Într-o conferință în Satu Mare, în septembrie 2022, monahul schismatic Sava Lavriotul, în compania a trei adepți, unul dintre ei fiind organizatorul evenimentului, preotul Emanuel (Antonie) Oros, ceilalți fiind achiziții mai noi ale grupării, monahul Sava a făcut câteva precizări foarte interesante cu privire la gândirea sa reală, pe care noi am expus-o încă din 2018, atrăgând atenția prin duhul schismatic care îl animă.
Într-o filmare publicată pe Youtube, pe canalul preotului Antonie Oros, Sava Lavriotul îi anunță pe adepții săi, cei din prezidiul conferinței, eventualul public, pe care nu l-am văzut deloc în filmare, și pe cei 10 preoți semnatari ai unui „cuvânt către popor”, că le-a găsit episcop, care le poate hirotoni preoți în România.
Pe la minutul 38.00 al filmului, Sava Lavriotul îl introduce pe un episcop Gherasim, despre care le spune adepților că este „nobil” și „smerit” și cam atât. Aflăm de prin alte înregistrări făcute de acest episcop cu Sava că vine din America, că a aparținut Bisericii din Alexandria prezente în America, că a revenit în Grecia, dar că nu are legături cu ierarhia greacă, că a întrerupt pomenirea înainte de 2016.
Nimic despre cine l-a hirotonit, dacă e sau nu din Biserica Ortodoxă canonică sau e de prin vreo grupare stilistă sau de altă natură.
Ceea ce este foarte interesant este că, pe de o parte, monahul Sava îl recomandă ca pe un episcop cu care se poate colabora, și, pe de altă parte, întrebat direct dacă acesta ar putea hirotoni preoți pentru România, spune că da, dar „numai atât”.
Nu e de mirare că monahului Sava i se pare firesc ca acest episcop să poată hirotoni preoți în România și „numai atât”, dacă ne amintim că în primăvara anului 2018, același Sava, însoțit de alți colaboratori (de remarcat că cu fiecare conferință ce trece colaboratorii săi se schimbă), au mers în Serbia la episcopul schismatic Artemie, pe care, de asemenea, l-au găsit ca pe un mare apărător al Ortodoxiei, în ciuda faptului că hirotonise de unul singur, la acea oră, doi pretinși horepiscopi, care, după moartea sa în 2020, au devenit, alături de un al treilea, hirotonit ulterior, „sinodul” grupării pe care le-a lăsat-o Artemie moștenire, și că chiar în slujba la care participase Sava, cântând la strană, unul dintre pretinșii horepiscopi hirotonise preoți pentru Rusia.
Roiul de tolologi creați în România și instigați de Sava și-au irosit lunile următoare explicând cum instituția horepiscopilor e perfect în regulă în zilele noastre, chiar și când sunt hirotoniți împotriva voinței sinodului din care face parte episcopul hirotonitor, că hirotonirea de preoți pentru alte Biserici locale este perfect în regulă, fiind permisă, în opinia lor, de practica patristică.
Nu a contat deloc în argumentare atunci, cum se pare că nu contează nici acum, faptul că preoții hirotoniți de către episcopi în vechime pe seama altor eparhii erau de fapt hirotoniți pentru eparhii în care titularii fuseseră condamnați ca eretici de către sinoade ecumenice și dați anatemei, dar, din motive politice, ei reușiseră să păstreze controlul asupra eparhiei, care, însă, nemaifiind ortodoxă putea primi preoți ortodocși hirotoniți pe seama ei. Cum a fost cazul de exemplu al hirotonirilor de episcopi și preoți în Ardeal în locul celor care au trecut la greco-catolicism, deci au încetat a mai fi membri ai Bisericii Ortodoxe.
Pe un astfel de argument lipsit de substanță pare a se sprijini și monahul Sava, care consideră că spațiul canonic al Bisericii Ortodoxe Române este o terra missionis, un pământ pustiu unde poate fi recreată Biserica.
De ce crede monahul Sava acest lucru? Din două motive. Unul ține de opinia sa despre Bisericile de stil nou, iar alta ține de impresia sa despre cei ce sunt actualmente în Biserică, dar nu au fost încă condamnați ca eretici.
La momentul 1.05.10 din film Sava este întrebat: „Considerați că în Bisericile de stil nou există har?”, iar răspunsul său, în loc să fie un indiscutabil „Da”, este: „Atenție! Una este să existe har, și alta să existe Taine”.
Apoi Sava problematizează, spunând că dacă un preot este păcătos sau eretic preoția este cea care săvârșește Tainele acestui preot, deși Dumnezeu nu este de acord cu păcatul aceluia.
Apoi întreabă retoric: „Când omul păcătos merge să se împărtășească nevrednic ia har sau nu? Nu”.
După care vorbește despre faptul că preoția nu se pierde în mod automat, ci trebuie un sinod care să o ia de la cel care este eretic. Spune că stiliștii au greșit pentru că au crezut că harul se pierde în mod automat. Nu trebuie să îi judecăm pe stiliști, au avut și ei lupta lor, iar dacă îi judecăm riscăm să cădem și noi în greșeala lor, a mai adăugat conferențiarul.
Reamintind că întrebarea la care a dat acest răspuns Sava este „Există har în Bisericile de stil nou”, ce se poate înțelege din acest răspuns?
Eu, personal, înțeleg că Sava afirmă cu subiect și predicat că în Bisericile de stil nou există Taine, dar nu există har, pentru că preoții, și episcopii, și poporul care le săvârșesc, respectiv le primesc, sunt cu toții păcătoși și eretici, iar cei ce se împărtășesc cu vrednicie se sfințesc, iar ceilalți își iau osândă.
Cine or fi în acest context cei vrednici și cei nevrednici nu se poate deduce. Cert este că Sava face, în fața a cel puțin doi preoți botezați și hirotoniți în Biserica Ortodoxă Română de stil nou, astfel de afirmații, similare celor de la adunarea de la Roman din 2018, când au pus într-un document că toți care nu au întrerupt pomenirea sunt eretici, dar că există totuși Taine care se iau spre osândă.
De ce spunem că monahul Sava afirmă că Duhul Sfânt sfințește Taine spre osânda pomenitorilor
Să nu uităm că în 2019, pentru astfel de afirmații despre prezența sau neprezența harului în BOR Sava Lavriotul a provocat căderea Schitului Rădeni, după un an de tulburări în acel schit, în care preoții de acolo au experimentat aceste idei schismatice.
Există relatări despre faptul că Sava ar fi afirmat, și cu această ocazie și cu alta, că trecerea pe calendarul nou nu s-a făcut prin decizia unui sinod, deci revenirea la cel vechi se poate face fără a exista un sinod care să decidă asta.
În realitate, decizia conferinței panortodoxe din 1924 a fost transpusă în decizii sinodale ale Bisericilor locale care au trecut pe calendarul nou, iar trecerea pe calendarul vechi nu se poate face decât tot printr-o decizie de acest fel, cum se discută de exemplu, de câțiva ani, problema în sinodul bulgăresc.
Al doilea motiv pentru care monahul Sava pare a crede că în România se pot hirotoni preoți de către episcopi din alte eparhii este dat despre viziunea sa despre cei ce nu au întrerupt încă pomenirea ierarhului.
După cum am văzut în rezoluția din 2018, Sava și adepții săi cred că toți cei ce nu au întrerupt pomenirea sunt eretici, fără niciun fel de distincție. Cum ei nu sunt capabili să facă distincția între situația canonico-juridică creată de condamnarea sinodală și tăierea din Biserică și starea de dinainte de aceasta, deși în această conferință Sava a explicat-o aproape ortodox, își închipuie că spusele sfântului Teodor despre episcopi care au hirotonit preoți în alte eparhii în vreme de erezie se pot aplica și în cazul nostru.
Biserica Ortodoxă Română are o problemă gravă cu ierarhia sa eretică și cu majoritatea preoților care sunt incapabili să ia atitudine față de astfel de ierarhie. Însă Biserica noastră nu este condamnată sinodal de către restul Ortodoxiei, motiv pentru care ea este Biserica Ortodoxă canonică a poporului român, și orice amestec în treburile sale interne este schismă.
Prin urmare, episcopul Gherasim, pe care îl promovează Sava Lavriotul, dacă a afirmat cu adevărat disponibilitatea de a hirotoni preoți pentru România, cum zice monahul Sava, are o mentalitate schismatică, iar în clipa în care va face acest lucru va cădea sub incidența sfintelor canoane 35 apostolic și 13 Antiohia.
Canonul 35 apostolic spune: „Episcopul să nu îndrăznească să facă hirotonii în afara eparhiei sale, în cetățile și în satele care nu îi sunt supuse lui, iar de s-ar dovedi că a făcut aceasta fără încuviințarea celor care stăpânesc cetățile sau satele acelea, să se caterisească și ei, și cei pe care i-a hirotonit”.
Canonul 13 Antiohia adaugă că astfel de amestecuri în treburile altor eparhii sunt nule, adică astfel de hirotoniri nu există, iar episcopul trebuie pedepsit.
Reamintim că Sava Lavriotul a spus aceste lucruri în fața a cel puțin doi preoți români prezenți, care nu au avut nicio reacție, în ciuda faptului că toți adepții lui Sava se prezintă ca studenți asidui ai sfintelor canoane ale Bisericii.
Rezumând, putem spune că încetul cu încetul proiectul monahului Sava prinde contur, el îndreptându-și adepții spre intrarea sub ascultarea unui episcop obscur dispus să încalce legislația canonică pentru a hirotoni preoți în altă eparhie și chiar în altă Biserică Locală.
De dragul acestui plan, Sava a produs o profundă dezbinare între ortodocșii mărturisitori în anul 2017 și în anul următor, atrâgând de partea sa o parte dintre cei cu care am început lupta cea bună în 2016 și care, la acel moment, făcuseră jertfa care se cere pentru a duce această luptă.
De la momentul acelei rupturi, gruparea pe care a preluat-o a fost într-o continuă tulburare, într-o continuă cădere teologică în tot felul de tolologii, una mai periculoasă pentru mântuire decât alta, după cum s-a și văzut la unii dintre ei.
Dintre aceștia au rămas de partea acestor viziuni ale lui Sava în jur de 10 preoți, care par a-i aproba proiectul, ale căror nume le puteți găsi într-un pretins „Cuvânt către poporul binecredincios”, pe care îl puteți citi pe unul dintre siteurile lui Sava, în care, într-un limbaj „cazual”, autorii îi asigură pe cititorii lor, dacă mai există vreunul, de faptul că ei sunt fideli Bisericii Ortodoxe Române și nu își caută episcop, în condițiile în care, cu câteva zile înainte, liderul lor Sava afirmase practic că în BOR nu există har, ci doar Taine goale, pentru că BOR e pe stil nou, și le-a găsit un episcop care poate face hirotoniri în România, după exemplul schismaticului Artemie, curtat de Sava în 2018 și prezentat ca un stâlp al Ortodoxiei, dar care, din păcate, și-a pierdut capacitatea de folosință, ca urmare a decesului său în 2020, în aceeași zi cu patriarhul împotriva căruia s-a revoltat.
Comunicatul pare a fi o nouă excludere din grupare a unuia dintre ei, Sava nesemnându-l, pentru a nu da aparența de amestec în treburile interne ale românilor, deși asta face din 2017 încoace, lăsându-i pe preoții români să se răfuiască între ei de dragul său.
Dacă vor înțelege cei din popor care îl urmează pe Sava în ce direcție îi duce și cât e de periculoasă pentru mântuire rămâne de văzut. Dacă nu, după cum am văzut deja, Dumnezeu i-a pus în locul pe care îl merită pe toți cei implicați în această luptă, care au deviat de la Ortodoxie.
Cu siguranță, la sfârșitul acestei lupte, fiecare va primi de la Dumnezeu locul în care l-au pus inima și cugetul său.
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.