Întreabă un teolog ortodox

Buna ziua , cum as putea trece mai usor peste infidelitatile sotului meu? Suntem de 12 ani casatoriti si avem 3 copii. De cand am aflat de aventurile lui (5 luni) s a schimbat si e foarte rece cu mine, oarecum ar incerca sa se victimizeze ca din cauza mea a apelat la femei usoare si parca tot eu sunt vinovata ca el a decurs la asa ceva. Eu postesc, ma spovedesc , tin post, lucruri care il irita foarte mult, la inceput era credincios, mergea la biserica era iubitor , dar prietenii si anturajul l au facut sa si piarda mintile. Eforturile mele sa l indrept spre biserica si catre Hristos sunt in zadar.Sunt din Oradea si as dori sa gasesc un duhovnic bun , dar la biserica la care ma duc parintele(ecumenic) e mereu grabit si imi pierd mereu increderea in mine. Multumesc pentru orice raspuns,Doamne ajuta la toata lumea.

Hristos a Înviat! Cu deosebit respect și umilință,doresc să întreb, dacă este păcat să rostesc "mantre ",pentru vindecare...cumva dacă aceste mantra sunt interzise sau respinse de religia ortodoxa.Multunesc🙏

Este cineva care saluta cu Hristos a Inviat si inafara timpului randuit de Biserica...este bine???

O intrebare.. Am gasit scris la unul din Sfintii Parinti ca cine participa la Sfanta Liturghie trebuie sa se impartaseasca...daca nu o face, trebuie sa marturiseasca de ce nu a facut o.. Se invoca si canoanele 8 si 9 apostolice... Ce credeti??? Ca unii teologi spun ca nu e bine sa te impartasesti, iar altii spun ca e bine...ce sa intelegem din asta??????

Hristos a înviat! As vrea sa va rog sa mă ajutați cu un răspuns. Daca azi m-am Împărtășit trebuie sa postesc? Sau as putea recupera postul mâine? Va mulțumesc! Doamne ajuta !

Buna ziua, Voiam sa va scriu acest mesaj de faptul ca in curând o sa am o mică problema cu facultatea la care ma duc. In curând vor ca accesul in incinta universității sa fie doar in baza cardului de student (ISIC) la care eu nu o sa pot sa îl accept pe termen religios și nu sunt sigur ce sa fac in aceasta privința. Eu sub nici o categorie nu vreau sa accept acest lucru dar nu stiu cum sa fac ca și facultate sa ma înțeleagă căci spune clar ca fără acel card nu poți sa intri in clădire. Ma puteți cumva ajuta in aceasta privința? Nu stiu cum sa fac, dar am spus ca cel mai bine e de a întreba aici căci mulți nu ma vor înțelege la acest subiect. Doamne ajuta!

Va mai necăjesc cu o problema! Aproximativ 3 ani în urma tatăl meu, pe care l-am iubit enorm, se simțea foarte rău, slăbise, se vedea ca este bolnav, însă s-a internat pentru investigatii după botezul primului copil, in cadrul spitalului a stat 1 lună, timp în care s-a descoperit cancerul gastric în faza finala, a suferit o operație prin care i s-a pus un tub pentru a fi alimentat,cat a stat în spital din cauza protocolului covid nu l am putut vizita, ne suna el de câte ori se simțea puternic sa vorbească. Dupa externare (a mai trăit o luna), întors acasă l-am vizitat, însă doar în prima zi a mai fost vioi și comunicativ. În restul zilelor dormea, nu se înțelegea ce vorbește, căci vorbea stins, l am vizitat cât de mult am putut, însă copilul meu era mic, plus ca a trebuit sa stau cu nepoții mei pentru a putea cumnata mea sa meargă la munca. De îngrijirea lui au avut grija mama, fratele, sora și partenerul meu. Am regrete enorme ca nu am fost mai des în vizita după externare, in ultima vizita în care era treaz și nu sub efectul pastilelor, când ne am luat la revedere mi-a dat pupic atingând și degetele de buze, nu m a lăsat sa l pup pe obraz sau pe frunte căci dîn spital a luat clostridium (o bacterie foarte urata) și ii era frica sa nu o luam și noi, tot revăd aceasta scena, iar și iar. Ma rog Domnului să-mi aline dorul de el, însă sufăr de parca ieri ar fi murit, mama mea s-a schimbat foarte mult după moartea lui (și ea suferă). Ce sa fac sa nu mai sufăr, nu suport nici sa vad o poza cu el, ziua de naștere a fratelui meu a devenit un eveniment trist (e ziua în care a plecat la Domnul, tata), data nașterii tatălui meu și ziua numelui sau sunt triste, atunci ne reuneam cu toții și ne bucuram, precum și alte sărbători mari și importante au devenit zile în care mai mult plâng, decât ma bucur. Îmi este greu, la fel le este și celorlalți și îmi este ciuda ca ai mei copii nu au apucat să-l cunoască, a fost tatăl și bunicul ideal.