăratul Nichifor I, l-a restaurat sinodal (în anul 806) pe preotul iconom Iosif, „săvârșitorul unirii adultere”, cel care binecuvântase căsătoria nelegiuită (795) și care fusese ulterior caterisit (797) de către Tarasie; un mic nou sinod, întrunit în anul 809 l-a restabilit din nou pe iconomul Iosif și i-a anatematizat pe toți cei care nu acceptau această iconomie „mântuitoare”. Acest moment a reprezentat și întreruperea pomenirii – realizate până atunci prin iconomie – Sfântului Nichifor, Patriarhul, de către studiți, și începerea unui război deschis (întrucât din anul 806 aceștia îl pomeneau pe Patriarhul Nichifor, însă nu slujeau împreună cu acesta și nu aveau relații cu el[25]). Severitatea Cuviosului Teodor privitor la întreruperea comuniunii cu cei care îi pomeneau pe episcopii „sinodului adulterin” sau aveau legătură sau erau de acord cu aceștia și cu Iosif, ajungea chiar până la evitarea mesei comune cu aceștia.

    În acest context, într-o anumită scrisoare a sa, epistola nr. 49, adresată fiului său duhovnicesc, Naucratie, care și el este un sfânt al Bisericii noastre, Sfântul Teodor determină gradul și modul în care este permis o anumită iconomie în relațiile dintre studiți și ortodocșii care îi pomeneau pe iniţiatorii ereziei miheiene sau aveau comuniune cu aceia. În această scrisoare scrie printre altele că, dacă un preot este ortodox, dar îl pomenește pe episcopul eretic (miheian), atunci se poate îngădui doar ca acesta să ia parte la o masă comună și să binecuvânteze și să cânte acolo, nefiind îngăduită slujirea comună cu ereticii[26]. Dacă însă nu doar preotul, ci și episcopul acestuia, pe care preotul îl pomenește, sunt ortodocși, atunci situația se schimbă și putem să ne împărtășim din mâinile acestui preot sau să slujim împreună cu el; se precizează însă că Sfântul Teodor vorbește aici despre un episcop care (1) nu a luat parte la sinodul din 809, (2) mărturisește că acesta este o „adunare mincinoasă” și (3) îl pomenește pe întâistătătorul său arhiereu de teamă: „Iar despre celelalte întrebări (dacă episcopul nu s-a aflat în sinodul adulter şi îl numeşte adunătură mincinoasă, dar îl pomeneşte pe mitropolitul său care s-a aflat în acel sinod, dacă deci trebuie să ne împărtăşim de la un preot al [a­ce­lui] episcop ortodox) am răspuns şi în alte [dăţi], în scr­i­so­ri­le către Evod, că: Pentru iconomie, trebuie [să ne împărtăşim], numai să nu liturghisească împreună cu ereticii [preotul respectiv]. Căci nu e ni­mic, de vreme ce îl pomeneşte pe episcopul ortodox, chiar dacă acela, de frică, îl pomeneşte pe mitropolitul său, care e eretic. Dacă preotul unui astfel de [episcop] este chemat la pri­veghere, trebuie să mergem, iar biserica dată lui tre­bu­ie acceptată şi trebuie îngăduit ca el [preotul] să vină să li­tur­ghi­sească în ea sau să pomenească vreun mort, desigur or­to­dox; şi este iertat şi nimic nu-l opreşte pe [preotul] care a primit [biserica de la acel episcop] să li­tur­ghisească în ea”[27].

    Vreau să vă atrag atenția aici asupra câtorva puncte:

    Este vorba despre perioada de după anul 809, adică după perioada iconomiei studiților față de Patriarhul Nichifor, este deci o perioadă de tensionare a disputei[28].
    În această perioadă Sfântul Teodor numește în mod deschis susținerea sinodală a căsătoriei adulterine „erezie miheiană”; ba chiar, nu consideră că această erezie ar fi mai mică decât aceea iconomahiei[29], fiindcă încălcarea Evangheliei o numește „iconomie mântuitoare” și deschide calea spre încălcarea nestăvilită a dumnezeieștilor așezăminte de către excesele episcopilor[30].
    Pe acest episcop Sfântul Teodor îl numește ortodox (sau având cuget ortodox), cu toate că acesta, de teamă, îl pomenește pe întâistătătorul (mitropolitul) său cu cuget eretic eretic adulterin.
    O expresie pe care o folosește Sfântul Teodor este ambiguă din punct de vedere sintactic („μόνον μή συλλειτουργοῦντος αὐτοῖς αἱρετικοῖς” (numai să nu liturghisească împreună cu ereticii – genitiv absolut) și nu permite să se înțeleagă imediat dacă drept premisă a acestei comuniuni consideră slujirea cu ereticii a episcopului ortodox în cauză sau a preotului ortodox aflat sub ascultarea acestuia. Pe baza altor scrieri ale Sfântului, credem că aici se referă la preot[31]. Cu alte cuvinte, preotul în cauză (care se află sub ascultarea episcopului ortodox pomenitor) nu trebuie să slujească împreună cu cei cu cuget eretic adulterin.
    e) Această poziție a Sfântului Teodor pare să se afle în contradicție cu atitudinea pe care o are Sfântul în alte scrisori ale sale: astfel este, de exemplu Epistola 40, în care Sfântul Teodor critică o mănăstire care a acceptat hirotonii de la un episcop, cu toate că acesta mărturisește că este rău că s-a făcut sinod, Sfântul considerându-l pe acest episcop eretic doar pentru faptul că îi pomenește pe superiorii săi eretici[32]. Cărui fapt se datorează diferența dintre aceste două epistole?
    Propun cu smerenie, drept probabilă explicație, faptul că în epistola 49 episcopul „ortodox” pomenit (conform cuvintelor Sfântului Teodor Studitul), cu toate că pomenește un mitropolit eretic („adulterin”), are însă în mod vădit și mărturisitor o atitudine dezaprobatoare față de erezie și față de sinodul susținător al acesteia și nu este părtaș al acestora, ci pomenește, așa cum se spune, din teamă; dimpotrivă, episcopul care hirotonește în Epistola 40, condamna erezia la nivel personal, nevădit, însă în rest părea, poate, indiferent.

    Pe baza celor expuse mai sus, sunt de părere că, potrivit Sântului Teodor, nu există în mod necondiționat o „molipsire” din pricina pomenirii unui episcop cu cuget eretic, atunci când există un motiv rezonabil de aplicare a iconomiei, iar în rest există îndrăzneala Mărturisirii Ortodoxe.

    1. Părinte Matei, respectuos vă rog să transformați acest răspuns într-un articol propriu-zis, ca să poată fi citit de toți pe larg, independent de articolul de aici.

  10. Aceasta cale trasata de Sfantul Teodor Studitul a fost urmata de catre Parintii de la manastirea Studion. Ea nu a intrat in nici o lista de canoane ale Bisericii, nu exista o impunere a folosi aceasta metoda din scrisoarea catre Sfantul Naucratie, asa ne spune parintele Theodoros Zisis.
    Teologul Mihai-Silviu Chirila nu se contrazice cu nimeni, pur si simplu a aratat patristic cum sta treaba. Aplicarea insa se face de la caz la caz, de la situatie la situatie. Tocmai aceasta insemna iconomia! Iconomia devine insa blasfemie daca se accepta erezia. Cine accepta erezia nu mai este in iconomie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)