Update, 1 mai 2020, la un an de la Sinaxa Botoșani II:
De la publicarea articolului nostru pe site, am primit diverse notificări din partea unor persoane, pretinși ucenici ai părintelui Petroniu (nu ne-au demonstrat niciodată această calitate).
Una dintre ele încerca să ne convingă de faptul că părintele nu a fost nepomenitor, în ciuda faptului că a participat la Sinaxa de la Botoșani, de la desfășurarea căreia se împlinește azi un an, că a fost protos la slujba de Schimbare la Față a Domnului de la Orășeni, după cum se vede din fotografia pe care o publicăm în deschiderea articolului, că a avut comuniune cu noi, care l-am cunoscut îndeaproape.
O altă persoană, de asemenea, pretinsă ucenică a părintelui (nu a demonstrat niciodată această calitate), ne-a amenințat, în mod ridicol, cu o plângere penală, dacă nu scoatem de pe site fotografiile cu părintele decedat, motivând drepturi de autor asupra acestora.
Strict din dorința de a respecta legea și pretinsele drepturi de autor (nu ne-a demonstrat niciodată că este autoarea acelor fotografii), deși pozele erau pe internet, de unde le-am luat și noi, netemându-ne în vreun fel de amenințarea ridicolă cu proces penal, pentru că drepturile de autor nu fac obiectul proceselor penale, înlăturăm aceste poze, văduvind articolul de ultima imagine a părintelui Petroniu, care a fost un mărturisitor al Ortodoxiei nepomenitor, participant la manifestările publice ale preoților și credincioșilor nepomenitori.
Deplângem faptul că unii nu îl lasă să se odihnească în pace, iar alții, pretinzându-se ucenici ai părintelui, fără a demonstra acest lucru, nu își asumă moștenirea lăsată de părinte, temându-se să nu trebuiască să răspundă pentru curajul cu care acesta a luptat până la ultima suflare contra ereziei și masoneriei, inclusiv prin nepomenirea ierarhilor ecumeniști.
Pentru cei care nu l-au cunoscut, părintele Petroniu este al doilea din stânga în fotografia mărturisitorilor Ortodoxiei de la Orășeni, din 6 august 2019, alături de părintele Claudiu Buză, părintele Cosmin Tripon, părintele Ioan Ungureanu, părintele Vasile Ioviță și părintele Mihai Cantor.
Cinste lor, tuturor!
Hristos a înviat!
Părintele Mărturisitor Petroniu Socaci s-a mutat la Domnul, în Sâmbăta Luminată a acestui an! Sfinția sa, ieromonahul Petroniu, este cunoscut cititorilor platformei Mărturisirea Ortodoxă și a blogului Ortodoxia Mărturisitoare prin:
De asemenea, credincioșilor îngrădiți de panerezia ecumenismului este cunoscut prin participarea la hramul Schitului Orășeni, anul trecut pe 6 august:
Bucuria întâlnirii în Duh și Adevăr: Hramul Schimbării la Față a Domnului în Parohia Schit Orășeni
Totodată amintim că Părintele Petroniu Socaci a participat la Sinaxa Botoșani II, pe 1 mai 2019, fiind adeptul liniei corecte a nepomenirii, întru care l-a și prins moartea, fiind ales de Domnul să plece în Săptămâna Luminată.
În legătură cu mărturisirea sa, iată ce spunea Părintele Petroniu în anul 2017:
„Aș vrea să vă mărturisesc că de-a lungul timpului am fost și eu ademenit cu diferite avantaje și funcții înalte. Prețul era de a deveni mason. Cu ajutorul lui Dumnezeu, însă, mereu m-am împotrivit oricărei colaborări cu ei. Iar acest lucru a început să mă coste, deoarece au început să mă prigonească. Am fost izgonit din unele mănăstiri, mi s-au adus fel de fel de acuze neadevărate cu scopul de a mă compromite. În același timp, unii dintre oamenii care mă cercetau ca duhovnic pentru spovedanie erau intimidaţi sau chiar hărţuiţi. Într-un final, datorită poziției mele de a sta hotărât împotriva planurilor lor de a se infiltra în viața Bisericii, m-au condamnat la moarte în cadrul unui ritual ucigaș, numit „arderea între coloane”… Până în acest moment s-a încercat uciderea mea prin otrăvire… De curând, am fost avertizat că se vor încerca asupra mea și alte metode de ucidere. De aceea, doresc să vă spun că nu am de gând cu niciun chip a mă sinucide sau scrie bilete de rămas bun. Nu intenționez să mor cu niciun chip. Mă simt foarte bine, cu ajutorul lui Dumnezeu, în putere” (Ieromonah Petroniu).
Publicăm mărturisirea părintelui fără a prezuma noi cauza morții, care este atribuția organelor de specialitate, dacă este cazul.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, cu drepții să-l numere!
Veșnica lui pomenire
Mărturisirea Părintelui Petroniu
Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi (Ioan, 8, 31-32).
Această mărturisire pe care o voi prezenta în scris sosește, din păcate, cu întârziere, trebuia făcută mai demult. Este vorba despre situația în care ne aflăm noi acum.
Observ de ani buni și consider că poporul nostru este împins să meargă pe un drum greșit, într-o direcție din care întoarcerea pare foarte greu de realizat. Faptul care m-a făcut să mă hotărăsc pentru această mărturisire este moartea. Am ajuns de mai multe ori în vecinătatea ei. Am pipăit-o. Și nu aș vrea să iau cu mine în mormânt această mărturisire.
Mă numesc Socaci Călin Bogdan, cu numele de călugărie Petroniu, am 55 de ani, sunt monah de aproape 20 de ani și hirotonit preot și duhovnic de mai mult de 10 ani. În prezent, fac parte din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, la o mănăstire cu cămin de bătrâni. Anterior, am mai fost detașat în Arhiepiscopia Iașilor.
În toată această perioadă am avut timp să cunosc bine și să îmi dau seama cu multă durere de problemele, slăbiciunile și greșelile oamenilor, în general, dar mai ales ale creștinilor, credincioșilor, în particular. Și vă mărturisesc că nu doresc nicidecum ca aceste rânduri să devină vreun act de acuzare sau ceva demascator împotriva acestor slăbiciuni și probleme, ci un strigăt de durere și de alarmare, de trezire de conștiințe, dacă este posibil. Și mai ales, încerc să fac acest lucru din poziția de preot al Bisericii lui Iisus Hristos.
În ultimii ani, viaţa și sănătatea românilor este atacată într-un mod din ce în ce mai agresiv de un CANCER cu tendințe evidente de metastază, care se întinde și cuprinde ușor, ușor, pe ascuns, toate părțile importante ale societății și ale vieții oamenilor: politicul, justiția, armata, presa, învățământul, economia, socialul, credințele. Este vorba despre masonerie.
Aceasta se străduiește să pătrundă în toate segmentele vieții omului. Se folosește de orice metodă legală sau ilegală spre a controla conducerile tuturor acestor părți ale societății și de a le face să lucreze în interesul lor, nesocotind așezămintele și legile ţării. Masoneria este în același timp o mișcare îndreptată împotriva lui Hristos și a omului creat de Dumnezeu. Scopul acestei mișcări este unul luciferic: de a stăpâni și conduce creația lui Dumnezeu, de a-L îndepărta pe Dumnezeu din creația Lui, de a uzurpa prezența lui Dumnezeu.
Îmi amintesc că în perioada în care eram presat să intru acolo, am cercetat în această problemă pe marele Duhovnic și Părinte al nostru, Arsenie Papacioc. Cuvintele lui mi-au rămas în suflet pentru totdeauna. Mi-a zis așa: „Părinte, masoneria este o altă religie și ei au alt dumnezeu! Nu ne putem înscrie acolo. Îți spun despre cazul unui om care a făcut parte din ea. La intrare, la înscriere, se face promisiunea ca cei care devin membrii să-și poată păstra credința cu care vin: musulmani, evrei, budiști, creștini. Mai apoi, la gradele mai înalte, sunt presaţi să se lepede de credința lor și să rămână doar cu masoneria. Să vezi ce a pățit acest fiu duhovnicesc: la o așa zisă înaltă inițiere, i s-a poruncit să traverseze rapid o cameră care avea două uși, de intrare și de ieșire. A făcut omul așa, și mergând repede prin cameră, a observat sub picioarele lui, lipită pe podea, o fotografie mare cu chipul Mântuitorului. Așadar, l-au făcut să calce peste Hristos, adică să își calce în picioare credința, crezul și pe Dumnezeul lui. Iar în acea clipă, omul s-a înspăimântat și a plecat de acolo. Așa a ajuns să vină să se spovedească la mine. Așa l-am cunoscut.”
Nu doresc să acuz oameni, ci doar această ideologie eretică. E adevărat însă, că oamenii care au ales să facă parte din această mișcare au greșit grav, nedându-și seama de consecințe. Poate unii au ales să intre acolo din cauza fricii, datorate unor presiuni, alții din oportunism, pentru funcții importante, putere și pentru avantaje materiale, iar unii, pur și simplu, au fost amăgiţi și au făcut acest pas din simplitate prostească. Cea mai gravă este situația creștinilor, membrii Bisericii lui Hristos. Unii că aceștia au devenit duplicitari faţă de Hristos… Observ și vă mărturisesc cu durere cum acești creștini singuri pierd darul lui Dumnezeu și, în timp, își urâţesc chipul.
Revenind la situația mea, aș vrea să vă mărturisesc că de-a lungul timpului am fost și eu ademenit cu diferite avantaje și funcții înalte. Prețul era de a deveni mason. Cu ajutorul lui Dumnezeu, însă, mereu m-am împotrivit oricărei colaborări cu ei. Iar acest lucru a început să mă coste, deoarece au început să mă prigonească. Am fost izgonit din unele mănăstiri, mi s-au adus fel de fel de acuze neadevărate cu scopul de a mă compromite. În același timp, unii dintre oamenii care mă cercetau ca duhovnic pentru spovedanie erau intimidaţi sau chiar hărţuiţi. Într-un final, datorită poziției mele de a sta hotărât împotriva planurilor lor de a se infiltra în viața bisericii, m-au condamnat la moarte în cadrul unui ritual ucigaș, numit „arderea între coloane”.
Până în acest moment s-a încercat uciderea mea prin otrăvire. Numai Dumnezeu știe câtă suferință mi-a adus otrăvirea, căci, vă spun, otrava provoacă niște dureri foarte greu de suportat, timp de multe ore. Simți efectiv cum te afli la limita dintre viaţă și moarte. Faptul că mă aflu încă în viață se datorează milostivirii Bunului Dumnezeu, Care mi-a dat zile. Până și ei se mirau că nu mor. I-am auzit vorbind între ei și spuneau despre mine că m-am obișnuit cu otrava și am devenit imun.
De curând, am fost avertizat că se vor încerca asupra mea și alte metode de ucidere. De aceea, doresc să vă spun că nu am de gând cu niciun chip a mă sinucide sau scrie bilete de rămas bun. Nu intenționez să mor cu niciun chip. Mă simt foarte bine, cu ajutorul lui Dumnezeu, în putere.
Îmi asum responsabilitatea pentru cele mărturisite în această scrisoare. Am preferat să nu dau niciun nume pentru a nu supăra pe nimeni. Rămâne ca Dumnezeu Atotștiutorul să-i judece pe acești oameni dimpreună cu faptele lor.
În încheiere, rog autoritățile să scoată această mișcare, plină de ilegalități, în afară legii. Consider că poporul nostru are cu adevărat nevoie de ajutor. Amin!
Ieromonah Petroniu
Noiembrie, 2017
Despre autor
Vă recomandăm și
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Părintele Matei Vulcănescu a întrerupt pomenirea mitropolitului Siluan din Patriarhia Antiohiei, pe motiv de comuniune cu ereticii monofiziți
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Hristos a înviat!
Dumnezeu să va ierte şi să vă rânduiască un loc binecuvântat de odihnă alături de drepţii Săi, Cuvioase Părinte Petroniu, acolo unde *asculţi glasul celor ce se veselesc, vezi bucuria îngerilor, odihna cerească, slava dumnezeiască şi, mai mult decât toate, strălucirea celei mai curate şi a celei mai desăvârşite lumini!
„Intră în Ceruri, odihneşte-te în sânul lui Avraam, priveşte corul îngerilor, slava şi strălucirea preafericiţilor, sau mai bine uneşte-te cu corul lor şi bucură-te!”
„Înfăţişează-te înaintea Marelui Împărat şi fii plin de lumina cea de Sus!” Amin
Au trecut în zbor cei 3 ani de când Mărturisirea Cuvioşiei Voastre, ne dădea tuturor putere şi ne aducea o rază de speranţă în acest veac al Apostaziei, întunecat de norii aducători de moarte duhovnicească, care s-au răspândit peste neamul românesc.
Aţi luptat cu bărbăţie şi curaj, aţi suferit pătimiri şi aţi învins în luptă dreaptă, Cuvioase Părinte Petroniu, hidra ecumenistă şi fiara masonică care v-au ademenit şi au încercat să vă răpună!
Slugă credincioasă a Domnului Hristos, nădăjduim să auziţi glasul prea dulce al Domnului și Dumnezeului nostru care vă va spune: **„Veniti binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia pregătită vouă de la întemeierea lumii.“!
Amin
*Sfântul Grigorie Teologul-Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 432-433
**Matei 25;34
Pentru că m-au contactat oameni care au zis că nu e binevenită precizarea din articol că noi nu prezumăm cauza mortii, trebuie să fac precizarea că prin acea remarcă nu am vrut să dăm de înțeles că ar exista vreun indiciu cu privire la motivul decesului, ci am vrut doar să se înțeleagă că noi nu ne putem permite să punem în legătură faptul morții părintelui cu afirmațiile pe care le-a făcut în mărturisirea din 2017. Nu e rostul nostru să facem asta. Atâta tot.
Nu ne permitem să spunem mai mult despre cum a murit, pentru că nu știm mai multe, ci despre cum a trăit și ce a mărturisit.
Noi l-am cunoscut ca pe un preot mărturisitor. Ceea ce nu este cazul cu majoritatea preoților din România, care, deși au fost reduși la nimic acum de statul ateu, tot rămân fideli episcopilor care i-au nenorocit prin ecumenismul și serghianismul lor.
Părintele Petroniu nu a fost așa. De aceea l-a și chemat Domnul în Săptămâna Luminată la El, ca să vadă oricine că nu a fost un funcționar bisericesc care practică o ascultare oarbă cu care își motivează ratarea misiunii preoțești.
HRISTOS a Înviat! Cu interes sincer și dreptslăvitor doresc să vă întreb cum săvârșesc Preoții Nepomenitori Sf. Liturghie, adică pe care Ierarh Pomenesc, sau, dacă nu Pomenesc nici un Ierarh, care sunt temeiurile canonice sau trimiterile la Sf. Părinți. Sunt „foarte” în acord cu nepomenirea, dar nu înțeleg cum se poate realiza în deplinătate Ortodoxă. Mulțumesc.
Preotii nepomenitori savarsesc Sfanta Liturghie asa cum au savarsit-o si pana in momentul intreruperii pomenirii. De pomenit pomenesc generic „Pe toti arhiereii ortodocsi” in locul ierarhului locului.
Temeiurile canonice ale intreruperii pomenirii: canonul 31 apostolic, can. 3 al sinodului III ecumenic, canonul 15 I-II, toate permit preotilor care vad ca episcopul lor propovaduieste o erezie sa intrerupa legatura euharistica cu acesta. Daca Sfintii Parinti au dat astfel de pogoramant, nu e clar ca nemaipomenirea ierarhului la Sfintele Slujbe e canonica si atunci el nu mai este pomenit, iar in locul lui se pune ectenia de mai sus, perfect canonica, deoarece in Sfanta Liturghie ea se gaseste imediat dupa pomenirea ierarhului locului?
Astfel au procedat toti sfintii nepomenitori: Sfantul Grigore Palama, Sfantul Teodor Studitul, Sfantul Paisie Aghioritul etc.
Pomenirea ierarhului la Sfanta Liturghie este un semn al unitatii Bisericii si o garantie a dreptei credinte, ATUNCI CAND IERARHUL ESTE ORTODOX SI PROPOVADUIESTE ORTODOX, dar nu este sursa harului. Sa fim bine intelesi, harul in Liturghia ortodoxa vine de la Hristos si de Duhul Sfant, care sunt invocati sa trimita harul si sa sfinteasca, nu din pomenirea ierarhului.
Nu ierarhul este izvorul harului, ci Hristos.
Mulțumesc frumos! Nu am sugerat nicidecum că ierarhul ar fi „sursa Harului”.. Eram interesat exact de ceea ce ați subliniat dv: „pomenirea ierarhului este un semn al unității Bisericii”. În acest sens, nu sunt deplin încredințat de o deplinătate dreptslăvitoare. Pentru că deplinătatea drepteislăviri include unitatea Bisericii și strădania de a o păstra. Astfel, nu sunt lămurit dacă nu ar fi mai potrivită pomenirea unui ierarh neecumenist, neparticipant la adunarea de la Creta, de ori unde o fi.. Oricum am toată aprecierea pentru ieromonahii și preoții nepomenitori! Odată pentru nefrica lor și odată pentru că păstrează în noi nădejdea că nu toate conștiințele pot fi amuțite! Și, încă o dată, pentru că nu avem ierarhi care să fie Ierarhi Mărturisitori ai lui HRISTOS!
Pomenirea unui ierarh nepomenitor si neparticipant ne-ar face sa cadem in schisma. Ingradirea de erezie prin nepomenire ne permite doar sa nu il mai pomenim pe ierarhul nostru devenit eretic, nu sa ne cautam alti ierarhi. De aceea este pomenita generic toata ierarhia ortodoxa, fara a individualiza unul anume. Asa spun sfintele canoane, asa este practica parintilor nepomenitori din istorie. Mai mult nu putem sa facem.
In felul acesta se pastreaza unitatea Bisericii. Daca am pomeni alt ierarh am face ca acela sa intre in treburile altei eparhii, ceea ce ar fi o incalcare a sfintelor canoane
Așa este. Aveți dreptate. Este, probabil, cel mai bun punct de vedere. Încă o dată, mulțumesc!
Nepomenitori sau ortodocși ? Trebuie să alegeți ! Nu e destul sa fii anti-ecumenist.
Cred ca glumiti daca spuneti ca intre nepomenitori si ortodocsi trebuie facuta alegere. Nepomenitorii sunt ortodocsii care lupta contra ereziei. Nu este de ajuns sa fii antiecumenist, dar e absolut necesar daca vrei sa fii ortodox.
DUMNEAVOASTRA SUNTETI ORTODOX?