Întreabă un teolog ortodox

Sărut mâna părinte. Știți ca v am întrebat de ce nu se arată Dumnezeu și ingerii in prezent, și mi ați spus ca e deoarece cunoașterea empirica este cea mai primitiva. Vederea lui Dumnezeu in cărțile Daniel și Ezechiel ce fel de cunoaștere este? Care este cunoașterea superioară atunci, cea a textelor? Va întreb nu pentru a va prinde in cuvânt ci pentru a avea o certitudine, eu fiind de părere ca El poate sa existe, deoarece nimeni nu s a întors sa spună ce e dincolo de moarte.

Bună ziua! Am mai multe întrebări care ma tulbura într o anumita măsură și la care sper sa mi oferiți în răspuns folositor... Credeți ca se poate reaprinde dragostea între doi tineri, respectiv un băiat și o fata? Dacă da, cum? Îți poți ajuta partenerul sa treacă peste orgoliu și sa și de a semna ca îl iubești??

Am băgat rufele la spălat în ziua de Sânziene Cât este de rău?

Buna seara, domnule teolog! Daca am zis ca Papa este eretic, fiindca se crede vicarul lui Hristos, oare am judecat si am pacatuit impotriva poruncii lui Hristos, Care spune: "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati!" (Matei 7,1)? Sau trebuie sa mustram pe eretici, o data, de doua ori, si sa ne departam de ei, asa cum scrie Sfantul Apostol Pavel in Epistola sa catre Tit, cap 3, ver.10?

Bună seara! Îmi doresc Împărăția Cerurilor,tânjesc după ea ,îmi fac imagini despre cum ar arata ,as vrea sa va întreb , indiferent de ce imagini avem pe acest pământ ,se vor compara vreodată cu ceea ce este în Împărăție ? Indiferent de cum ne vom imagina Raiul ,se poate sa fim dezamăgiti de ceea ce este și vedem acolo fata de ceea ce ne am închipuit ?

Sărut mâna părinte ! Astăzi a fost o zi urâtă ,cel puțin din punctul meu de vedere,s-a votat impunerea cotelor de carbon in Parlamentul European,sincer stau doar cu frica pentru mine și copiii mei,stau cu frica ce va fi de acum ,as fi vrut să le fac condițiile necesare copiilor mei și mă gândesc că datorită legilor prostești venite de sus nimic,absolut nimic nu voi mai face și eu nu vreau asta,vreau ca măcar cât trăiesc pe Pământ sa fac ceva ,dar stau cu frica că din cauza celor din UE nimic nu voi mai face,ce să facem părinte ,cum să refuzăm ce vor să ne impună ?Cum sa mai facem ceva in aceste vremuri tulburi ? Precizez că nu vreau lux și opulenta dar îmi doresc o căsuță mică să avem unde dormi și baie să facem că nu am avut niciodată

Doamne ajuta. Acesta va fi un mesaj mai lung, imi pare rau ca va ocup timpul cu prostiile mele. M-am decis sa va scriu in primul.rand pentru ca nu ma cunoasteti, desi si asa imi e greu. Am 18 ani. De la 10 ani am cazut in patima malahiei, dintr-o greseala, nu intentionat. Timp de 8 ani m-am rugat ca Dumnezeu sa ma scape de aceasta patima, dar nu m-a ascultat, si credeti-ma, chiar m-am rugat si am facut tot ce am putut, m-am Spovedit, am postit, am fost la Sfintele Moaste, la icoane facatoare de minuni, am facut tot ce mi-a fost omeneste posibil, si nimic. Aceasta patima este inceputul a ceea ce traiesc eu azi: iadul deznadejdii. Am avut o copilarie grea dpdv psihic, parintii mei aveau o relatie dificila atunci, erau multe certuri in familie, dar atunci nu am dat importanta acestui lucru, si nici acum nu prea dau. Am fost mereu batjocorit pentru cine sunt, pentru ca sunt un baiat caruia ii place linistea, ordinea, imi place sa fac curat, de mic m-a atras tricotatul si gradinaritul. Ganditi-va la mine ca la cel mai simplu tanar pe care vi-l puteti imagina- nu am retele sociale, nu ies in oras, nu am prieteni, nu umblu dupa fete, nu port haine stramte sau scurte, nu am parul tuns "la moda", pentru ca niciodata nu am dat importanta acestor lucruri, si totusi n-am fost bun, nici parintilor, nici lumii, nici duhovnicului, nici lui Dumnezeu. Mereu am fost oaia neagra, ciudatul ciudatilor, mereu am fost judecat si prigonit, desi n-am facut niciodata vreun rau cuiva, nu i-am incurcat, nu le-am vorbit, nici nu m-am facut observat in vreun fel ca sa-i deranjez. Tot timpul si-au bagat nasul in viata mea si in treburile mele, mereu am fost judecat pentru alegerile mele. De 3 ani am o depresie cronica, pentru care am luat tratament medicamentos timp de 8 luni. Depresia a revenit, dupa cum era de asteptat. Daca iau din nou antidepresivele, ma simt ca si cum as repara efectele, nicidecum cauza. Luna trecuta s-au luat parintii de mine pentru ca nu vreau sa fac scoala de soferi. Tot ei incep sa devina insistenti cu privire la casatorie, relatii. De mic copil tin minte ca niciodata nu m-am simti atras de casatorie, sau de relatii de orice fel, sunt foarte independent, probabil si foarte rece, nu am nevoie de oameni si de "iubirea" nimanui, pentru ca aceasta iubire romantica nu cred sa existe- tot timpul e ceva la mijloc, fie vor relatii trupesti, fie sunt impreuna ca sa se bage-n seama, fie de gura lumii, fie pentru bani. Si la cat de nebun sunt, oricum nu mi-as gasi pe nimeni, si oricum nu as avea nervi sa ies in oras, la sucuri si cafelute, sa-i dau flori si ciocolati. Pur si simplu n-am nervi pentru asa ceva, dar totusi ma intristeaza lucrul acesta, fiindca toti in jurul meu incep sa fie insistenti, iar casatoria poate ar fi o scapare din patima malahiei. Chiar nu stiu.... Termin liceul anul viitor, si nu stiu incotro sa merg. Nu stiu ce sa fac. Nimic nu mi se potriveste, n-as face nimic, dar as face de toate. Nu sunt al lumii acesteia, pentru ca tot timpul am incercat sa fiu placut lui Dumnezeu, desi El nu ma ajuta in privinta aceasta. Totusi, nu sunt nici al lui Dumnezeu, fiindca sunt pacatos si rau, nu pot scapa de patima asta si nu am nici pic de bunatate in mine. Si atunci, al cui sunt? Unde sa ma duc? Si chiar cand am crezut ca nu mai e nimic nou sub soare pentru mine, tatal meu si-a gasit sa se planga duhovnicului ca e obosit, ca are mult de lucru. Bineinteles duhovnicul s-a legat de mine, chiar in timpul Spovedaniei. Va redau ce a spus: "Am observat ceva la tine: esti foarte matur (ce e rau in asta?), foarte responsabil (din nou, ce e rau in asta?) si foarte inchis (din contra, sunt prea deschis. Dau prea multe lamuriri si detalii tuturora si ii las sa ma calce in picioare cum vor ei, dar ma considera inchis pentru ca eu nu fug la el, asa cum l-au obisnuit alti oameni- parinte ma doare capul, parinte ma doare buza, parinte imi curge sange din nas, parinte bate vantul). Cand ai fost mic, maica-ta ti s-a vaietat despre greutatile ei si de aceea esti asa (nu e DELOC adevarat). Lasa aspiratorul din mana si du-te ajuta-l pe taica-tau afara, cand o sa te casatoresti (multumesc, n-am in plan, nici nu v-am spus ca eu caut asa ceva), ce o sa faci, o sa o pui pe sotie sa faca gardul si tu o sa faci curat?" Stiti ce rau m-am simtit? Am iesit plangand de la Spovedanie.... In viata mea, in care am vazut multe, poate prea multe, nimeni nu mi-a mai spus asa ceva. Abia am rezistat sa stau la Liturghie, iar saptamana ce a urmat n-am fost in stare de nimic. Poate duhovnicul vrea sa devin ca nepotul lui? Un habauc? Sa ma apuc de droguri si de bautura, ca sa nu mai fiu asa "responsabil"? Nu stiu, poate gresesc eu. Poate, si de fapt desigur, eu sunt de vina. Sunt de vina ca exist, ca incurc pe toata lumea numai prin prezenta mea. Nu stiu ce sfat ati putea sa-mi dati, pentru ca nici nu prea aveti ce sa intelegi de aici. Ceea ce mi se intampla nu este o perioada specifica varstei, etc, eu am fost mereu asa. Poate ca intr-adevar nu ma comport specific varstei, ma comport mai matur decat sunt, dar nu vad cu ce ii influenteaza pe ei acest lucru. Nimeni nu stie cu ce ma confrunt, pentru ca ascund acest lucru suficient de bine, uneori ma mir si eu cum sunt un actor atat de bun. Mi-am zis sa incerc sa va scriu. Va multumesc pentru rabdarea pe.care ati avut-o citind acest mesaj.