Aveți cumva o întrebare care vă frământă? Aveți ocazia să o puneți aici.
3313 întrebări.
Buna seara părinte am nevoie de ceva sfaturi va rog să îmi spuneți ce sa fac....
Am 2 băiețeii unul de 7 și unul aproape 3 ani și cel mare mereu îl bate pe cel mic și nu vrea sa împartă nimic cu el, nu știu cum să îl fac să înțeleagă că greșește am incercat sa zic cu frumosul,să îl cert,i-am dat și câteva palme dar degeaba de ce trece face mai rău are momente când nici măcar nu asculta ce ii spun... Nu vrea sa o asculte nici pe mamaie sa mai nou acum câteva zile eu plecată la servici a făcut-o că e nebuna, a și dracuito
Sarut mana, parinte! Cum procedez ca sa scap de patima malahiei? De 3-4 ani ma chinuie si imi doresc sa renunt la aceasta. Exista niste rugaciuni pentru a o combate?
Doamne ajuta părinte! Am mare nevoie de îndrumare și sfaturi in problemele pe care le întâmpin in ultimul timp. Am născut acum 2 luni, s-a acumulat multă oboseala și tensiune. Eu am muncit înainte de naștere, acum muncește doar soțul. El este foarte obosit și îl înțeleg, dar am zile când simt ca nu mai pot înțelege. Cred eu ca nici statul acasă nu e stat degeaba, este sunt zilele când apuc sa ma așez, iar munca mea nu e apreciata, Ba mai mult…trebuie sa strâng și in urma lui pentru ca nu prea se mai implica in treburile casei, minimul de treburi, adică sa strângă după el. Pentru mine a devenit destul de frustrant și supărător faptul ca nu mai primesc ajutor și suport in acest sens. Ceea ce a pus capac este faptul ca…a început din nou sa folosească banii familiei in alte scopuri, pe care in trecut le-am iertat de 2 ori și nu am reproșat niciodată despre ele, acordându-i încă o șansa și ascultând promisiunile sale. Este vorba de jocuri de noroc. Simt ca de data asta nu mai pot trece cu vederea, incerc sa comunic, i-am vorbit calm și frumos odată ce am aflat despre asta și am încercat sa înțeleg încă odată ca are o problema…ce ma supăra mai tare este ca nu s-a mai întâmplat de aproape un an acest lucru, și chiar acum când avem responsabilități mai mari și mai serioase, a căzut iar in acest păcat. Nu știu dacă mai pot avea încredere și nu știu ce pot sa fac, ma simt epuizata. Va rog părinte, ajutați-ma cu un sfat si o rugăciune! Doamne ajuta!
Este păcat sa ma parfumez?
Sarut mana, parinte! Inca de la inceputul anului simt ca ma indepartez de Dumnezeu si sunt foarte nesigur in legatura cu existenta Acestuia si viata de apoi. Inainte eram foarte sigur pe mine si nu ma indoiam de existenta Acestuia, insa acum simt ca de fiecare data cand m-a ajutat, a fost o pura coincidenta care nu are nimic de a face cu Dumnezeu. In ciuda acestor trairi pe care le experimentez, nu am incetat sa fiu un om milostiv si traiesc in continuare dupa voia Lui. Am citit tot felul de articole care m-au infricosat, cum ca dincolo nu ar exista nimic. Ma simt putin sceptic cu privire la viata de dupa moarte desi, personal, imi doresc din tot sufletul sa existe. Ce as putea face pentru a-mi intari credinta si de a ma apropia de Dumnezeu? Cum sa ma comport cu oamenii care incearca sa ma faca sa nu ma incred in Biblie?
Bună seara, am o întrebare, m-am căsătorit civil anul trecut la fel și verișoarea mea. Anul acesta verișoara are nunta religioasa iar noi la anul dar ei își doresc foarte mult sa le fim nasi la fel și noi. Am vorbit cu preotul de acolo și a zis ca nu este nici o problema dar vrem sa fim siguri ca nu păcătuim. O seara buna
Sărut mâna părinte. De ce nu se pot mântui oamenii dacă îl văd pe Dumnezeu fiind vii? Fapte bune poți sa faci si fără teama de pedeapsa. De ce Dumnezeu pune viața ca perioada de încercare pentru a se afla cine este bun, căci și prizonierii pot fii buni cât sunt închiși ca apoi sa revină la rele?
Bună dimineața. Astazi apare in calendarul ordodox (Te Deum), care in dex spune: liturghie catotică pentru slava Lui Dumnezeu. Dacă sunt ortodox de ce sunt însemnări catolice. Vă multymesc.
Doamne ajuta!
Este valabil botezul copilului meu dacă în locul nașei am spus eu Crezul(fără sa stiu ca nu e permis;nașa nu știa Crezul pe de rost, iar preotul a ținut apoi cartea și am citit eu)?
Mulțumesc?
Bună seara! Când ma rugam ma simțeam cumva apropiata de Maica Domnului și în rugăciune și nu numai. De câteva zile ma simt de parca ar fi cumva supărata pe mine, simt ca acea relație apropiata s-a transformat în una rece. M-am spovedit acum 3 zile și după spovedanie m-am simțit din nou apropiata de Maica, dar acum simt iar acea "răceală". De la ce ar putea fi?
Bună seara! Sunt în vizita la unchiul și mătușa mea care au 4 copii mai micuți (de 9,6,4, respectiv 2 ani). Fetita de 4 ani este cumva mai obraznica, încăpățânată, orgolioasa. Dacă unul dintre frații ei o lovește intenționat sau din greșeală (inclusiv cel de 2 ani) ea lovește înapoi. Într-una dintre situații copilul de 2 ani a lovit-o (nu mai știu dacă din greșeală sau intenționat) și ea s-a enervat și l-a luat de ureche. Eu am luat-o și pe ea de ureche, dar ma tot gândesc, sunt în măsura sa fac asta (eu fiind vara ei, fac 16 ani anul asta)? Și o alta problema e ca eu citesc paraclisul în fiecare seara și ea nu a dormit azi la prânz ,mâine are de recuperat mai multe lecții pentru școală, deoarece a lipsit pentru ca a mai răcit și la mine mai dura pana ma pregăteam de culcare, terminam paraclisul și rugăciunile de după împărtășanie. Pe de o parte as fi luat-o la paraclis (deși vrea sa tina lumânare aprinsa în mana și o data a dat foc la o foaie care a picat pe covor, dar am reușit sa o stingem) chiar dacă trebuie sa mai fiu atenta la cum tine lumânarea, dar, pe de alta parte, părinții ei nu au mai lasat-o azi pentru ca părea foarte obosita, agitata. Ea s-a pus pe plâns, a început sa tipe foarte tare ca vrea sa doarmă cu mine. E egoist ca nu am intervenit pentru ea? De obicei ea participa cu mine la rugăciune și ma tot gândesc ce ar trebui sa fac în situații de genul sa nu îl supăr pe Dumnezeu...
Vreau sa va cer părerea in legătura cu o problema. Am avut o relație cu un baiat timp de 7 ani. El a fost primul bărbat din viața mea, prima iubire. As fi vrut sa mi construiesc un viitor alături de el, întrucât nu ma gândeam o secunda sa l înlocuiesc vreodată. După vreo 3 ani de zile la o cearta, i am zis ca vreau sa luam o pauza, el m a blocat pe rețelele de socializare, iar după vreo 4 zile eu am reînceput sa i dau mesaje. Menționez ca nu i am zis ca vreau sa ne despartim. El in doar 4 zile a început sa vorbească cu o fata, o fata pe care familia lui a insistat sa o cunoască, deja o trecuse iubire in telefon.. si avea o relație cu ea, desi eu nu i am zis ca vreau sa ne despartim. La momentul acela noi aveam o relație de 3 ani. Eu aveam extrem de multă încredere in el, am fost prima fata din viața lui și el la mine primul baiat. Menționez ca din acel moment am început sa nu mai am încredere in el, am devenit extrem de geloasa sau cel puțin așa credeam. Ne am împăcat, dar el in loc sa nu mi mai dea motive de gelozie, parca se transformase in alta persoana… ma acuza de gelozie, ca după sa mi recunoască ca i place de z fata.. La un moment dat a locuit cu un coleg de facultate, cu o fire foarte libertina, care l a îndemnat sa iasă in cluburi, sa cunoască alte fete… a început sa dea like uri, inimioare și cereri de prietenie.. sa iasă la întâlniri… acum suntem despărțiți de 1 an de zile. Eu m am schimbat foarte mult, am început sa mi rezolv problemele… recent am început sa vorbim iar, însă el mi a spus ca familia lui nu mai accepta relația noastră. In tot acest timp… in care teoretic începeam sa o luam de la început, sa uitam de trecut.. el mi a mărturisit ca in acest an s a văzut cu o grămada de fete… fete cărora le da atenție și acum.. desi vorbește cu mine. El provine dintr o familie religioasă, motiv pentru care l am crezut un baiat mai special.. cuminte.. nu știu ce sa mai cred…. Se mai merita sa lupt pentru el? Tin la el și îl iubesc foarte multe.. dar nu mai sunt sigura de ceea ce simt el pentru mine și nici familia lui nu accepta relația noastră…
Bună seara! As vrea sa ma spovedesc mai des pentru mine, dar și pentru a o îndruma și pe mama mea spre spovedanie. Ea ma tot întreabă de ce vreau sa ma spovedesc asa des. Eu incerc sa ma spovedesc o data pe săptămână, cam când am ocazia, deoarece am avut patima malahiei în trecut și as vrea sa nu mai cad în ea și nici măcar sa mai am închipuiri indecente. Mama m-a întrebat de ce vreau sa ma duc asa des la spovedit, ea neștiind de trecutul cu patima mea. Ma gândeam sa ii spun despre aceasta patima pentru ca a vrut și ea sa se spovedească în postul Craciunului, dar nu a mai apucat și am impresia ca ii este rușine sa își spună păcatele pentru ca nu pare sa aibă tragere de inima către spovedit. În plus, m-a și întrebat de ce ma duc asa des la spovedit. Însă, îmi e teama sa nu o smintesc sa ma judece sau sa fac mai mult rău decât bine. Dvs ce părere aveți? Sa vorbesc cu ea sau nu despre aceasta patima?
Sărut mâna!pe data de 1 ianuarie am dus fetiță de un an și 8 luni la împărtășit ,ea a plâns când am dus-o,nu voia deși când era mai mica mai degrabă voia să primească împărtășanie, și după ce am adus-o de la altar a scuipat împărtășania pe rochiță,am luat împărtășania in șervețel și am aruncat în foc ,i am spus și duhovnicului și a spus că voi avea probleme cu ea,dar nu înțeleg in ce sens voi avea probleme..ce sa fac data viitoare să primească ?
Doamne ajuta! Vreau sa va intreb daca putem face parastasul de 40 zile pentru mama mea și la alta biserica, nu numai acolo unde a fost înmormântată? Ce am avea nevoie ? Mulțumesc frumos!






