Aveți cumva o întrebare care vă frământă? Aveți ocazia să o puneți aici.
3313 întrebări.
Sărut mâna! E păcat dacă ,spre exemplu,prestez un serviciu,găsesc un client care mă plătește binișor ,apoi eu caut pe altcineva care prestează același serviciu ca al meu (dintr o țară defavorizata de obicei)și care cere mai puțin ca mine și îl plătesc mai puțin să facă același serviciu pe care îl fac eu ca apoi eu sa vând munca celui care l-am platit și să rămân cu un profit ? Practic acel cineva face toată munca in afara de comunicare,eu doar fac o conexiune intre client-prestator și rămân cu bani in plus (sper că m am exprimat corect)
Cum aș putea avea parte de iubire în viața mea,cum aș putea găsi aceea persoana cu care să ramân toată viața,acel suflet pereche?
Sarut mina Parinte!
As vrea sa stiu daca Biserica accepta relatiile trupesti( intime) dintre soti in aceasta perioada de la Pasti pina la Inaltarea Domnului, stiu ca este o perioada mai speciala , de bucurie in viata Bisericii! Nu stiu daca ar fi potrivit relatiile trupesti in viata de familie!
Multumesc anticipat!
Stimate părinte. Dacă copilul unchiului meu a fost botezat de către mama mea, și el dorește acum sa fie nasul meu de cununie, este posibil lucrul asta?
Va mulțumesc anticipat pentru răspuns.
Cum as putea sa va intreb intreb ceva Buna sera ma scuzat ca va derajens
Saru-mana părinte! Hristos a înviat! Am și eu o problema...lucrez la stat la un centru de copiii....unele din colege mele sunt foarte rele ii pun pe copiii sa nu asculte de mine și după aia vin și îmi zic dacă nu știu să fiu educator să plec și să îmi caut alt serviciu ...simt ca nu mai pot îmi trec prin minte tot felul de gânduri urâte, nu dorm nopțile din cauza lor și degeaba mă duc la șefa că nu mă crede tot pe ele le crede chiar nu știu ce să mai fac simt ca o iau razna. Va rog frumos să mă ajutați. Mulțumesc
Probabil nu vedeti rostul acestei intrebari , deci imi cer scuze in avans dar sunt curios. Asa sunt eu curios si vreau sa stiu daca este cu putinta si daca sunteti informat . Stiti cumva daca populatia tatara gagauza din sudul basarabiei este canonica ? am auzit de ei ca ar fi ortodocsi . Am o vaga impresie ca acestia tin de patriarhiea moscovei dar nu gasesc informatii pe net , m-am gandit ca poate stiti dvs. ceva . Nu stiu de ce am aceasta curiozitate , dar la cum ma stiu eu ca persoane , daca raman cu o curiozitate ma roade pe interior . De aceea am venit aici pe site-ul dvs. , daca stiti cumva daca sunt frati cu noi sau daca sunt rataciti/schismatici ca lipovenii . Doamne ajuta!
Stimate parinte. Daca unui partener marturiseste ca a poftit o alta persoana, chiar si la nivel doar de gand, implicand astfel adulter, asa cum zice Mantuitorul, se poate reajunge la refacerea relatiei sau chiar la ducerea ei la un alt nivel?
Bună ziua!Am 17 ani și până anul trecut,în luna septembrie,nu am cunoscut în profunzime ce înseamnă credința ortodoxă și tainele dumnezeiești(viața veșnică, mântuire, pocăință, porunci etc.)deși de mică am fost dusă la Biserică, mă rugam dimineața și seara etc., însă mergeam foarte rar la spovedit(de Crăciun,de Paști și uneori înainte să înceapă școala). Când m-am spovedit anul trecut, în vacanța de vară, am spus un singur păcat și și acela unul dintre cele mici și m-am mai și împărtășit. La trei zile aproximativ,am simțit o ,,adiere sfântă",care am aflat după aceea că a fost harul Duhului Sfânt,și inima mea a început să se schimbe, am început să mă interesez despre suflet, sfinți etc. și în inima mea,treptat,odată ce am început să mă rog mai mult(în special la Maica Domnului,care am simțit că a fost cea care s-a rugat pentru mine lui Dumnezeu să mă lumineze și să nu mă pedepsească pentru nevrednicia cu care m-am împărtășit) a venit o râvnă foarte puternică de a mă ruga,trăire și o mare căință pentru păcatele de până atunci. Și cu rugăciunea, am dobândit tot mai multă frică de Dumnezeu și iubire față de tot ce era sfânt. Însă, deși mă rugam,făceam mătănii și încercam să împlinesc poruncile cât puteam,am uitat să fac ce era mai important:să mă spovedesc curat cât mai repede posibil.Am tot amânat pe motiv că nu am inima îndeajuns de curată și apoi am uitat complet(cu siguranță am uitat și din cauza vrăjmașului,căruia nu i-a convenit că m-am trezit brusc din moartea sufletească și că i-am scăpat din gheare).Nespovedită fiind(și pot spune că nu m-am spovedit niciodată,pentru că niciodată nu am spus tot,și nici cu căință),m-am apucat să citesc Psaltirea(fără binecuvântare).Psaltirea mi-a transformat radical inima,mi-a umplut-o de dragoste de Dumnezeu,de rugăciune neîncetată,de pocăință etc.,însă mă simțeam permanent ,,vânată" și încordată,din cauză că simțeam prezența vrăjmașului,dar tot nu mi-a dat prin cap să mă spovedesc că să scap de ei.Am luat foarte în serios lupta cu vrăjmașul nevăzut(pentru că citeam mult despre viețile sfinților și lupta lor duhovnicească) și simțeam că dacă nu mă rog în fiecare secundă,mă poate prinde oricând și așa am început să mă rog(tot fără binecuvântare) cu rugăciunea lui Iisus neîncetat.Citeam în fiecare zi câte o catismă din Psaltire,acatistul Maicii Domnului,canonul Sfântului înger păzitor și acatistul Mântuitorului și/sau al unui Sfânt din acatistier,rugăciunile de dimineață și de seară și 33 de mătănii,iar Dumnezeu și-a făcut milă de mine și m-a învățat în 2 luni,prin harul divin,lucruri pe care nu le-am știut timp de 17 ani.Toate astea s-au întâmplat cât timp am fost cu școala online și am putut să mă interiorizez și să am grijă mult mai mult de suflet. Însă,de îndată ce a început școala fizic, a început și mintea mea să se împrăștie de la rugăciune,și nu m-am mai gândit neîncetat la mântuire,la suflet,la pocăință etc. Problema a fost că lupta mea cu vrăjmașul(în special prin Psaltire) a fost una foarte puternică,și pentru că nu m-am eliberat de ei prin spovedanie,numai rugăciunea m-a ținut.Dar după aceea nu m-am mai rugat atât de mult,și am început inconștient să scot câte puțin din pravilă,și evident că sufletul meu necurățit a pierdut apărare tot mai mult,pentru că harul s-a împuținat și el fiind obișnuit cu multă rugăciune, prin împuținarea ei au venit duhurile uitării,nepurtării de grijă,lipsa trezviei și așa,fără să îmi dau seama am pierdut toată apărarea și m-am trezit,după câteva luni,că nu mai simțeam harul în inimă și nu doar atât,ci că inima mea s-a împietrit grozav de tare și mi-am pierdit de tot frica de Dumnezeu(care în inima mea era sentimentul care mă îndemna la tot ce era bun),frica de iad(care mă ajuta de asemenea să mă înfrânez),evlavia,respectul,sensibilitatea,dragostea,rușinea etc. După aceea mi-am dat seama că eu nu m-am mai dus la spovedit și nu am mai privegheat neîncetat ca să nu cad în ispită. Și așa m-a prins vrăjmașul o secundă cu mintea împrăștiată și i-a fost îndeajuns ca să mă facă să uit de tot de rugăciune și să nu mai simt pocăință și nevoia de a mă ruga. Nu se poate descrie în cuvinte starea de împietrire demonică în care mă aflu. Nu mă mai simt om pur și simplu. Cu siguranță toate astea s-au întâmplat din mândrie,pentru că s-a aprins în inima mea dorința prea puternică de a trăi cum trăiau sfinții și am căzut din cauza mândriei și în înșelare. Prima dată i s-a arătat ,,Maica Domnului" în vis mamei mele,spunându-i să mă lase să continui ce am început(ca să cad în slavă deșartă,căci eu după aceea am crezut din prostie că e bine cum mă rog etc.),apoi am căzut de încă 2 ori,păcătuind astfel împotriva Duhului Sfânt,pentru că am atribuit lui Dumnezeu niște vedenii diavolești. Pe scurt,a reușit necuratul să profite de râvna mea de creștin începător care s-a trezit din morți și face orice ca să recupereze anii de neștiință și să mă arunce în păcat de moarte,pentru că eu acum nu mai simt deloc pocăință pentru nimic,nici cinste față de cele sfinte,ci o nesimțire demonică. Am citit undeva că dacă nu combați păcatul,te va doborî el pe tine mai târziu,fără să vrei și că ,,ori ești plin de har,ori ești plin de demoni". Cam așa s-a întâmplat și cu mine,din nefericire pentru mine. Acum a trecut atâta timp,7 luni,de când sunt sub stăpânirea lui. Nu simt să mă rog,nu mai îmi place să fac nimic,am căzut și în lăcomia pântecelui și într-o mare lene și mi-am distrus tot sufletul,pe care abia ce începusem și eu să îl curăț. Am vorbit și cu părintele duhovnic și cu încă 4 preoți dintre care 2 părinți călugări în vârstă și le-am explicat problema mea. Dar nu înțelege nimeni,și înțeleg de ce,numai cineva care trece și simte asta ar putea înțelege. Și insistă toți să mă spovedesc și să mă împărtășesc. Dar eu,dacă nu mai simt un strop de căință, nu mă pot spovedi,formal nu are nicio valoare. Iar la Sfânta Împărtășanie nici nu îndrăznesc să mă gândesc. Părintele călugăr care s-a preocupat mai mult de mine mi-a zis că trebuie neapărat și e supărat că nu mă duc.Dar eu nu pot să mă apropii,dacă știu că îmi iau osândă,căci împărtășania este foc care arde pe cei nevrednici. Nu știu ce să mai fac cu sufletul meu. Mă simt ca o ramură care a înmugurit și apoi s-a veștejit și e numai bună de aruncat în foc. Moartea mi-a devenit indiferentă și am ajuns într-o stare total opusă față de cea la care ajunsesem prin rugăciune,chiar mai rău decât atunci când nu știam de credință. Nu știu ce să fac ca să devin cum eram înainte,să mai simt sentimente,și mai ales dragostea.Lipsa ei e chinuitoare.Și nici nu îmi vine să cred că de la toate trăirile duhovnicești și dumnezeiești pe care le-am trăit,am ajuns să cad ATÂT de rău. Sfântul Vasile cel Mare spunea că diavolul ne biruiește din delăsarea noastră,nu din puterea lui.Dacă mă puteți sfătui ce să fac,eu simt că nu mai am scăpare,însă în același timp nu pot să cred că nu mă mai pot schimba. Știu că harul vine doar la cei cu inima înfrântă și smerită,dar eu nu mă mai pot smeri.Asta este cea mai mare problemă.Iertați-mă că am scris așa mult,însă am vrut să fiu sigură că vă familiarizez cu situația.
Hristos a Inviat!Sarut mana Parinte.daca ati avea de ales o rugaciune,ce ati alege intre rugaciunea lui Iisus(Doamne Iisuse,fiul lui Dummezeu….) si Psaltirea.pe care ati insistat mai mult.adica care ar aduce mai mult folos.multumesc Parinte
1.Exista in Targu-Jiu un preot nepomenitor?2.Daca nu care ar fi cel mai aproape?
Buna ziua, Stiu ca daca as locui in aceeasi casa cu iubita mea fara sa fiu casatorit cu ea ar fi pacat, insa ea si-ar dori sa se mute la mine. Eu tin foarte mult la ea, dar inca nici eu, nici ea nu suntem pregatiti sa ne angajam in Sfanta Taina a Cununiei. Ce as putea sa fac?
Buna seara , ma scuzati de deranj , ce parere aveti despre aceasta scrisoare? Ce nu imi place este ca ii baga in aceeasi oala pe preotii care au intrerupt pomenirea in mod canonic cu schismaticii care cu nevrednicie se numesc ,,marturisitori,, si arunca indirect cu noroi pe parinti nepomenitori . Mie mi se pare ca acest om este foarte inteligent si ar fi interesant daca doriti desigur , sa purtati cumva o discutie cu acest om ( nu neaparat live ) . Sper sa aveti timp sa cititi scrisoarea acestei persoane , caci este putin cam lunga .
https://stefanstancu.wordpress.com/2017/10/13/scrisoare-deschisa-catre-parintele-sava-lavriotul/
Hristos a înviat părinte! Lucrez într-o fabrica de câțiva. Am reușit sa avansez pe un post pe care mi l-am dorit . Însă , după 3 luni de când mi-am început activitatea , am întrat în depresie . Nu vreau sa învinovățesc pe nimeni ,dar rautatea colegilor și felul meu de a fi ( emotiva , ma pierd ușor , m-am descurajat complet din cauza greșelilor făcute ) ,m-au făcut sa întru în depresie și sa nu mai vreau sa merg din nou la munca . Gândul de a ma întoarce din nou la munca ma paralizează fizic, psihic , sufletește. Este păcat sa cer ajutorul unui psiholog ? Ma simt ca o ratata pentru ca nu fac fata stresului și tuturor cerințelor de la munca . Simt atât de mult nevoia sa ma rup de toate sa am un timp cu mine , sa îmi regăsesc iar drumul către Dumnezeu , pentru ca din păcate, mam indepărtat. Va mulțumesc!
Hristos a Înviat!
Ce sa fac pentru a fi bine în căsnicie?
Suntem căsătoriți de 15 ani și avem 5 copii.
Soțul meu are patima trupului și este nemulțumit de frecventa relațiilor trupești. Tot timpul îmi spune ca dorește ca acest lucru se întâmple mai des. Având în vedere zilele de post și sărbătoare de peste an, eu mă străduiesc ca aceste rânduieli sa se păstreze, dar el o ia ca pe o lipsa de respect față de el și nevoile lui. Mă amenință că își caută alinare în altă parte, iar în trecut chiar a și făcut acest lucru. Atunci când el dorește și eu îl refuz, se supăra, devine ranchiunos și nu-mi mai vorbește, îmi spune că va divorța.
În posturile mari duhovnicul nostru ne-a dat pogoramant să nu ne abținem total, exceptând zilele de miercuri, vineri și duminica, dar chiar și așa el tot spune că nu e suficient.
Astazi de exemplu fiind vineri eu am refuzat și el s-a supărat și mi-a spus ca-mi bat joc de el.
Ce să mai fac sa fie bine?
Eu nu caut decât pacea și echilibrul, dar primesc război.






