Aveți cumva o întrebare care vă frământă? Aveți ocazia să o puneți aici.
Va rog sa ma ajutati cu o problema, de 3 saptamani parca ma urmareste ceva dar doar cand sunt in casa, ca ii ziua sau noapte mi-e frica, parca tot aud ceva batand, oare ce ma sfatuiti sa citesc. Va rog mult sa ma ajutati
Atunci voi merge imediat ce se termină izolarea...
Din vara lui 2018 vrea sa ma robeasca un om urat si plin de ura care a fost preot candva dar nu mai este , dar isi abuza darurile preotesti, abuza ca sa ejaculeze (este impotent) si ca sa iasa din iad(speranta desarta) sotia care s a sinucis din cauza adulterului lui.
Sunt mama si consilier in indrijitea persoanelor cu disabilitati. Am apelat Da doctori si Am primit medicamente. Continui sa l aud dar nu cred in ceea ce spune si il resping din toata fiinta mea.
Am trait intr o relatie de abuz , dar Am plecat si mi Am redactie viata cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu am fost niciodata o curva.
Ma oboseste , ma abuza prin lucrurile pe care le spune despre sine si despre raposata lui preaiubita pentru care este dispus sa distriga vieti, sa abuze femei si copii. Spune ca robeste multe femei , ca unele s au sinucis, i s a sinucis si o eleva la consiliere (este psihilog)si clienti. Este un barbat periculos , fara constiinta, fara frana, fara scrupule.
Nu ma intereseaza persoana lui sau a ei, nu vreau sa stiu nimic de el. Il consider o farsa.
Pentru ca sunt mama si tanjesc la placea pe care Am avut o in casa mea si pentru a mi putea face serviciul, este o munca responsabila , Va rog frumos sa ma ajutati , sa imi dati un sfat.
Va multumesc mult pentru raspuns , deocamdata in ultima perioada mi-a fost cam unica alinare .Am sa revin ... Numai bine va urez !
Sarut mana ! Am si eu o poveste de spus ... Am renuntat la strainatate si la tot ce aveam acolo ca sa vin in Romania pentru un baiat de 29 de ani ,iar eu am 33 . L- am cunoscut in mai 2008 ,apoi am plecat imediat ,iar de atunci de-a lungul anilor m-a cautat adesea spunand ca ma vroia langa el ,ca nu se lasa etc . In 2018 ,septembrie , 10 ani mai tarziu ,am decis sa revin in tara la insistentele lui de a ma convinge ca povestile astea exista cu adevarat . Orbeste ,am crezut ! Am ramas doua saptamani si totul era cum zisese ,ramasese cu ideea ca femeia care ii va darui copii eram eu si nimic altceva ,ce sa mai! In decembrie mi-am luat fata avuta dintr-o relatie avuta afara si terminata cu ceva timp in urma ,si m-am mutat la el . Inceputul anului a fost cea mai frumoasa perioada ,cu el care avea grija de noi ,eu de el si de ai lui ,si totul era perfect . Apoi a inceput sa bea . Iar el pare ca a baut mereu de fel ... Apoi sa stea la telefon cu orele cu o femeie de 50 de ani cu care a trait mereu intre timp ... Sa dracuie din orice ,iar in ultimul timp ,sa ma loveasca . Nu stiu ce sa mai cred ! Singura explicatie e ca as putea fii blestemata sau ca el ar putea avea ceva dat asupra lui . E un cosmar .Nu cred in blesteme ,facatorii sau chestii de genu ... Dar cum poate o persoana sa se schimbe asa ?????!!!! As pleca sa dau totul uitarii ,dar e si fata la mijloc care s-a invatat aici si plange cand aude de plecat ...si parintii lui ,imi e rusine de ei si de oameni ... Oare mai e cale sa recuperez ceva ??? Ce mai pot sa fac ? Unde sa ma duc si cu cine sa vorbesc ? Imi e absurd totul
Buna. Aceast fapt nu e o intrebare, dar mai precis o istorie din viata mea. Foarte de multe ori visez ceea ce altii posibil vad doar in filme. Visez atît de real caci in real imi trec fiori. Visez sfîrșitul lumii in foarte multe locuri pămîntești si in diferite cazuri. Cutremure, epidemie biologică, lumea piere in văzduh pe acest pămînt. Lupta dintre rau si bine e mereu. Văd pe necuratul in diverse forme, dar țineți minte că în orice formă nu ar fi e posibil să-i vezi fata lui reală. E foarte greu de spus data sf. Lumii, dar asta va fi si SPER sa fiu deja mort ca sa nu vad ceea ce vad in vise sa fie in real pe Pămînt, credetima ca nimeni nu va putea sa se ascundă.
Buna ziua parinte eu nu inteleg ceva cu coronavirus !se arata la televizor ca spitalele din strainatate sunt pline dar au fost oameni care au filmat si nu era nimeni cu coronavirus am si dovada cu linkuri video: link1:https://www.youtube.com/watch?v=guNSeffZwCE
link2:https://www.youtube.com/watch?v=mA9v69DpK7s
link3:https://www.youtube.com/watch?v=UtTqBBLDifc
E adevarat sau fals?
Vreau să mă spovedesc, dar nici nu știu cum să-i spun asta părintelui. Când mă gândesc că va trebui să-i spun în față așa ceva, mai ales că m-am spovedit de mai multe ori la sfinția sa, îmi vine să intru în pământ de rușine. Mai degrabă nu mai fac pravila zilnică de rugăciune și fug iar de ortodoxie, așa mă gândesc uneori, când conștientizez ce am făcut... M-am gândit și la sinucidere, dar nu serios. De câteva zile am reînceput să mă rog dimineața, seara etc., dar când mă gândesc ce trebuie să-i spun părintelui îmi vine să mă duc în pustie și să nu mai ies de acolo. Sunt timid, introvertit și orgolios, mi-e foarte rușine. Of... Cu dumneavoastră vorbesc pentru că mi-am dat seama că era urgent nevoie să spun unui preot, iar online e mai ușor, nu trebuie să vă suport privirea când auziți ce vă spun. Nu știu ce să fac, îmi doresc din toată inima să pot să spun ce am făcut, dar numai când mă gândesc mă blochez și simt că intru în pământ de rușine. Vă rog mult, ajutați-mă! Mă tot tem că dacă îi spun mă va judeca și va crede că sunt o persoană oribilă. Mai bine mă încui într-o mănăstire toată viața să-mi plâng păcatele și poate așa mă iartă. Știu că sună exagerat, dar așa mă simt. Asta mi se întâmplă de fiecare dată când merg la spovedanie, ba chiar plâng. Mi-e foarte greu să-mi spun păcatele, nu știu de ce mi se întâmplă asta! Mereu sunt neliniștit și parcă mă aflu în iad când vorbesc cu părintele să mă spovedească și se apropie ziua și ora stabilită. Mă simt groaznic când mă gândesc ce trebuie să=i spun. Sunt o fire foarte închisă, poate și de asta. Conștientizez că e importantă spovedanie, dar îmi vine foarte greu.... Ar trebui să mă bucure că scot răul din mine, dar, dimpotrivă, parcă se duce toată bucuria ortodoxiei la momentul spovedaniei. Of... Pe deasupra, mai are loc și în biserică, nu într-o chilie, și mai trec persoane pe lângă, tot stau cu grija să nu se audă. Of, uneori simt că nu mai pot! Aș vrea să vorbesc și cu părintele cum vorbesc online cu dvs., dar mă pierd, nici nu mai pot să gândesc când ajung sub epitrafil. Vă rog din suflet, dați-mi un sfat!
Părinții copilului doresc sa le botez tot eu copilul deoarece primul lor copil tot eu l am botezat si părinții mei sunt nasii lor de cununie. Intr-un cuvant nu vor sa schimbe părinții spirituali. Sincer ma rog mereu la Dumnezeu sa ne ajute sa trecem peste aceasta grea încercare. Vă mulțumesc mult ca mi-ati răspuns. Doamne ajută
Doamne ajuta! În luna septembrie urmeaza sa fiu nașa de botez ă doua oara,botezul va avea loc în Spania. Dacă din cauza virusului nu voi putea pleca ce as putea face? Cate luni poate sta un copil nebotezat?? Parintii copilului nu vor sa le boteze copilul altcineva eu fiind nașa de botez si primului lor copil. Vă rog să îmi răspundeți. Doamne ajută
Buna ziua parinte! Vreau sa cresc mai mult in voia Domnului vreau sa scap de tulburarile astea din mintea meau sant slab.. si am postit si citesc din psalmi, citesc si rugaciuni si cate.o data acatist si paraclisul Maici Domnului in ficare noapte si tot sant salab vreau sa ma inpartasesc sa fac mai multe dar nu stiu ce anume? Tot ma simt in mana necunostintei sant dezechilibrat nu stiu ce sa fac cu cu mine! As vrea sa vorbesc mai multe..
Sărut mâna, părinte! Acum ceva timp am avut un moment de mare, mare rătăcire, de care acum mă căiesc. Problema e că nu știu ce să fac acum. Concret, am desfrânat și blasfemiat groaznic, am eliberat sămânță într-o candelă și pe icoana Maicii Domnului, după ce am înjurat-o. Așa cum am spus, acum îmi pare foarte rău. Întrebarea e dacă mai pot utiliza acea candelă și icoană sau trebuie să le îngrop? Vă rog, nu mă judecați, abia am reușit să-mi fac curaj să întreb... Nu am mai făcut niciodată așa ceva, încă rămân uimit cum am putut să fac așa ceva. De asemenea, simt nevoie să mă spovedesc, mai ales că nu am făcut-o în post, dar nu avem voie să ieșim din case sau să mergem la biserică din cauza coronavirusului. Ce să fac? Pot să aștept și să mă spovedesc după ce se termină carantina, chiar dacă nu mai e post? Părinții nu mă lasă să țin post. Ce să fac? Și o ultimă întrebare, atunci când ascultăm Sfânta Liturghie online (fiind în carantină), trebuie să stăm în genunchi sau picioare, exact ca la biserică?
Am si eu o poveste de spus ... Am renuntat la strainatate si la tot ce aveam acolo ca sa vin in Romania pentru un baiat de 29 de ani ,iar eu am 33 . L- am cunoscut in mai 2008 ,apoi am plecat imediat ,iar de atunci de-a lungul anilor m-a cautat adesea spunand ca ma vroia langa el ,ca nu se lasa etc . In 2018 ,septembrie , 10 ani mai tarziu ,am decis sa revin in tara la insistentele lui de a ma convinge ca povestile astea exista cu adevarat . Orbeste ,am crezut ! Am ramas doua saptamani si totul era cum zisese ,ramasese cu ideea ca femeia care ii va darui copii eram eu si nimic altceva ,ce sa mai! In decembrie mi-am luat fata avuta dintr-o relatie avuta afara si terminata cu ceva timp in urma ,si m-am mutat la el . Inceputul anului a fost cea mai frumoasa perioada ,cu el care avea grija de noi ,eu de el si de ai lui ,si totul era perfect . Apoi a inceput sa bea . Iar el pare ca a baut mereu de fel ... Apoi sa stea la telefon cu orele cu o femeie de 50 de ani cu care a trait mereu intre timp ... Sa dracuie din orice ,iar in ultimul timp ,sa ma loveasca . Nu stiu ce sa mai cred ! Singura explicatie e ca as putea fii blestemata sau ca el ar putea avea ceva dat asupra lui . E un cosmar .Nu cred in blesteme ,facatorii sau chestii de genu ... Dar cum poate o persoana sa se schimbe asa ?????!!!! As pleca sa dau totul uitarii ,dar e si fata la mijloc care s-a invatat aici si plange cand aude de plecat ...si parintii lui ,imi e rusine de ei si de oameni ... Oare mai e cale sa recuperez ceva ??? Ce mai pot sa fac ? Unde sa ma duc si cu cine sa vorbesc ? Imi e absurd totul
Bună ziua! Am o mare problema și nepotrivita vârstei mele. Am aproape 14 ani și uneori greșesc amarnic. Îmi vine sa îmi bag capul sub pământ de rușine. Am o mare problema cu masturbarea, cu toate ca ma abțin și o fac o data la 2-3 luni și în viata mea am făcut-o de maxim 5 ori, mi se pare o problema extrem de grava pentru vârstă mea. Cel mai grav este ca la spovedanie mi-e extrem de rușine sa o recunosc, în fata lui Dumnezeu am recunoscut-o de multe ori, dar în fata preotului nu o pot face, îmi pare atât de rău. Poate și pentru ca deobicei, la spovedanie întru eu prima data și apoi părinții mei și de extrem de multe ori părinții mi-au spus lucruri despre ce a spus preotul în legătură cu mine. Adica mi-a spus tata ca părintele a spus sa postesc ultima săptămână și sa ma împărtășesc din nou și mi-e frica ca dacă mi-aș mărturisi păcatul, ar afla părinții. E clar ca dacă au vorbit despre posture, pot vorbi și despre acest păcat cumplit. Uneori mi-e atât de scârbă de mine. În momentele alea îmi ia diavolul mințile, nu gândesc, parca sunt alt om. Se joaca cu mințile mele, pana cedez. Poate nu o fac în adevăratul sens al cuvântului, nu folosesc niciodată mainile, dar e deajuns ca o fac pentru 15-20 de secunde cu talpa piciorului peste pantaloni. Poate nici măcar nu se numește masturbare, dar cât timp ma ating, ma simt groaznic. Ma urăsc pentru acest păcat. Am început sa fac mătănii în fiecare seara, am promis ca te acum voi renunta, promit ca nu o voi mai face, promit solemn. Nu o voi mai face, promit. O sa ma țin de promisiunea asta, chiar o sa ma țin. În rest încerc sa fiu cât mai curata, sa fiu cât de buna pot, uneori o dau în bara și îmi pare rău. Întrebarea mea este dacă este un păcat de neiertat, o sa ma urmereasca toată viata și o sa ma vâneze dacă renunț acum? Orice ar fi pana ce trec de adolescenta nu o s-o mai fac , nu ma voi mai atinge. Orice ar fi.. Mi-e atât de frica sa spun acest păcat la spovedanie. Duhovnicul familie e un om minunat, e chiar călugăr și cred ca m-ar sfătui foarte bine, dar nu o pot face, chiar nu o pot face,prefer sa plang în fata icoanei decât sa spun păcatul la spovedanie. Greșeală mărturisita e pe jumătate iertata, dar dacă nu o pot marturisi în fata duhovnicului. Dacă vor afla părinții mei, ei mi-au oferit totul și uite ce fac eu. Regret amarnic! As muri de rușine dacă l-aș spune cu voce tare. Știu ca păcatele ne spuse preotului, sunt păcate de neiertat. Voi muri cu acest păcat din tinerețea mea. Și voi regreta amarnic, deja o fac. Cer ajutor, am încercat sa citesc rugăciune, nu voi mai păcătui oricât de mare ar fi ispita, nu ma voi lăsa controlata de cel rău , dar oare reușesc sa mi se ierte acest păcat? Oare mai am vreo șansă? Oare cu acest păcat ma voi duce în iad, voi fi judecata pentru acest păcat la judecata Domnulu? Voi fi izgonită pentru ne rostirea acestui păcat? Cer ajutor ! Chiar am nevoie.
Buna seara si multa sanatate, parinte. Sunt intr o situatie foarte neplacuta si totodata foarte grea si dureroasa. Se implineste 1 an de cand iubesc un barbat. Un barbat cum nu am mai intalnit pana acum, la fel sau poate mult mai credincios decat mine. Am intalnit foarte multi oameni pana acum, si simt din suflet ca el este omul potrivit alaturi de care m as vedea imbatranind. Aceleasi lucruri le simt venind si din partea lui...Insa este casatorit. Casatorit si cu 2 copii. De multe ori am vrut sa renunt la gandul ca s ar putea intampla ceva bun pentru noi, insa face tot posibilul sa ma tina langa el. Imi spune ca Dumnezeu o sa ne ajute sa gasim o solutie, sa am rabdare doar. Stiu cat de mare este pacatul, dar oare Dumnezeu ar permite ca un astfel de pacat sa se transforme intr o binecuvantare? Sa mai lupt? Nu stiu ce sa fac, este un chin, gandurile ma necajesc zi de zi si nu stiu cum sa opresc asta. De fiecare data cand incerc sa fac un pas inapoi, lucrurile se intensifica si apare o incurajare din partea lui. Ce sa fac astfel incat Dumnezeu sa ma ierte? Imi este extrem de greu sa renunt la el, insa nu as vrea nici sa stric o familie..






