Aveți cumva o întrebare care vă frământă? Aveți ocazia să o puneți aici.
3313 întrebări.
Sărut mâna, părinte! Eu am o mare temere care mă frământă: Mă îngrozește gândul că în viața de apoi cei care ne cunosc vor afla despre noi tot ce nu au știut în această viață. Nu știu dacă acest lucru este adevărat, este doar o temere a mea care nu îmi dă pace. De exemplu, păcatele pe care le spovedim, vor mai putea fi văzute de cineva după plecarea noastră din această viață? Vor mai fi ele amintite la Judecata de apoi? Există cumva posibilitatea ca rudele noastre sau alți oameni să aibă puterea de a vedea ceea ce nu au știut înainte despre noi? Vor putea vedea ei "un film cu toată viața noastră"? Vă mulțumesc anticipat!
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Despre pacatele pe care le spovedim ne da clar parintele Ioanichie invatatura https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/pacatele-spovedite-mai-conteaza-la-judecata cand ne spune ca pacatele spovedite nu vor mai fi inca o data judecate la Judecata, dar ca este imperios necesar sa nu pacatuim si, daca o facem, sa ne spovedim cu seriozitate.
Soțul meu are un frate si este căsătorit si are 2 copii,noi avem tot 2 copii o fata si un băiat.Sotia fratelui ne este cumnata,mama ei are o sora care are un băiat.se poate face căsătorie intre fata mea si acel băiat?
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Sunt prea apropiati ca grad de rudenie pentru a se putea casatori. Cercetati parerea unui episcop pe aceasta tema.
Buna ziua. Sunt însărcinată in 14 săptămâni.. sarcina obtinuta greu si foarte dorita dupa ce am mai pierdut una. Tocmai am aflat ca bebelușii este suspect de 2 sindromuri: down si inca unul foarte necunoscut. Nu stiu ce sa fac. Nu vreau sa se chinuie. Urmeaza sa fac o analiza care v.a da verdictul. In caza ca ies pozitive aceste sindromuri sau unul din el ce sa fac parinte? Se pune in calcul întreruperea sarcinii. Ce sa aleg? Caut un semn de la Dumnezeu ca totul va fi bine si chiar de nu..ce ar trrbuii sa fac sa nu se chinuie si nici sa păcătuiesc. Ajutati-ma deoarece psihic sunt distrusa
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Nu va asteptati ca un crestin sa va sfatuiasca sa intrerupeti sarcina. Nu cred ca este alegerea dumneavoastra sa ii luati viata pentru ca are sindrom Down sau nu. Cred ca sunt foarte multi oameni care traiesc cu sindrom Down, parintii au grija de ei si gata. Am si eu in familie un nepot de var cu sindrom Down si are o viata aproape normala. Parintii l-au ingrijit cu dragoste si este un om mare care ii ajuta foarte mult la treburi si abia observi ca are niste probleme de sanatate.
Nu stiu daca si pentru stat solutia dumneavoastra nu ar fi un fel de discriminare. Daca ati avea un bunic care sufera pe patul de spital si ati dori sa ii intrerupeti viata, statul nu v-ar permite.
Dar sfatul meu este sa faceti ce va dicteaza constiinta, nu va pot eu sau altcineva obliga sa ii tineti, daca nu doriti sa va asumati responsabilitatea. Eu v-am spus ce cred ca e bine din punct de vedere crestin, daca doriti sa va asumati jertfa extraordinara de a creste doi copii cu posibile probleme e decizia dumneavoastra si meritul dumneavoastra inaintea lui Dumnezeu.
Iar ca constiinta sa nu va insele, discutati cu duhovnicul dumneavoastra si sfatuiti-va cu el. El este cel mai in masura sa va dea un sfat, pentru ca are in grija sufletul dumneavoastra. Nu va asteptati sa primiti izbavire de la un administrator de site.
Rugati-va lui Dumnezeu si puneti-va increderea in El. Daca va incearca cu asa ceva, sigur are un plan pentru mantuirea dumneavoastra. Daca va pune asa cruce grea in spate, sigur o va cara si El alaturi de dumneavoastra.
Asa ca nu disperati.
Bună ziua asi dori sa vorbesc cu dumneavoastra sunt însărcinată în 6 luni am o frica imi este frica tresar mi se zice ca sunt atacuri de panica va rog sa ma sfătuiți si pe mn
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Nu va pot da sfaturi legate de sarcina. Probabil ca aveti atitudinea normala a unei femei insarcinate, ar trebui sa discutati cu un medic de specialitate.
Buna ziua.Suntem o sora si un frate,ambii casatoriti si avem si copii.Mama traieste in familia mea,fratele cu familia lui traieste peste drum de noi.Eu vad nedreptate in dragostea mamei fata de noi .Ea mereu se trage sa plece la frate sa vada ce mai fac,in fiecare zi.Cu sotul meu doar se saluta si apoi nu mai schimba nici o vorba.In schimb pe nora o suna de citeva ori pe zi si vorbesc ore in sir(cu toate ca se vad practic in fiecare zi).Recunosc am gelozie in inima,dar cum sa nu o ai daca a decis ea sa traiasca cu noi.Nimeni nu a impus-o.Spuneti-mi va rog ce sa fac?Sotul vede si se enerveaza.Ii zic rabda,el zice o sa explodez intr-o zi .Daca in trecut nu ne certam deloc cu mama,acum simt rece in inima mea.Ajutati-ma va rog sa ies din incurcatura?Am deja stare de depresie.Le scrie ca ii iubeste .Noua nu ni s-au adresat asa cuvinte.Mi se rupe sufletul ,caci mereu m-am straduit sa fiu fiica buna.
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Ganditi-va la cel mai important lucru: se viziteaza, se saluta, le spune ca ii iubeste, dar, CEL MAI IMPORTANT LUCRU, A ALES SA LOCUIASCA DE BUNAVOIE LA DUMNEAVOASTRA, NU LA EI. Asta nu va spune nimic despre respectul pe care vi-l poarta si pentru faptul ca valideaza straduintele dumneavoastra de a fi o fiica buna?
De ce ar fi ales sa traiasca la dumneavoastra, iar nu la fratele dumneavoastra, daca nu se simte mai bine la dumneavoastra decat la ei? Aveti un nivel de confort atat de mare fata de casa fratelui?
DE VREME CE A ALES SA STEA IN CASA DUMNEAVOASTRA, CE NEVOIE MAI AVETI SA VA SPUNA PRIN SMS CA VA IUBESTE, NU V-A DEMONSTRAT-O PLENAR CINSTINDU-VA CASA CU PREZENTA EI?
Poate mama dumneavoastra vrea sa ii faca pe ceilalti sa nu se simta abandonati sau discriminati de dorinta ei de a sta la dumneavoastra, poate chiar ii place de nora, ceea ce e ceva rarisim, trebuie sa recunoasteti, si nu trebuie sa fiti invidioasa pentru asta, pentru ca niciodata nu va va inlocui cu ea in inima ei, mereu ea va fi nora, IAR DUMNEAVOASTRA FIICA.
Nu uitati ce v-am spus mai sus, e un detaliu esential.
In rest, vorbiti-i deschis ca de la fiica la mama, pe fata, cu dragoste si cu respect si spuneti-i ca va doare diferenta de tratament si vedeti ce o sa spuna.
La fel poate face si sotul dumneavoastra. Nu e bine sa tina in el, nici sa explodeze. Exploziile produc consecinte adesea nedorite si necontrolabile. NU sunt bune.
Rugati-va pentru ea, spovediti pacatul invidiei, ca sa nu se amplifice in sufletul dumneavoastra.
Solutii magice la astfel de probleme nu sunt. Trebuie rabdare, trebuie mult tact.
Eu si sotul meu ne dorim foarte mult un copil dar nu raman insarcinata eu cred in Dumnezeu
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Aveti raspunsul mai sus. La cele spuse mai sus adaugati grija de a avea o viata intima curata inaintea lui Dumnezeu, fara infidelitati, fara perversiuni, fara alte lucruri de acest fel, extrem de neplacute in ochii lui Dumnezeu. Toate aceste detalii pot fi motive pentru care nu primiti de la Dumnezeu ce cereti.
E posibil ca Dumnezeu sa va incerce credinta, tineti credinta tare, nu cadeti in deznadejde sau hula.
Sarumana as avea si eu o intrebare imi doresc foarte mult un copil si nu raman insarcinata
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Rugati-va Domnului, rugati-va sfintilor parinti Ioachim si Ana ai Maicii Domnului, care au avut aceeasi problema si au dat nastere la batranete Preasfintei. Exista acatist al sfintilor Ioachim si Ana.
Daca tot nu veti avea copii, acceptati voia lui Dumnezeu si nu incercati sa o fortati cu mestesuguri omenesti (insamantari artificiale, in vitro etc.).
Ganditi-va daca nu cumva ati facut vreodata vreo intrerupere de sarcina, iar daca ati facut, spovediti-va si va pocaiti repede.
Sunteti casatorita, presupun. Pentru ca altfel nu vad cum ati putea sa ii cereti lui Dumnezeu aceasta binecuvantare.
Doamne ajută! Un mirean poate binecuvânta și sfinți mâncarea sau diverse obiecte? Și dacă poate, ce rugăciuni ar trebui să citească?
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Mireanul nu are putere sfintitoare, care este data de harul preotiei. Mireanul poate sa isi citeasca rugaciunile sale, rugaciunile de masa si cam atat.
Putere sfintitoare are doar preotul sau episcopul.
Buna ziua ,am avut o relație de lungă durată 4 ani mai exact,cu un băiat pentru care as fi facut orice sa fie fericit si totusi tot eu i-am rupt si sufletul. In primii 2 ani am avut niste probleme peste credeam ca am trecut sufletește,dar aparent caram un bagaj de durere dupa mine care încet incet mi-o pus stăpânire pe suflet nu puteam sa mai apreciez ce face pentru mine nu mai vedeam ca in fiecare zi imi zice cuvinte frumoase plângeam din senin oriunde fara sa stiu de ce si desi il iubeam necondiționat am facut o greseala pe care nu pot sa mi-o explic am vorbit cu cineva din trecut ,O conversatie de care nu sunt mândră si nu trebuie avută cat timp esti intr-o relatie cu alta persoana si ne-am despărțit. Nu am motiv sau scuza pentru ce am facut si mi-e sufletul greu si plin de ură pentru mine si pentru faptele mele ,nu imi pot explica de ce am facut asta de ce am rupt un suflet pe care îl iubesc pentru ca acum imi dau seama de adevăratele mele sentimente pentru el .Relația noastră urmă spre pasul cel mare și imi doream asta dar simt ca nu il meritam din faptele mele reiese că nu am stiut aprecia ce am .
Ma gandesc ca nu am puterea sa stric planurile lui Dumnezeu pentru mine,dar oare de ce am facut asta cand aveam pe cineva care își dorea să fiu soția lui ?
De ce nu mi-am dat seama de ce am si am cazut in ispita?Trebuie sa ma rog la Dumnezeu in continuare sa fim bine si sa trecem peste sau trebuie sa il las sa plece pentru ca ce am facut chiar daca nu e inselare trupeasca i-am inselat sufletul si imi pare rau extrem de rau penteu ce am facut as da timpul inapoi pentru că acuma mi-am realizat adevăratele sentimente pentru el .Nu stiu dacă merit o persoana asa de buna lângă mine si poate de asta mă îndepărtează Dumnezeu de el
. Poate nu as fi stiut sa ii fiu o soție buna daca lucrurile astea nu s-ar fi întâmplat nu inteleg motivul din lucrurile pe care le-am făcut si nu stiu cum sa ma iert pentru faptele mele pentru că simt ca nu merit nimic bun in viata pentru ce am facut.
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Dumneavoastra stiti probabil cel mai bine de ce ati facut-o. Poate a fost o slabiciune de moment, o inselare diavoleasca.
Rugati-va lui Dumnezeu sa se faca voia Lui si, cand se va face, atunci veti sti ce e bine pentru dumneavoastra.
Daca puteti sa ii cereti iertare, cereti-i, poate va iarta si va impacati. Daca va iubeste si il convingeti ca nu se va mai intampla, cine stie...
Va mulțumesc pentru răspuns în primul rand. Faptul cu părinții l-am înțeles cât de cat. Cu telefonul este mai greu, deoarece, noi ne vedem duminica deci nu putem gati la el sau la mine pentru ca mama lui mereu se ocupa de asta și nu as putea face asta în casa lor,dar la mine da. Numai ca la mine el nu vine pentru ca vrea sa își ajute tatăl la treburile casnice atunci când vine acasă de la Cluj (unde lucrează),prin urmare ne vedem doar spre seara sâmbăta și de restul duminica.
Din păcate el nu este prea credincios și sa ii cer sa ne rugam împreună, ar fi ceva ciudat pentru el, nu ar zice ca nu, dar cred ca i s-ar părea ciudat și nefiresc din moment ce noi nu am făcut asta niciodată.
Lui ii plac plimbările și mie tot și când s-a putut ne-am plimbat, dar când suntem prin casa are aceasta problema cu telefonul, iar în casa e greu de găsit o activitate în afara de a vorbi și atunci când facem asta, uneori sta pe telefon și greu se desprinde de el dar la insistente mele o face. Eu consider pentru ca ne vedem destul de rar ar putea sa lase telefonul pentru mine și sa discutam sau sa ne uitam la un film,facem și asta nu pot spune ca nu. Nu spun ca se întâmplă mereu asta, dar se întâmplă cam des și când face asa ma doare tare faptul ca nu îmi acorda atenție cata ar trebui. Își cere scuze dar nu schimba nimic la asta.
Îmi spune ca ma iubește mult și va vrea ca eu sa fiu soția lui, dar uneori faptele lui ma pun pe gânduri. Mai spune ca aceasta cu primul loc ca și soție în viata cuiva el nu o înțelege. Ma face sa ma gândesc dacă acest băiat dacă ne vom căsători, îmi va acorda atenția cuvenita sau va alege sa petreacă timpul tot cu ai lui de care este atașat fata se sora lui care este mai echilibrata. Părinții lui nu sunt nici în vârstă nici bolnavi, au crescut asa într-o familie unita, ceea ce este frumos, dar îmi este teama ca voi avea de suferit dacă ne vom căsători pentru ca eu vad acum cum el alege sa petrecem acel timp pe care l-am putea petrece doar noi 2, alege la comun cu ai lui uneori, lucru pe care nu prea îl înțeleg.
Menționez ca nu e întotdeauna asa, dar de cele mai multe ori când vine acasă trage sa stam cu părinții lui și stam asa și câte 2-3 ore... Eu înțeleg ca ii este dor și de ei, poate și eu as fi la fel. Dar tânăr fiind eu cred ca alegi sa petreci timp cu persoana iubita, mai ales când este vorba și de distanta aceasta.
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Daca nu e credincios, ce sanse are o familie intre dumneavoastra si dansul? Nu va trebui sa incepeti la un moment dat totusi sa va si rugati ca familie? Eu stiu ca rugaciunea in comun in familie poate ajuta mult.
Nu ar fi rau sa va ganditi daca e alesul sau nu. De altfel ar fi indicat sa il intrebati si ce anume face cu acel telefon? La ce se uita? Cu cine vorbeste?
Ca e aproape de parinti nu e condamnabil, dar poate deveni destul de neplacut daca familia pe care vreti sa v-o faceti va fi afectata de aceasta apropiere.
Sărut-mana parinte! Sunt o mămică cu 5 copii ,divorțata de un an de tatăl copiilor. Am incercat sa ma împac cu el la început după ce-am plecat,dar nu s-a putut cu binecuvântarea duhovnicului am fost nevoită să divortez pentru a putea obține pensie alimentară și sa am toți copii la mine,custodie comună. După un an de la plecarea mea și 7 luni de la divorț, am început să mă simt singură, imi simt neputința de a îndepărta ispitele sa nu ma mai gandesc la o altă căsnicie. In urma cu cateva luni am avut câteva discuții cu un tătic divorțat și el, după ce i-am spus că nu doresc sa am o relație cu un bărbat am întrerupt legatura,doar ca mi-a rămas în minte chipul lui. Ma frământă aceste gânduri de a rămâne singură toată viața ,încă nu ma pot împăca cu mine sufletește. Ce pot face dacă în această perioadă nu ma pot spovedit?
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Va puteti spovedi linistita, dar va sfatuiesc sa va spovediti la un duhovnic bun. Sincer, nu vreau sa judec, nu e treaba mea, nu dau eu socoteala, dar gasesc greu de inteles de ce un duhovnic a binecuvantat un divort. Invatatura Bisericii noastre permite foarte putine motive de divort: punerea in pericol a vietii sotului, trecerea sotului la o alta credinta sunt motive cat de cat acceptate de divort. Dar neintelegerile casnice obisnuite deoarece nu sunt solutii de divort. Chiar atat de insuportabila devenise casatoria de a trebuit sa divortati? Nu va judec, Doamne, fereste, incerc sa va arat ca e posibil ca divortul sa fi fost o decizie gresita.
Divorturile sunt dureroase, pentru ca, fara motivul real de divort, ele lasa in urma o situatie confuza. Cum sa desfaca statul ce a unit Dumnezeu? Cum sa te unesti cu altcineva cat timp a ramas o unire pronuntata de Dumnezeu cu alt barbat?
Foarte complicat.
Ideal ar fi, daca ati facut pasul acesta, sa va asumati mucenicia unei vieturii asa cum sunteti acum, dar nu pot eu sa va spun ca e obligatoriu sa faceti asta.
Viata bisericeasca este plina de sfinte femei ramase vaduve, care si-au crescut copiii cu dragoste si au ajuns exemple pentru noi toti.
Rugati-va lui Dumnezeu sa va lumineze si sa va intareasca.
Daca totusi veti decide sa va recasatoriti, ceea ce Biserica noastra nu indeamna, pentru asta va trebui sa luati o dispensa de la episcop, care decide daca e cazul sau nu sa v-o ofere. Cautati un episcop responsabil, nu unul ecumenist, care va da ca primarul, pentru ca daca nu e responsabil va poate arunca intr-o situatie mai dureroasa decat sunteti acum.
Sunt o tânără de 27 de ani și am o relație de 1 am și 5 luni cu un băiat de aceeași vârstă. El aduce în discuție uneori planul unei căsătorii, dar pana acum nu m-a cerut și nici nu știu dacă el este băiatul potrivit pt mine. Din ce motiv? Locuim separat în orașe diferite la distante mai mari și ne vedem o data la 2-3 săptămâni... Când el vine acasă la el, cumva prefera sa stea mai mult cu părinții lui și sunt week-end-uri când nu încearcă mai mult sa își împartă timpul și cu mine, ceea ce pe mine ma doare. Nu intenționez niciodată sa il separ de ai lui, văzând ca este asa atașat de ei, dar mi-aș dori sa îmi acorde și mie un pic mai mult timp atunci când vine,mai ales ca ne vedem rar și suntem tineri. Nu pot sa discut cu el despre asta ca este un subiect delicat și am încercat odată, dar i s-a părut ca am ceva cu părinții lui, ceea ce nu este deloc asa. Nu îl vreau doar pt mine, dar vreau ca acest bărbat care poate dacă îmi va fi soț sa ma pună pe mine pe primul loc ca și soție, cum este și normal și este și în Taina Cununiei scris. Menționez ca ma înțeleg foarte bine cu mama lui și am o relație buna cu părinții lui. Pe mine ma deranjează atitudinea lui când vine acasă la el.
Inca o problema mare ar fi aceea ca sta foarte mult timp pe telefon când este cu mine. Eu când sunt cu el, las telefonul deoparte și prefer sa stau cu el, însă el nu face la fel decât la insistentele mele mari și uneori niște certuri pe tema asta.
Cel mai tare ma deranjează pe mine defapt, ca eu când încerc sa port o discuție cu el, nici măcar nu ma aude, atât este de concentrat acolo, și îmi răspunde abia după a 2-a sau a 3-a oara când îl întreb ceva. Și pe tema asta am avut nenumărate discuții cu el, o perioada a încercat sa stea departe de telefon când era cu mine, l-am luat cu binele si cu raul, niciuna nu are efect în ultima vreme, ba mai mult nu recunoaște ca sta, zice ca nu este adevărat, când e real și se vede clar cât sta și cum ma ignora uneori, ca apoi totuși sa lase acel telefon și sa stea și cu mine. Ma dor toate astea și nu mai știu cum sa procedez, va rog ajutați-mă, ce tactica sa mai adopt sa îl fac sa înțeleagă cât de nociva este dependenta de tehnologie în relația noastră. Va mulțumesc!
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Nu stiu cum sa oun problema ca sa fiu cat mai delicat, dar cred ca depinde in mare parte si de dumneavoastra sa ii atrageti atentia mai mult decat telefonul. Evident, nu ma refer la anumite lucruri indecente care ar atrage atentia, Doamne, fereste, pentru ca acelea nu atrag atentia, ci inrobesc. Ma refer la faptul ca ii puteti da dovezi de iubire si pretuire in asa fel incat sa uite de celelalte.
Daca este credincios, poate prin aceasta atitudine incearca sa se pazeasca de o cadere in pacat, pe care tinerii nu ar trebui sa o sufere inainte de casatorie. Nu pot eu sa spun ce se intampla, dumneavoastra stiti mai bine.
Invitati-l sa se roage cu dumneavoastra, sa se plimbe cu dumneavoastra, sa gateasca cu dumneavoastra, fiti binevoitoare cu el, nu il cicaliti, atrageti-l spre activitati comune pe care le au de obicei sotii in asa fel incat sa isi uite de telefon.
Sunt convins ca unele dintre astea le faceti deja. Daca le faceti pe toate si totusi nu obtineti niciun rezultat notabil, poate e bine sa va ganditi daca domnul respectiv are cu adevarat sentimente puternice si ganduri serioase cu dumneavoastra. Daca nu...
Dar sa procedati cu mare atentie sa nu va inselati. Faptul ca dedica o mare parte parintilor lui nu e rau in sine. Poate au parintii nevoie de aceasta atentie, poate sunt bolnavi, poate e singurul copil, poate parintii reusesc sa il atraga mai mult, ceea ce, credeti-ma, e minunat intr-o lume in care copiii sunt invatati de mici sa isi dispretuiasca parintii. Spune ceva si despre caracterul bun al tanarului.
Sunt convins ca daca va veti casatori lucrurile se vor schimba si veti fi pe primul loc in viata dumnealui, asa cum trebuie sa fie.
Se poate boteza copilul fără certificat de naștere? Deoarece nu ni-l eliberează pentru ca nu lucrează din cauza la virus!
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Nu stiu ce sa zic, depinde de preot. Cred ca s-ar putea face botezul, cu conditia sa aduceti certificatul cand vi-l da statul.
Situatia e diferita fata de casatorie, unde Constitutia impune precedenta casatoriei civile.
Dar trebuie sa discutati cu preotul oficiant, sa vedeti ce o sa spuna.
Sarut mana părinte,
Am 29ani, am facut un pacat greu, am pacatuit trupește, orbita fiind de sentimente si gandul la maritis, in crezându-ma in mine si nu in Dumnezeu. Ma simt mizerabil, ma autocondamn si ma învinovățesc pentru nesăbuinta mea, cum am putut sa calc porunca Domnului si sa las emoțiile sa ma domine. Ulterior, mi'a aratat caracterul urat si multe alte probleme, ce m'au facut sa pun stop relatiei.
Tin sa menționez ca am mai facut aceasta greseala cu 2ani in urma, dar, se pare ca nu am învățat nimic, daca am recazut in pacat.
M'am spovedit, dar ma chinuie îngrozitor neputința mea, gânduri teribile de deznadejde, rusine ma învăluie. Ma simt o depravata, ca am permis sa se intample asta(avem prieteni comuni, ceea ce'mi hrănește gândul de rusine si teama).
Ma infricoseaza gandul ca Dumnezeu nu ma va ierta si nu pot sa ma ridic din deznadejde, din disperarea pierzaniei sufletului si trupului meu.
Cum sa duc aceasta lupta cu mine si cu gândurile urate ce mi abuzează toata fiinta? Ma iertati, Părinte.
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Cand va incearca gandurile deznadejdii, ganditi-va la exemplul Mariei Egipteanca, care, dupa ce a pacatuit cumplit, s-a ridicat si a devenit sfanta.
Ganditi-va la parintii din Pateric care au cazut in pacate dupa zeci de ani de sihastrie, apoi s-au ridicat din pacat, au facut pocainta si s-au mantuit.
Ganditi-va la monahul care s-a lepadat de Hristos pentru o femeie si cand si-a dat seama ca demonul l-a inselat s-a pocait si a revenit la calea mantuirii.
Problema este la dumneavoastra, trebuie sa va intariti vointa. Puneti-va in suflet dorinta statornica de a nu mai cadea niciodata in acest pacat, curatiti-va de el prin spovedanie si dupa aceea nu il mai faceti. Asta e tot.
Dumnezeu iarta orice pacat savarsit, daca exista pocainta sincera si dorinta de a nu-l mai savarsi.
Nu deznadajduiti si nu pierdeti increderea in Dumnezeu. Intariti-va vointa pentru a nu mai pacatui si totul va fi bine.
Daca gandurile care va abuzeaza sunt ganduri de desfranare, spuneti o rugaciune in gand sau cu glas tare de fiecare data cand va vine acel gand, insemnati-va cu semnul Sfintei Cruci si ispita va disparea.
Daca sunt ganduri ale deznadejdii, ganditi-va ca sunt de la demon care nu vrea sa va piarda. Alungati-le si astfel va veti indrepta.
Bună seara!! Am o intrebare la care tare as dori să am un raspuns bun !... iubesc o fată.. si ea mă iubește.. impedimentul este că mama mea si tatăl ei sunt verisori primari ... ..pe plan juridic căsătoria între noi este legală.. dar aș dori să știu cum să facem să ne cununam si religios... mulțumesc mult !!
Răspuns / Mihai-Silviu Chirilă
Ma tem ca nu puteti sa va casatoriti religios din pricina starii de rudenie. Mai intrebati pe duhovnic si eventual pe episcopul dumneavoastra, dar cred ca e impediment la casatorie.
